ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta Obștea Satului Coza a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea pârâtului la plata sumei de 428.787,25 RON reprezentând compensații bănești cuvenite pentru anii 2010 - 2011, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, precum și la plata dobânzii legale de la data de 10.10.2013 până la data încasării efective. Prin cererea depusă la data de 12.06.2015 reclamanta a solicitat introducerea, în cauză, în calitate de pârât, a Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Focșani, precizând că este necesar ca această instituție să fie introdusă în cauză pentru a face dovada că s-a conformat deciziei nr. 5260/2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Prin sentința nr. 578/02.10.2015 Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2015. Prin încheierea pronunțată la data de 17.11.2015, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării înregistrate sub nr. x/2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ și fiscal. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 15.09.2016, iar în ședința publică din data de 03.11.2016 instanța a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată. Prin sentința nr. 337/2016 pronunțată în data de 03.11.2016, Curtea de Apel Galați a constatat perimarea cererii formulate de Obștea Sat Coza, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic. Prin decizia nr. 2464 din 10.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamanta Obștea în devălmășie sat Coza, fiind casată sentința nr. 337/2016 a Curții de Apel Galați, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 189/2019 din 19 decembrie 2019, judecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate ca nefondate și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Obstea în devălmășie Sat Coza, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Obstea în devălmășie Sat Coza declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanța a reținut că nu poate dispune obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu titlul de compensații, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea 46/2008, datorită lipsei adoptării de către Guvern a normelor metodologice ulterioare. În opinia recurentei, a reține faptul că nu se pot acorda compensațiile bănești datorită lipsei normelor metodologice, nu poate fi calificată decât ca o gravă încălcare a dreptului de proprietate, o privare de proprietate, o ingerință în dreptul de proprietate, deoarece, în condițiile în care însăși legea a stabilit în sarcina statului obligația de a achita compensații pentru limitarea adusă dreptului de proprietate, ar fi neproporțional să se considere că tot statul ar putea să își amâne sine die obligația de plată prin neîntocmirea normelor metodologice. De asemenea, deși Guvernul nu a elaborat norme metodologice pentru anii 2010-2011, acțiunea trebuie admisă chiar și în lipsa normelor metodologice pentru următoarele argumente: Aceste "compensații" după cum rezultă chiar din termenii utilizați de legiuitor și din conținutul textului art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul Silvic reprezintă o compensare a proprietarilor de păduri pentru limitări pe care le suportă în exploatarea masei lemnoase datorită funcțiilor de protecție a pădurii instituite de către stat. Fiind vorba de o ingerință asupra dreptului de proprietate, care intră sub domeniul de aplicare al art. 1 din Primul Protocol CEDO, această ingerință pentru a fi permisă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: legalitatea, cauza de utilitate publică, conformitatea cu principiile de drept internațional și proporționalitatea. Conform jurisprudenței CEDO în materie, orice privare a titularului de dreptul său de proprietate impune obligația de indemnizare a acestuia (a se vedea, Corneliu Bârsan, Convenția europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, vol. I, Ed. All Beck, București 2005, pag,1029 și urm.). Pe de altă parte, argumentul lipsei normelor metodologice este fals, deoarece există H.G. nr. 861/2009 care este aplicabilă obiectului cauzei. Prin art. 6 din H.G. nr. 861/2009 se stipulează următoarele: formele de sprijin prevăzute la art. 97 din Lg. 46/2008 se vor finanța după primirea deciziei favorabile a comisiei europene privind ajutoarele de stat. Potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 toate formele de sprijin prevăzute în Lg. 46/2008 vor fi continuate după data de 1.01.2010 numai după decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Prin art. 17 din H.G. nr. 447/2017 au fost abrogate doar prevederile art. 3 alin. (3) și art. 6 din H.G. nr. 861/2009 și Anexele 2 și

