ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2020, reclamanta Obștea de Moșneni Sat Tulnici, în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestiera Focșani și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, a solicitat să se constate refuzul nejustificat al acestor instituții publice de a soluționa favorabil cererea reclamantei privind acordarea compensațiilor bănești, reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcțiilor speciale de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă cuvenite Obștii de Moșneni Sat Tulnici pentru anul 2020. Totodată, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat obligarea pârâtei în cauză la plata sumei de 2.135.864,26 de RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin refuzul nejustificat de a-și îndeplini atribuțiile legale ce le revin, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecata și până la încasarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 74/2021 din data de 11.02.2021, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vrancea, invocată de către instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta Obștea de Moșneni Sat Tulnici, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Focșani și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Vrancea a reținut că în speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, obiectul prezentului litigiu fiind reprezentat de constatarea refuzului nejustificat de acordare a unor drepturi, obligația de a face, respectiv de a plăti efectiv despăgubirile, fiind subsecventă acestei constatări. Totodată, instanța a reținut că se critică refuzul nejustificat al unei autorități publice locale, respectiv Garda Forestiera Focșani, cât și refuzul nejustificat al unei autorități publice centrale.

Or, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilirea competentei materiale în judecarea cauzelor în fond se determină fie după criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice, fie după criteriul valoric, acesta din urmă fiind aplicabil numai în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.

În speța dată, instanța a reținut că este exclus criteriul valoric în stabilirea competentei materiale, având în vedere că plata compensațiilor este un capăt de cerere accesoriu refuzului nejustificat de soluționare cerere, iar potrivit art. 123 C. proc. civ., "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de către instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești". Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost un capăt principal de cerere, acesta nu ar fi atras competența în funcție de criteriul valoric, întrucât nu suntem în prezența unor taxe sau impozite, ci este vorba de despăgubiri, care nu atrag competența instanței de contencios administrativ.

Ca atare, având în vedere aceste aspecte, s-a reținut că în speță, stabilirea instanței competente materiale se face potrivit criteriului poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice. Cum, sunt chemate în judecată atât o autoritate locală (Garda Forestieră Focșani), cât și autoritate centrală (Ministerul Apelor și Pădurilor), iar Legea nr. 554/2004 nu prevede stabilirea competenței în acest caz particular, instanța a analizat competența prin raportare la dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care trimit la dispozițiile C. proc. civ. ("în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, dispozițiile Legii nr. 554/2004 se completează cu prevederile C. proc. civ..").

Or, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care mai multe capete de cerere principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Întrucât, în speță, sunt două capete principale de cerere întemeiate pe aceeași cauză (dreptul reclamantei, în calitate de proprietar al terenului de a pretinde despăgubiri pe anul 2020), iar un capăt de cerere atrage competența Tribunalului Vrancea (potrivit art. 10 alin. (1) teza 1), în timp ce altul atrage competența Curții de Apel Galați (potrivit art. 10 alin. (1) teza 2), s-a reținut că în aplicarea art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii se stabilește în funcție de acea pretenție care atrage competența instanței mai mare în grad, respectiv in favoarea Curții de Apel Galați.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 10 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, și cauza a fost declinată în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.02.2021.

Prin sentința Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Obștea de Moșneni sat Tulnici, în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Focșani și pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, având ca obiect refuz soluționare cerere, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură, absolută, cu caracter dilatoriu, cercetarea ei fiind instituită pentru respectarea unor interese generale de înfăptuire a justiției și privește încălcarea unor norme de ordine publică, astfel că instanța este obligată să verifice, cu prioritate față de fondul cauzei, îndeplinirea acestei condiții.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În cauză, raportat la art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de nesoluționarea cererii adresate Gărzii Forestiere Focșani, la data de 25.02.2020, pentru acordarea compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2020, finalitatea demersului judiciar inițiat de reclamantă fiind obținerea plății efective a despăgubirilor.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

În cazul unui act administrativ asimilat, așa cum a reținut și Tribunalul Vrancea, competența materială se stabilește în funcție de poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, însă actul vătămător care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de nesoluționarea cererii adresate Gărzii Forestiere Focșani la data de 25.02.2020 privind acordarea ajutorului de stat conform fișei de calcul a drepturilor financiare cuvenite pentru compensații.

În aceste condiții, cererea de acordare a compensațiilor bănești reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează formulată în contradictoriu și cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv refuzul (justificat sau nejustificat) de soluționare a cererii adresate autorității de rang local - Garda Forestieră Focșani.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că reclamanta a formulat cererea și în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, nu este de natură a atrage competența materială a Curții de Apel.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal din Decizia nr. 3248/08.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 (depusă de pârâta Garda Forestieră Focșani la Tribunalul Vrancea) și Decizia nr. 1154/26.02.2020.

În raport de aceste considerente, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecății, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Focșani de a soluționa favorabil cererea reclamantei privind acordarea compensațiilor bănești, reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcțiilor speciale de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă cuvenite Obștii de Moșneni Sat Tulnici pentru anul 2020, precum și, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat obligarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 2.135.864,26 de RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin refuzul nejustificat de a-și îndeplini atribuțiile legale ce le revin, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecata și până la încasarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Astfel, raportat la obiectul acțiunii, precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de refuzul Gărzii Forestiere Focșani de a soluționa cererea reclamantei privind acordarea compensațiilor bănești, reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcțiilor speciale de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă cuvenite Obștii de Moșneni Sat Tulnici pentru anul 2020 și considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În speța de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de avizare la plată a ajutorului de stat, de a întocmi decontul justificativ și de a-l remite împreună cu restul documentelor către MAP în vederea efectuării plății exprimat de Garda Forestieră Focșani.

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene/…/se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Împrejurarea că reclamanta a formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor și Pădurilor, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietari, și care este formulată în contradictoriu și cu Ministerul Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv refuzul de soluționare a cererii de către Garda Forestieră Focșani.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Focșani, autoritate publică locală.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Obștea de Moșneni Sat Tulnici în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Focșani și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.