ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2016

Decizia nr. 1786/2016

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2015, sub nr. x/91/2015 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Obștea Satului Tichiriș, județul Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Vrancea și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor București în calitate de autoritate publică centrală, obligarea pârâților Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Focșani la plata sumei de 289.356,40 lei cu titlu de despăgubiri pentru recuperarea pagubei cauzate prin nesoluționarea în termen legal a cererii privind acordarea compensațiilor bănești cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) Legea nr. 46/2008 precum și la plata dobânzii aferente debitului principal.

La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2015, prin Sentința nr. 730/2015 Tribunalul Vrancea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

În motivare, s-a reținut că documentația privind calculul sumelor compensatorii a fost întocmită de Ocolul Silvic Privat Tulnici în conformitate cu prevederile legale, iar cu adresa din 14 iulie 2014 conducerea A. Focșani a comunicat reclamantei că în conformitate cu art. 2517 din Noul C. civ. termenul de prescripție este împlinit, fapt care îi așază în imposibilitatea de a solicita alocarea de fonduri pentru acoperirea sumelor compensate raportat la art. 248 C. proc. civ.

Tribunalul a apreciat că, în această cauză, scopul acțiunii este de a obliga pârâta Ministerul Mediului la plata despăgubirilor reprezentând plăți compensatorii, reclamanta contestând refuzul Ministerului pentru argumentele invocate în cerere, iar raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind refuz al unei autorități centrale, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Galați.

Prin Sentința nr. 39/2016 pronunțată în data de 18 februarie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ și fiscal având ca obiect "obligația de a face" formulată de reclamanta Obștea Satului Vidra Tichiriș, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Focșani și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, și suspendând judecata cauzei a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență respectiv, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în speță este contestat un refuz al unei autorități locale, respectiv Garda Forestieră Focșani și față de valoarea obiectului pretențiilor, Curtea a apreciat că, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Raportat la obiectul acțiunii, precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de refuzul A. Focșani de acordare a despăgubirilor, refuz exprimat prin adresa din 4 iulie 2015 și considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În speța de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de acordare a despăgubirilor exprimat de A. Focșani prin adresa din 24 iunie 2014.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei este determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, A. Focșani, autoritate publică locală, astfel că Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, îi revine competența de soluționare a cauzei.

Față de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Obștea Satului Vidra Tichiriș, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Focșani și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2016.

OPINIA SEPARATĂ

Opinia separată al domnului judecător Cristian Daniel Oana, în sensul stabilirii competenței în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Redactată de judecător Cristian Daniel Oana, în temeiul art. 426 alin. (2) C. proc. civ. (2010)

În dezacord cu concluzia majorității, apreciez că prezentul conflict negativ de competență se impunea a fi soluționat în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea în contencios înregistrată la data de la data de 3 septembrie 2015, sub nr. x/91/2015 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Obștea Satului Tichiriș județul Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Vrancea și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor București în calitate de autoritate publică centrală, obligarea pârâților Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Focșani la plata sumei de 289.356,40 lei cu titlu de despăgubiri pentru recuperarea pagubei cauzate prin nesoluționarea în termen legal a cererii privind acordarea compensațiilor bănești cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) Legea nr. 46/2008 precum și la plata dobânzii aferente debitului principal.

În principal, trebuie reținut că obiectul judecății constă în obligarea pârâților la despăgubiri, acțiunea fiind formulată în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic adoptat prin Legea nr. 46 din 19 martie 2008, potrivit căruia: "1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (...) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;".

Așadar, raportul juridic dedus judecății este între proprietarul fondului forestier (reclamanta Obștea satului Vidra Tichiriș), pe de o parte și stat, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care a administrat bugetul necesar acordării compensațiilor, pe de altă parte.

Faptul că reclamantul a chemat în judecată și alte autorități publice, care au competență să acționeze pentru realizarea dreptului său (Garda Forestieră Focșani) sau a formulat și alte capete de cerere (anularea unei adrese, dobânzi, etc.) este lipsit de importanță pentru stabilirea instanței competente, relevante fiind părțile raportului juridic dedus judecății, așa cum sunt stabilite prin lege.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Potrivit dispozițiilor legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume:

- criteriul valoric în cazul litigiilor privind taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, precum și accesorii ale acestora;

- criteriul rangului autorității, în celelalte cazuri.

În speță sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale sau accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamant, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

Întrucât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, rezultă că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității publice.

Astfel, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Distinct de cele arătate, am examinat și jurisprudența vizând fondul cauzei, cu privire la această problemă de drept, constatând că, astfel de litigii sunt judecate în primă instanță de curțile de apel, secțiile de contencios administrativ, iar în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (ex.: Decizia nr. 3583/2013, Decizia nr. 3907/2014, Decizia nr. 4091/2014, Decizia nr. 3809/2015).

În concluzie, pentru considerentele expuse, apreciez că se impunea a se stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Procesat de GGC - CL