Comisia Europeană a avizat favorabil prin decizia CE C/(2012) 5166 final/19.07.2012 acordarea sumelor pentru anul 2012. Prin decizia 36/2015 a ÎCCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că: " Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010." Aplicând textele constituționale invocate, rezultă, fără echivoc, că proprietatea privată este ocrotită de lege indiferent de proprietar și că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire, restrângerea exercițiului unor drepturi putându-se face doar în anumite cazuri expres prevăzute de lege, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. Recurenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de acordare a compensațiilor bănești, respectiv obligația de plată rezultând din textul de lege al art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat (CE C/(2012) 5166 final/19.07.2012 acordarea sumelor pentru anul 2012) și normele metodologice aplicabile, conform H.G. nr. 861/2009. Chiar și în situația în care nu ar exista normele metodologice aplicabile, neacordarea compensațiilor ar echivala cu o ingerință asupra dreptului de proprietate, care intră sub domeniul de aplicare al art. 1 din Primul Protocol CEDO, astfel că, orice privare a titularului de dreptul său de proprietate impune obligația de indemnizare a acestuia. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară. 4. Apărările formulate în cauză Intimații Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea formulată reclamanta a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani reprezentată legal prin A. în calitate de Inspector Șef, prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al acestei instituții publice de a analiza și aviza în vederea decontării situația calculului sumelor cuvenite drept compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție ale acestora stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Totodată, s-a solicitat anularea adresei nr. x din 27.01.2012 prin care conducerea ITRSV Focșani a comunicat refuzul de a soluționa favorabil cererea, cu consecința obligării acestei instituții publice de a verifica, aviza și transmite la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură situația calcului valorii compensațiilor cuvenite obștii pentru anul 2010 și anul 2011 în sumă de 428.787,25. În dosarul x/2012, prin sentința civilă nr. 5260 din 10.10.2013 s-a admis acțiunea, dispunându-se anularea adresei nr. x din 27.01.2012 emisă de pârâtă. De asemenea, instanța de judecată a obligat pârâta să avizeze favorabil în vederea decontării situația calculului sumelor cuvenite drept compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează în sumă de 428.787,25 RON. Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani, județul Vrancea a transmis cu adresa nr. x/20.06.2014 la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați decontul justificativ conform H.G. nr. 861/2009, iar autoritatea finanțelor publice a restituit această documentație avizată așa cum rezultă din adresa nr. x din data de 29.08.2014. Prin adresa nr. x/23.09.2014, I.T.R.S.V. Focșani a comunicat Obștii Satului Coza următoarele: "Referitor la solicitările dumneavoastră de sume compensatorii aferente contravalorii produselor pe care nu le recoltați datorită funcțiilor de producție stabilite prin amenajamentele silvice, respectiv decizia Curții de Apel Galați nr. 5260/2013, vă comunicăm faptul că I.T.R.S.V. Focșani prin adresa nr. x/22.09.2014 a înaintat documentația către M.M.C.S." La data de 09.07.2014 reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care s-a solicitat ca autoritatea publică să dispună măsurile necesare pentru decontarea sumei de 428.787,25 RON conform documentației pe care a primit-o de la structura teritorială din subordinea sa, plângere prealabilă rămânând fără răspuns. Comisia Europeană a avizat favorabil prin decizia CE C//2012) 5166 final/19.07.2012 acordarea sumelor pentru anul 2012. Prin adresa M.M.A.P. nr. x/16.10.2014, se menționează că perioada de aplicare a Deciziei Comisiei Europene C(2012) 5166 final din 19.07.2012 a expirat la data de 31.12.2013, iar perioada de aplicare a Deciziei Comisiei Europene C(2013) 9369 final din 18.12.2013 a expirat la data de 30.06.2014, fără a fi adoptată o hotărâre de guvern prin care să se aprobe schema de ajutor privind acordarea de compensații, deci nu ar fi adoptat cadrul legal de acordare și calcul al sumelor cuvenite drept compensații. Instanța de control judiciar are în vedere faptul că prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010. În concordanță cu considerentele deciziei nr. 36/2015, instanța reține că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009). Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ. Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009. Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (1) (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate." Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință (2010-2013), prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat." De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat." Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000. De asemenea, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control." Așadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control. În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații. Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă. Prin pct. 5 al deciziei, se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor." La pct. 6 din aceeași decizie, se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000. Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)." Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern. Prin urmare, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ național, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării și controlului sumelor anuare destinate gestionării durabile a fondului forestier. Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.