ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3248/2020

Ședința publică din data de 08 iulie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2017, reclamanta Obștea de Moșneni în devălmășie a satelor Vidra-Tichiriș prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 330.998,60 RON cu titlu de compensații pentru perioada 2008-2009.

Prin întâmpinare, intimata Garda Forestieră Focșani a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că dreptul reclamantei de a solicita compensații a început să curgă la data de 1 ianuarie 2008, respectiv, 1 ianuarie 2009, astfel încât prescripția aceluiași drept a început să curgă la aceeași dată, în temeiul art. 7 din Decretul nr. 167/1958, împlinindu-se la data de 1 ianuarie 2011, respectiv 1 ianuarie 2012, cu mult anterior demersului reclamantei.

Susține că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010, procedură care nu a fost finalizată pentru anul 2012.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 241 din 17 noiembrie 2017, a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Garda Forestieră Focșani și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor.

A obligat pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 330.998,60 RON cu titlu de compensații pentru perioada 2008-2009.

A reținut instanța de fond că acțiunea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 și că, prin sentință a Curții de Apel Galați, ITRSV Focșani a fost obligat să avizeze favorabil situația sumelor cuvenite drept compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, în cuantum de 330.998,60 RON.

Deși documentația a fost avizată de către D.G.R.F.P. Galați, pârâtele au refuzat să plătească sumele cu titlu de despăgubiri.

A constatat instanța de fond că reclamanta se află într-o situație prevăzută de art. 97, că documentația privind calculul sumelor compensatorii cuvenite pe anii 2008-2009 a fost înaintată spre avizare, potrivit legii, fostului ITRSV Focșani, în prezent Garda Forestieră Focșani, iar aceasta din urmă a refuzat.

Prin adresa nr. x/11.03.2014, Garda Forestieră a comunicat reclamantei că a fost întocmit formularul de decont prevăzut la art. 6 lit. b) din H.G nr. 996/2008 și documentația va fi înaintată la DGRFP Galați, urmând ca ulterior să fie comunicată derularea procedurii, iar prin adresa nr. x/03.04.2014 a comunicat către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați formularul de decont.

Prin adresa nr. x/29.08.2014 a DGRFP Galați, s-au transmis deconturile justificative avizate de instituția respectivă.

Garda Forestieră Focșani a comunicat cu adresa nr. x/22.09.2014 autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, respectiv MMSC, documentația prevăzută la art. 6 din H.G nr. 861/2009, în vederea aprobării și alocării sumelor.

Prin adresa nr. x/16.10.2014, MMSC a răspuns că sumele cuvenite reclamantei drept compensații nu pot fi acordate și a returnat deconturile justificative și întreaga documentație.

Cu adresa nr. x/23.10.2014, Garda Forestieră Focșani a comunicat reclamantei modul de soluționare de către MMSC a cererii sale de acordare a sumelor cuvenite drept compensații pentru anii 2008 și 2009.

Curtea a apreciat că excepțiile invocate în cauză sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 6 din H.G.861/2009, documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 se depune la structurile locale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și se transmite de acestea către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități.

Conform art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale.

Prin urmare, plata sumelor se face de către Garda Forestieră Focșani, după aprobarea și virarea sumelor de către autoritatea publică centrală (Ministerul Apelor si Pădurilor).

Acțiunea prezentă are ca obiect "obligarea pârâtelor Garda Forestieră Focșani și Ministerul Apelor si Pădurilor la plata sumei de 330,998,60 RON cu titlu de compensații pentru perioada 2008-2009".

Comisia Europeană a avizat favorabil acordarea acestor sume. pentru anii 2008- 2009 prin decizia CE C/(2012) 5166 final/19.07.2012.

Deoarece Garda Forestieră Focșani a refuzat să analizeze și să avizeze în vederea decontării situația privind calculul sumelor cuvenite drept compensații pentru anii 2008-2009, aceasta a fost acționată în judecată iar prin sentința civilă 3715/14.11.2012 Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă decizia civilă 3642/3.09.2013 a Curții de Apel Galați, Garda Forestieră Focșani a fost obligată să avizeze favorabil în vederea decontării situația calculul sumelor cuvenite drept compensații pentru anii 200842009 în sumă de 330.998,60 RON.

Conform art. 2523 C. civ., prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau după împrejurări trebuia să cunoască nașterea lui.

Dreptul la acțiune nu putea fi valorificat înainte de apariția deciziei Comisiei Europene și mai înainte de finalizarea avizării decontării sumelor solicitate, operațiune la care Garda Forestieră Focșani a fost obligată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la 3.09.2013.

Garda Forestieră Focșani, prin adresa nr. x/11.03.2014, a comunicat reclamantei că a întocmit formularul de decont, că l-a înaintat DGRFP Galați la 3.04.2014, că formularul a fost avizat de această instituție la 29.08.2014, după care Garda Forestieră l-a înaintat către autoritatea publică centrală prin adresa x/22.09.2014.

Deși la data de 9.10.2014, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură comunică reclamantei că se fac demersuri în vederea asigurării resurselor financiare pentru aducerea la îndeplinire a sentinței civile nr. 3715/2012 a Tribunalului Vrancea, ulterior prin adresa x/28.03.2017 s-a refuzat acordarea sumelor solicitate.

