ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 872/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 2.05.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, obligarea pârâților la plata sumei de 526.529,09 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 1.445,30 ha, încadrată în tipul I și II de categorii funcționale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular Gheorgheni pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014, și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 9.060,96 RON, începând cu data de 10.03.2017 - când a fost depusă cererea nr. 188/08.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 2439 din data de 14.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Harghita, secția civilă a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că criteriul care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce printr-unul dintre capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă material și teritorial să soluționeze integral acțiunea.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 41 din data de 02 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu; a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că indiferent de cadrul procesual stabilit de reclamant, respectiv formularea cererii în contradictoriu cu Ministerul Apelor și Pădurilor, ceea ce determină competența instanței de contencios administrativ este obiectul dedus judecății. Or, reclamantul a atacat actul administrativ reprezentant de adresa nr. x/03.04.2017, emisă de Garda Forestieră Brașov, pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

S-a mai reținut că cererea de acordare a despăgubirilor îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea adresei nr. x/03.04.2017, deoarece acțiunea vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acțiuni ce vizează legalitatea actului administrativ tipic sau asimilat.

Astfel, s-a apreciat că în fapt, competența instanțelor de contencios este expres stabilită de legiuitor prin raportare la actul administrativ emis, tocmai în considerarea faptului că acesta este obiectul acțiunii în contencios administrativ.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, și, în consecință, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 526.529,09 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le-a putut recolta pentru suprafața de pădure de 1.445,30 ha, încadrată în tipul I și II de categorii funcționale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular Gheorgheni pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, precum și plata dobânzilor fiscale aferente, începând cu data de 10.03.2017 - când a fost depusă cererea nr. 188/08.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

Înalta Curte constată că Adresa nr. x/03.04.2017 exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantului (și a altor composesorate și asociații composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deci, în discuție este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Brașov de a aviza documentația întocmită în vederea acordării compensațiilor masă lemnoasă pentru anul 2015.

În cadrul unui litigiu în materia contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Brașov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l privește pe pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, reclamantul a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat și a dobânzilor aferente, ca ordonator principal de credite, respectiv instituție prin care sumele solicitate i-ar fi alocate, în eventualitatea admiterii acțiunii.

Or, capătul principal al acțiunii de față privește anularea Adresei nr. x/03.04.2017, iar capătul acțiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, și care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2018.