ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 368/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, la data de 18 septembrie 2018, sub nr. x/2019, reclamanta Obștea de Mosneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani, a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Vidra, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile în cuantum de 64.871 RON, cu titlu de subvenții neîncasate de la APIA Vrancea pentru anul 2018, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1357 și art. 1385 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 6152 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea în pretenții civile formulată de reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 120 din 02 aprilie 2020, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani împotriva sentinței civile nr. 6152 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Focșani, și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani.

Prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani împotriva deciziei civile nr. 120 din 02 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra, a casat în parte decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce privește soluția dată ca urmare a judecății pe fond a cauzei și, în consecință, a admis acțiunea și a obligat pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire și la plata sumelor de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, 2250 RON, cheltuieli de judecată în apel și 2403 RON, cheltuieli de judecată la fond.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire și cerere de suspendare a executării pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra, în contradictoriu cu intimatele Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani și Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra, Scafari S.A..

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2020, pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 314/R din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 231/2020 a Curții de Apel Galați și a cererii de suspendare a executării acestei decizii, formulate de U.A.T. Comuna Vidra.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, arătând că această din urmă decizie a înlăturat obligarea sa la plata sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile, iar prin decizia atacată a fost obligată la plata acestei sume.

Revizuenta a precizat că ambele dosare au același obiect, respectiv obligarea sa la plata sumei de 64.871 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar decizia nr. 592/2020 din data de 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a tranșat definitiv raporturile dintre părți, dobândind autoritate de lucru judecat. Revizuenta a precizat că rațiunea reglementării revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se regăsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, situație în care este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți și în aceeași calitate, să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente să fie potrivnice, care să fi fost pronunțate în același conflict juridic, dar în procese diferite și în cea de-a doua cauză să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

La aceeași dată, revizuenta a depus cerere de suspendare a executării deciziei atacate cu revizuire, în motivarea acesteia invocând faptul că intimata i-a transmis deja o notificare prin care a somat-o să achite suma de 64.871 RON și cheltuielile de judecată, în termen de 15 zile de la primirea notificării, și, deși aceasta nu constituie un act de executare, date fiind raporturile dintre părți, consideră că reprezintă primul pas în inițierea procedurii de executare silită.

În dovedirea acestei cereri, revizuenta a depus înscrisuri privitoare la Bugetul UAT Vidra pe anul 2020, copia notificării primite de la intimată și a cererii de revizuire. Ulterior a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON și de consemnare a cauțiunii în cuantum de 3743,55 RON.

La data de 03 noiembrie 2020, intimata a depus prin fax întâmpinare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la achitarea unei cauțiuni și a invocat faptul că notificarea este doar un act administrativ, revizuenta având un termen de grație de 6 luni în care să își îndeplinească obligațiile, suficient pentru a-și le putea îndeplini, întrucât are suficiente resurse financiare. Cu privire la contrarietatea de hotărâri, intimata a precizat că nu există, întrucât cele două decizii sunt date în materii diferite, respectiv contencios administrativ și materie civilă delictuală.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2020, prin decizia civilă nr. 314R din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020 și a cererii de suspendare a executării acestei decizii, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarele având ca obiect revizuire, respectiv cererea de suspendare a executării deciziei atacate, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 02 decembrie 2020, sub nr. x/2020 și y/2020/a1, ambele primind termen de judecată la data de 17 februarie 2020.

La data de 17 decembrie 2020, revizuenta UAT Comuna Vidra a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat în cauza ce are ca obiect cererea de suspendare a executării deciziei de la 17 februarie 2020 la o dată mai apropiată, menționând că notificarea primită de la intimată poate reprezenta începutul executării silite, precum și faptul că nu deține resursele financiare necesare pentru a face față acestei executări.

Această cerere a primit termen de judecată la 20 ianuarie 2021, termen care, din motive obiective, a fost preschimbat la data de 03 februarie 2021.

Prin încheierea din 03 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul asociat, a fost respinsă cererea de preschimbare a termenului stabilit pentru judecarea cererii de suspendare a executării deciziei.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte urmează a o respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia civilă nr. 231R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Astfel, prin decizia civilă nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul formulat de pârâta U.A.T. Vidra împotriva sentinței nr. 49 din 18 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, având ca obiect obligația de a face, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

În motivare, această instanță a reținut că reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Vidra să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că este deținătoarea suprafețelor de pășune situate în blocurile fizice indicate, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005 al Comisiei locale Vidra de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum și obligarea aceleeași pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvențiilor APIA pentru terenurile în discuție, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019.

S-a mai reținut că intimatul a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume la nivelul subvențiilor acordate de APIA reclamantei în anul 2017, fără a verifica identitatea de suprafață de teren pentru anii 2017 și 2019, cu atât mai mult cu cât este există procese pe rolul instanțelor judecătorești privind blocurile fizice de teren, deținute sau nu de către Obște.

În cea de-a doua cauză, prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra, Scafari și Călimani, a fost casată în parte decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește soluția dată ca urmare a judecății pe fond a cauzei și, în consecință, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâta UAT Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire și la plata sumei de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a sumei de 2.250 RON, cheltuieli de judecată în apel și 2.403 RON cheltuieli de judecată pentru fond.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, întrucât aceasta nu a eliberat în timp util o adeverință din care să rezulte că Obștea este deținătoarea suprafețelor de pășune situate în mai multe blocuri fizice pe raza UAT Vidra, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005, iar urmare a acestui impediment nu a putut accesa subvențiile de la APIA pentru anul 2018.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța a avut în vedere că subvenția din 2017 pentru aceeași suprafața de teren a fost de 64871 RON și că potrivit prevederilor art. 1532 alin. (2) din C. civ., prejudiciul ce s-ar fi putut cauza prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj, poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului, motiv pentru care, la acordarea despăgubirilor solicitate pentru anul 2018, această instanță s-a raportat la suma de 64871 RON, acordată cu titlu de subvenții de la APIA în anul 2017.

Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte constată că aceste hotărâri nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvențiilor APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019, iar în cel de-al doilea dosar, desfășurat între aceleași părți, reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor constând în subvențiile APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2018, iar ultima instanță sesizată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a avut în vedere subvențiile acordate în anul 2017.

Astfel, Înalta Curte reține că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situație nu poate exista în speță, în raport de obiectul celor două decizii pretins aflate în contradicție.

În aceste condiții, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea împotriva deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la cererea formulată de intimata Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, potrivit chitanței seria x BIM nr. 0053 din 15 februarie 2021, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea la plata către intimata Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea împotriva deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă pe revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea la plata către intimata Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra, Scafari și Călimani a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2021.