Din datele de mai sus rezultă că la data de 22.09.2014 Ministerul Apelor și Pădurilor a primit întreaga documentație și începând cu acest moment curge termenul pentru intentarea acțiunii.

De asemenea, adresa x/9.10.2014 a intimatei de recunoaștere a debitului are valoarea unui act întrerupător de prescripție conform art. 2537 alin. l pct. l și art. 2538 C. civ.

Prin urmare, au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Forestiere Focșani și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva sentinței nr. 241 din 17 noiembrie 2017 a declarat recurs pârâta Garda Forestieră Focșani, criticând în principal soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Pe fond, a arătat că instanța nu a dat valoare celor statuate prin decizia nr. 36/2015 pronunțată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și nici principiului retroactivității legii civile.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor, conform art. 13 și art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-pârât a arătat că acțiunea era prescrisă, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, coroborat cu art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, în sensul că nu a dat eficiență deciziei obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept legată de interpretarea normelor legale mai sus menționate.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

În apărare, a arătat că recurenta pârâtă Garda Forestieră Focșani are calitate în cauză, având în vedere atribuția legală a acesteia de plată efectivă a despăgubirilor.

De asemenea, acțiunea sa nu era prescrisă, întrucât adresa nr. x/9.10.2014 de recunoaștere a debitului este act întrerupător de prescripție, conform art. 2537 alin. (1) pct. 1 și art. 2538 din C. civ.

De asemenea, pe fond, acțiunea este justificată, existând atât Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009, cât și decizia Comisiei CE 5166/19.07.2012.

Recurenții pârâți au depus la dosar răspunsuri la întâmpinare, reiterând principalele argumente din cuprinsul recursurilor lor.

În ședința publică din 08.07.2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., prin raportare la obiectul și părțile litigiului, și a reținut recursurile spre soluționare și prin prisma acestui motiv de ordine publică.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând hotărârea atacată, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, se constată că recursurile pârâților se impun a fi admise exclusiv în limitele motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În mod greșit prima instanță nu și-a verificat din oficiu competența la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii (30.10.2017), conform art. 131 din C. proc. civ.

În raport cu motivele de fapt și de drept invocate de părți, instanța avea obligația, în baza art. 22 din C. proc. civ., să stabilească cu exactitate obiectul și temeiul juridic al acțiunii, solicitând în acest scop lămuriri părților, având în vedere că, potrivit art. 9 alin. (2) din același act normativ, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările acestora.

De asemenea, a ignorat susținerile recurentei pârâte Garda Forestieră Focșani, care a arătat că a fost chemată în proces pentru a fi obligată la plata despăgubirilor de 330.998,60 RON și a invocat ultimul său răspuns transmis intimatei reclamante la cererea de plată a compensațiilor ca fiind adresa nr. x/23.10.2014.

Deși a reținut corect că, prin acțiunea formulată, intimata reclamantă solicită, în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea 46/2008 (Codul Silvic), plata compensațiilor aferente anilor 2008-2009 ce apreciază aceasta că i se cuvin pentru un teren cu vegetație forestieră pe care îl deține și care este supus unui regim special de protecție.

Într-adevăr, este evident că finalitatea demersului judiciar inițiat de intimata reclamantă este tocmai obținerea plății efective a despăgubirilor.

În conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, sumele necesare decontării se transmit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură către structurile teritoriale de specialitate, plata efectivă către proprietarii de păduri realizându-se de către acestea din urmă.

Pe de altă parte, obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ, circumscris art. 8 alin. (1) și 18 alin. (1), (3) din Legea nr. 554/2004, este constatarea refuzului nejustificat de acordare a unor drepturi, obligația de a face (de a plăti efectiv despăgubirile) fiind subsecventă acestei constatări.

Recurenta pârâtă Garda Forestieră Focșani a arătat că ultimul răspuns transmis intimatei reclamante la cererea sa de plată a compensațiilor este adresa antecesorului său, ITRSV Focșani, emisă sub nr. x/23.10.2014, prin care îi aducea la cunoștință că documentația avizată și transmisă Ministerului Apelor și Pădurilor i-a fost restituită cu motivația că nu este posibilă acordarea compensațiilor.

Faptul că această adresă materializează un refuz al autorității de rang local justificat (sau nu) prin refuzul de alocare a sumelor de către minister nu este de natură să atragă competența curții de apel în primă instanță, având în vedere prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare pentru pentru lipsă de competență, trimite cauza instanței competente potrivit legii, Înalta Curte - constatând că prezenta pricină a fost soluționată de o instanță necompetentă, cu încălcarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - va admite recursul pârâților exclusiv pentru acest motiv de ordine publică, fără a mai proceda la analizarea criticilor de fond subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 483 alin. (3) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani pentru motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

În consecință, va casa sentința recurată și va trimite cauza privind pe reclamanta Obștea de Moșneni în Devălmășie a Satelor Vidra-Tichiriș și pe pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani, spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal, care urmează să analizeze susținerile tuturor părților, inclusiv în ceea ce privește excepțiile invocate, făcând o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani împotriva sentinței nr. 241 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pentru motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iulie 2020.