ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea trimisă pe cale administrativă de la Tribunalul Botoșani și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 24 martie 2020 sub nr. x/2020, condamnatul A., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Botoșani, a formulat contestație la executare, care este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 263 din 10 aprilie 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, pusă în discuție din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a arătat, în esență, că Sentința penală nr. 407 din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Sector 1 București a fost pronunțată la data de 11 iunie 2019 înainte ca în dosarul penal nr. x/2018 al Tribunalului Iași la care face referire condamnatul în contestația la executare, să fie dispusă o soluție.

Sentința penală nr. 1066 din 9 septembrie 2019 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus retragerea MEPI nr. 380/2016 emis de Tribunalul Iași, a fost pronunțată la data de 9 septembrie 2019, în timp ce dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București se afla pe rolul Curții de Apel București, învestită cu judecarea apelului. Ca urmare, incidentul cu privire la care se solicită lămurirea pe calea contestației la executare a intervenit în cursul judecății căii de atac a apelului și vizează o dispoziție din hotărârea pronunțată de instanța de apel, competența materială de a soluționa contestația la executare aparținând instanței de apel, respectiv Curții de Apel București.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Prin Decizia penală nr. 403/A din 2 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a constatat existența unui conflict negativ de competență și, ca urmare, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

La termenul de judecată din data de 2 iunie 2020, instanța curții de apel a calificat cererea formulată de contestator ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 407 din 11 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. și respectiv, cu aplic. art. 396 alin. (1) și 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie (4 acte materiale) S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:

- Sentința penală nr. 1418 din 19 mai 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 1442 din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel București.

- Sentința penală nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Iași.

A. A fost descontopită pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1418 din 19 mai 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 1442 din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel București și au fost repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:

A fost înlăturat sporul indicat la pct. 3.

B. A fost descontopită pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Iași și au fost repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:

1.1. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

1.2. pedeapsă accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

2.1. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

2.2. pedeapsă accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A fost înlăturat sporul indicat la pct. 3.

În baza art. 38 alin. (1) și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 40 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele indicate la pct. A.1, B.1 și B.2 și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 luni închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an și 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă intermediară de 5 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), care se execută de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă intermediară de 5 ani și 10 luni închisoare, restul rămas neexecutat de 2089 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 371/2008 a Tribunalului Iași menținută prin Decizia penală nr. 33/MF din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, menținută și definitivă prin Decizia penală nr. 1148 din 30 martie 2009 a ICCJ, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 10 luni și 2089 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), care se execută de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada deja executată, de la 29 august 2013 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 emis de Tribunalul Iași în baza Sentinței penale nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform sentinței, la data rămânerii definitive a acesteia.

Sentința penală mai sus menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1731/A din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care, printre altele, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 emis de Tribunalul Iași în baza Sentinței penale nr. 347 din 28 martie 2016 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat în cauză de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 407 din 11 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

Prin Sentința penală nr. 1066 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

S-a admis cererea formulată de persoana condamnată A., în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, cu privire la executarea Sentinței penale nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În baza disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 551 din Legea nr. 254/2013, cu referire la art. VI din Legea nr. 169/2017, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani 2 luni și 2830 zile închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în executarea căreia se află contestatorul A., un număr de 210 zile considerate executate suplimentar, ca măsură compensatorie, pentru executarea în perioada 24 iulie 2012 - 8 octombrie 2015, în condiții necorespunzătoare, a pedepsei închisorii ce a făcut obiectul mandatului nr. x/31 martie 2009 emis de Tribunalul Iași în baza Sentinței penale nr. 371 din 19 iunie 2008 și apoi al mandatului nr. x/19 noiembrie 2014 emis de Judecătoria Sectorului 5 București în baza Sentinței penale nr. 1418 din 19 mai 2014.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani 2 luni și 2830 zile închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în executarea căreia se află contestatorul A., perioada executată de la data de 8 octombrie 2015 la zi (în care se include și reținerea din 19 noiembrie 2015 și arestarea preventivă începând din 20 noiembrie 2015 la 8 iunie 2016).

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 emis de Tribunalul Iași la data de 8 iunie 2016 în baza Sentinței penale nr. 347/NCPP din 28 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 444 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași și s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Înalta Curte reține că o cerere de contestație la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată ca fiind corectă opinia exprimată de către Curtea de Apel București, în sensul că petentul A. nu a invocat nicio lămurire care să fie cuprinsă în Decizia penală nr. 1731/A din 18 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, în condițiile în care aceasta cuprinde dispoziții clare, de natură a fi puse în executare, neexistând nici un element care să producă îndoială cu privire la dispozițiile instanței de judecată, soluția fiind pronunțată conform datelor din dosar.

Având în vedere aceste aspecte, petentul a solicitat pe calea contestației la executare anularea mandatului de executare a pedepsei nr. x emis de către Tribunalul Iași, neavând deci nicio legătură cu decizia sus-menționată, temeiul real al contestației la executare fiind dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Or, așa cum s-a arătat anterior, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că soluționarea contestației la executare revine în competența instanței de executare ori celei în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Având în vedere aceste aspecte, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., incident față de motivele invocate în cuprinsul contestației și de actele și înscrisurile existente la dosar, se constată că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența materială de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., așa cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestația formulată este invocată o cauză de micșorare a pedepsei cu privire la hotărârea ce se execută.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.

GGC - CL