ÎCCJ, Decizia nr. 384/2021

Ședința publică din data de 13 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 368 din 17 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea împotriva Deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia civilă nr. 231R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, încălcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Astfel, se susține că prin decizia civilă nr. 592 din 10 septembrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta U.A.T. Vidra împotriva sentinței nr. 49 din 18 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea, ca nefondată.

În motivarea sentinței anterior menționate, instanța a reținut că reclamanta A. în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Vidra să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că este deținătoarea suprafețelor de pășune situate în blocurile fizice indicate, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005 al Comisiei locale Vidra de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum și obligarea aceleeași pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvențiilor APIA pentru terenurile în discuție, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019.

S-a mai reținut că intimata a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume la nivelul subvențiilor acordate de APIA reclamantei în anul 2017, fără a verifica identitatea de suprafață de teren pentru anii 2017 și 2019, cu atât mai mult cu cât există procese pe rolul instanțelor judecătorești privind blocurile fizice de teren, deținute sau nu de către A..

În cea de-a doua cauză, prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. în Devălmășie Vidra, Scafari și Călimani, a casat, în parte, decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește soluția dată ca urmare a judecății pe fond a cauzei. În consecință, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâta UAT Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire și la plata sumei de 1.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a sumei de 2.250 RON, cheltuieli de judecată în apel și 2.403 RON cheltuieli de judecată pentru fond.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța de fond a avut în vedere că subvenția din 2017 pentru aceeași suprafață de teren a fost de 64.871 RON și că potrivit prevederilor art. 1532 alin. (2) din C. civ., prejudiciul ce s-ar fi putut cauza prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj, poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului, motiv pentru care, la acordarea despăgubirilor solicitate pentru anul 2018, instanța s-a raportat la suma de 64.871 RON, acordată cu titlu de subvenții de la APIA în anul 2017.

Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, indicate mai sus, Înalta Curte, secția I civilă a constatat că cele două hotărâri nu cuprind dezlegări potrivnice.

Astfel, instanța a reținut că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care Decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592 din 10 septembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

În aceste condiții, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra.

Împotriva deciziei civile nr. 368 din 17 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a declarat recurs revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, recurenta susține că, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu poate fi contrazisă de altă hotărâre. Se afirmă că, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este de natură să permită oricăreia dintre părți să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Mai mult, recurenta apreciază că în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic, așa cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior. Susține că, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuție în cadrul celor două procese.

Prin urmare, precizează că instanța de recurs, pronunțând Decizia nr. 592/2020 a dat dezlegare unor chestiuni litigioase, (precum excepția lipsei de interes, stabilirea întinderii despăgubirilor solicitate de A.-aceeași sumă ca și în anul 2017, etc.) care se impuneau cu autoritate de lucru judecat și în al doilea litigiu ce privea chiar aceleași blocuri fizice de teren deținute de A..

Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, recurenta UAT Comuna Vidra prin Primar B. consideră că instanța a aplicat greșit normele de drept material și pe cale de consecință solicită admiterea recursului formulat. A solicitat casarea deciziei recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire în sensul anulării deciziei civile nr. 231 din data de 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 22.11.2021 a fost admis, în principiu, recursul declarat de recurenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea, împotriva Deciziei nr. 368 din 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, fixându-se termen în ședință publică pentru soluționarea cererii de recurs.

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de casare invocat prin cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susținând, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ., referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 592 din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Galați.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Se constată că, raportat la soluția supusă controlului judiciar, ce nu a antamat aspecte de drept material, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nu este incident în cauză, acesta fiind invocat în mod formal prin cererea de recurs.

Pe de altă parte, motivele ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., referitor la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al unor hotărâri judecătorești definitive sunt încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la situația în care prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Contrar celor susținute de către autoarea recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Astfel, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a judecat potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018.

Potrivit acestor dispoziții, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Articolul 513 alin. (3) din C. proc. civ., statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, conform art. 513 alin. (4) teza întâi C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situația în care același proces este judecat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice.

În mod corect a constatat instanța anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin criticile din recurs sunt reiterate susținerile din cererea de revizuire referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a considerentelor prin care s-a rezolvat chestiunea litigioasă antamată de recurenta-revizuentă în raport cu art. 430 și art. 431 din C. proc. civ.

Legiuitorul a urmărit ca, prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., care prevede că "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", să concretizeze și pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Ceea ce invocă recurenta este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părți, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluție, au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri.

Este adevărat că această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, însă rațiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Prin urmare, instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri, ceea ce conduce la concluzia că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în forma aplicabilă prezentei spețe, se referă la situația existenței triplei identități de obiect, cauză și părți.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică tripla identitate de obiect, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de revizuire.

În acest sens se constată că hotărârile supuse revizuirii nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, reclamanta A. în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvențiilor APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019, iar în cel de-al doilea dosar, desfășurat între aceleași părți, reclamanta A. în Devălmășie Vidra Scafari și Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor constând în subvențiile APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2018, iar ultima instanță sesizată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a avut în vedere subvențiile acordate în anul 2017.

Astfel, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de revizuire a constatat că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, nefiind îndeplinită condiția admisibilității cererii de revizuire în ceea ce privește cerința existenței unei hotărâri definitive potrivnice.

În realitate, prin criticile formulate, recurenta-revizuentă tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, sub aspectul naturii juridice a creanței în litigiu, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și faptul că intimata A. în devălmășie a satelor Vidra, Scafari și Căliman a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin chitanța seria x BIM nr. 164 din 06 mai 2021, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenții, la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea împotriva deciziei civile nr. 368 din 17 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta U.A.T. Comuna Vidra, județul Vrancea la plata către intimata A. în devălmășie a satelor Vidra, Scafari și Căliman a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2021.