ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ - nr. 3053/30.04.2017, obligarea pârâților la plata sumei de 16.0788,28 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 53,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Privat Odorheiu Secuiesc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017, și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 16.0788,28 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului. La termenul de judecată din data de 05.12.2017, Tribunalul Harghita, secția civilă a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat la data de 19.12.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar la primul termen de judecată, din data de 25.01.2018, instanța a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a constată intervenit conflictul negativ de competență și față de dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin Decizia nr. 914/6 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 s-a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat la data de 4.05.2018, sub dosar nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 1.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 124 pronunțată în data de 27 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat casarea parțială a sentinței atacate, raportat la excepțiile necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității, iar, în rejudecare, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, respectiv, anularea actului administrativ nr. 3053/03.04.2017 emis de Garda Forestieră Brașov și obligarea în solidar a pârâților Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov la plata compensațiilor - în cuantum de 16.088,28 RON, sumă actualizată cu dobânda fiscală calculată începând cu data de 24.03.2017. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs. În susținerea căii de atac reclamanta a criticat sentința atacată, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre parțial nelegală, întrucât a aplicat greșit normelor de drept material. Astfel, arată că instanța de fond a respins acțiunea promovată, reținând, în mod eronat și nelegal că nu a fost probată existența refuzului nejustificat al pârâților la plata compensațiilor. A precizat că prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii deduse judecății pe lipsa normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutoarelor de stat pentru anul 2017, invocând, în acest sens, cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 36/2015 pronunțată în sesizarea nr. x/2015. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond. Intimata-pârâtă Garda Forestieră Brașov a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată. 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului 2.1. Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 124 din data de 27 iunie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile." În aceste condiții, sentința, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de 31 iulie 2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 26 septembrie 2018. Termenul de 15 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 31 iulie 2018, iar ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare act administrativ era joi 16 august 2018. În acest context, recursul declarat la data de 26 septembrie 2018 (conform plicului aflat în dosarul de recurs fila x) a fost depus cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 (5) C. proc. civ., va fi respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta A..