ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul Vrancea, reclamanta Obștea Satului A., comuna Tulnici, jud. Vrancea, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea acestuia la plata sumei de 195.086,10 RON reprezentând compensații bănești cuvenite pentru anul 2012, precum și plata dobânzii datorate până la data încasării efective.

Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2015, s-a dispus introducerea în cauză a Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Focșani (devenit Garda Forestieră Focșani, în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 32/2015).

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 282/F din 18 noiembrie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Focșani și a respins cererea formulată de reclamanta Obștea sat A. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Focșani pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins excepția prescripției, invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondată.

A admis cererea formulată de reclamanta Obștea Satului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și a obligat pârâtul la plata sumei de 195.086,10 RON, reprezentând compensații bănești pe anul 2012 și dobânda legală începând cu 20.01.2014 și până la data încasării creanței, precum și a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Împotriva sentinței nr. 282 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor, conform art. 13 și art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurentul-pârât arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b din Codul silvic, coroborat cu art. 4 lit. s pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, în sensul că nu a dat eficiență deciziei obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept legată de interpretarea normelor legale mai sus menționate.

Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010, procedură care nu a fost finalizată pentru anul 2012.

Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare împotriva recursului.

Prin încheierea de ședință din 02 februarie 2018, recursul a fost admis în principiu de completul de filtru, în condițiile art. 493 din C. proc. civ.

III. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Sesizată prin declinare de către Tribunalul Vrancea, printr-o hotărâre nesupusă niciunei căi de atac (deci care nu a putut fi criticată în fața unei instanțe de control judiciar), Curtea de Apel Galați în mod greșit nu și-a mai verificat la rândul său competența la primul termen de judecată, conform art. 131 din C. proc. civ., și nu a sesizat instanța supremă pentru emiterea regulatorului de competență.

Astfel, în raport cu motivele de fapt și de drept invocate de părți, instanța are obligația, în baza art. 22 din C. proc. civ., să stabilească cu exactitate obiectul și temeiul juridic al acțiunii, solicitând în acest scop lămuriri părților, având în vedere că, potrivit art. 9 alin. (2) din același act normativ, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările acestora.

În speță, deși recurentul pârât a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la rangul său de autoritate centrală, curtea de apel nu a analizat precizările intimatei reclamante din răspunsul la întâmpinare și susținerile pertinente din ședința publică de la 10 noiembrie 2015.

De asemenea, a ignorat susținerile intimatei pârâte Garda Forestieră Focșani, care a arătat că a fost chemată în proces pentru a fi obligată la plata în solidar cu recurentul pârât a despăgubirilor de 195.086,10 RON și a invocat ultimul său răspuns transmis intimatei reclamante la cererea de plată a compensațiilor ca fiind adresa nr. x/23.10.2014, nedepusă la dosar.

Or, intimata reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea Ministerului Apelor și Pădurilor la plata efectivă a sumei de 195.086,10 RON reprezentând "compensațiile bănești cuvenite pentru anul 2012, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b din Legea nr. 46/2008."

De asemenea, la data de 12.06.2015 a solicitat introducerea forțată în cauză a Gărzii Forestiere Focșani (fostul B., C.), în considerarea obiectului acțiunii, atribuțiilor intervenientei și a faptului că ministerul pârât contestă primirea documentației avizate.

Așa cum corect a susținut în tot cursul procesului intimata reclamantă, în conformitate cu aceste dispoziții legale, precum și cu Normele metodologice de aplicare a acestora, aprobate prin H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură către structurile teritoriale de specialitate, plata efectivă către proprietarii de păduri realizându-se de către acestea din urmă.

Or, este evident că finalitatea demersului judiciar inițiat de intimata reclamantă, este tocmai obținerea plății efective a despăgubirilor, finalitate care poate fi atinsă doar prin îndeplinirea de către fiecare dintre cele două autorități chemate în proces a atribuțiilor legale pe care le au în acest sens.

Pe de altă parte, obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ, circumscris art. 8 alin. (1) și 18 alin. (1), (3) din Legea nr. 554/2004, este constatarea refuzului nejustificat de acordare a unor drepturi, obligația de a face (de a plăti efectiv despăgubirile) fiind subsecventă acestei constatări.

Intervenienta forțată Garda Forestieră Focșani a arătat că ultimul răspuns transmis intimatei reclamante la cererea sa de plată a compensațiilor este adresa sa emisă sub nr. x/23.10.2014.

Faptul că acest refuz al autorității de rang local este sau nu justificat prin refuzul de alocare a sumelor de către minister nu este de natură să atragă competența curții de apel în primă instanță, având în vedere prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare pentru pentru lipsă de competență, trimite cauza instanței competente potrivit legii, Înalta Curte - constatând că prezenta pricină a fost soluționată de o instanță necompetentă, cu încălcarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - va admite recursul pârâtului exclusiv pentru acest motiv de ordine publică, fără a mai proceda la analizarea criticilor de fond subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

În consecință va casa sentința recurată și va trimite cauza privind pe reclamanta Obștea Satului A., pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și intervenienta forțată Garda Forestieră Focșani, spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal, care urmează să analizeze susținerile tuturor părților și să administreze probe pentru stabilirea situației de fapt reale, făcând apoi o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 282 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.