ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 391/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 84/R/04.05.2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2021.

A arătat revizuentul că decizia civilă nr. 84/R/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești definitive: (i) încheierea interlocutorie din 11.10.2019 a Judecătoriei Adjud din dosarul nr. x/2019, (ii) decizia civilă nr. 392 din 17.09.2020 a Tribunalului Vrancea din dosarul nr. x/2019, (iii) sentința civilă nr. 1094 din 13.07.2021 a Judecătoriei Adjud din dosarul nr. x/2021 (1675/173/2019 înainte de renumerotare), (iv) decizia civilă nr. 539 din 22.12.2021 a Tribunalului Vrancea din dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 143/R din 23 mai 2024, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 84/R/04.05.2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei nr. 143/R din 23 mai 2024 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., revizuentul A..

Subsumat motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-revizuent arată că hotărârea este nemotivată, în contextul în care considerentele vizează inadmisibilitatea cererii, fără a se arăta motivele pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pretinde recurentul că dispozitivul hotărârii nu este motivat, sens în care prin decizia nr. 143/R/2024 a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată, iar prin considerente se arată motivele de inadmisibilitate a cererii de revizuire.

În cazul unei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respingerea cererii ca neîntemeiată poate interveni ca urmare a judecății pe fond, adică ca urmare a analizei dacă între hotărârile invocate există contrarietate - încălcare a autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Făcând trimitere la considerentele de la pagina 7 a hotărârii atacate, recurentul învederează că instanța de revizuire nu a realizat o analiză a existenței încălcării autorității de lucru judecat a celor dintâi hotărârii, ci a enumerat în considerente doar motive prin care a arătat, în esență, inadmisibilitatea cererii: nu îndeplinește condițiile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, în situația în care cererea de revizuire nu ar îndeplini condițiile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ar însemna că nu a fost formulată o cerere în acord cu calea de atac prevăzută de lege, iar raportat la prevederile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., instanța de revizuire trebuia să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru că nu a fost formulată o cale de atac prevăzută de lege și nicidecum ca neîntemeiată, dispozitiv care ar fi implicat o cercetarea a existenței sau inexistenței contrarietății de hotărârii, analiză pe care chiar instanța de revizuire a arătat că nu a realizat-o.

Altfel spus, respingerea unei cereri de revizuire ca neîntemeiată se poate dispune doar în cazul unei cereri de revizuire care respectă condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru calea de atac și poate avea în susținere doar considerente privind motivele de revizuire prevăzute de lege (în cauză, motive privind lipsa contrarietăților invocate sau lipsa încălcării autorității de lucru judecat) și nicidecum motive de inadmisibilitate ale căi de atac, deoarece astfel ne aflăm în cazul unei contrarietăți între considerente și dispozitivul hotărârii.

Anume, din considerentele hotărârii reiese că a fost formulată o cale de atac neprevăzută de lege, instanța de revizuire reținând că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din dispozitivul hotărârii reiese că nu există hotărâri contradictorii, instanța de revizuire respingând cererea ca neîntemeiată.

Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 5 al prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și făcând trimitere la considerentele de la pagina 6 a hotărârii atacate, recurentul arată că instanța de revizuire nu a respectat prevederile art. 27 C. proc. civ. și a soluționat revizuirea prin prisma jurisprudenței generate de vechiul C. proc. civ., deși ne aflăm sub imperiul noului C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2018.

Învederează recurentul că legiuitorul a urmărit prin norma adoptată (art. 513 alin. (4) C. proc. civ.) să indice soluția de urmat în cazul revizuirii pentru hotărâri potrivnice, arătând expres atât soluția pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat (anularea hotărârii din urmă), cât și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat (anularea hotărârii din urmă și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca astfel să fie rejudecată cu respectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat).

Având în vedere că la momentul soluționării cererii de revizuire exista și încă există prevăzută în legislație o soluție asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice la nivelul considerentelor, adică în cazul nerespectării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, este evident și neechivoc că instanța de revizuire a nesocotit și a încălcat prevederile art. 27 C. proc. civ. atunci când a soluționat revizuirea prin prisma jurisprudenței generate de vechiul C. proc. civ. și a doctrinei anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, raportându-se la jurisprudența generată de vechiul C. proc. civ. și la o doctrină anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 și reținând că motivul de revizuire evocat ar permite revizuirea doar pentru contrarietatea dispozitivelor hotărârilor, instanța a încălcat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., mai arată că instanța de revizuire a reținut că se invocă încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor unor hotărâri anterioare, respectiv al efectului pozitiv al considerentelor privind calificarea juridică a primului capăt de cerere.

Cu toate acestea, instanța de revizuire nu a făcut o aplicare a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în acord cu soluția care poate fi pronunțată în revizuire conform art. 513 alin. (4) din același cod, ci a ales să interpreteze art. 509 alin. (1) pct. 8 în sensul că norma ar permite revizuirea pentru contrarietate de hotărâri doar pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, nu și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat cum prevede art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În raport cu prevederile art. 431 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., recurentul arată că efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și motivele specifice admise de legiuitor, legiuitorul, prin art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (4) din același cod, reglementând calea de atac a revizuirii pentru contrarietatea de hotărârii și când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a primei hotărâri, aspect pe care instanța de revizuire l-a încălcat, motiv pentru care în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se impune casarea decizie civile nr. 143/R/2024, în rejudecare admiterea revizuirii și trimiterea la rejudecare a cererii de recurs conform prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2018.

Intimații B. și C. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Arată intimații că nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu există contrarietate între decizia nr. 84/2023 și alte hotărâri definitive pronunțate în alte litigii și prin care să se fi încălcat autoritatea de lucru judecat.

Criticile dezvoltate în susținerea recursului, în sensul că instanța de revizuire a interpretat în mod greșit art. 27 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ. sunt nefondate.

De esența căii de atac a revizuirii este împrejurarea că instanța competentă să o soluționeze verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

Faptul că în cadrul aceluiași litigiu, inițial înregistrat sub nr. x/2019 au fost pronunțate două hotărâri și două decizii în calea de atac a apelului, nu înseamnă că pot fi analize hotărârile desființate prin comparație cu decizia care a soluționat cauza în mod definitiv.

În susținerea raționamentului, intimații fac trimitere la Decizia nr. 346/2020 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1104 din 19 noiembrie 2020 și Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, pronunțate de Curtea Constituțională.

Recurentul a depus note scrise prin care solicită limitarea controlului judiciar la motivele de recurs invocate, cu excluderea aspectelor noi ridicate de intimați prin întâmpinare, care vizează fondul cererii de revizuire și nu sunt de competența instanței de recurs raportat la prevederile art. 497 C. proc. civ. și Decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din același act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigențe, rezultă că analiza ce urmează a se efectua se va constitui într-un control judiciar asupra judecății realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la criticile deduse judecății prin cererea de recurs, care pe de o parte, vizează greșita determinare a sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., dispoziții indicate de revizuent ca temei de drept al cererii sale și, pe de altă parte, se referă la vicii ale motivării hotărârii recurate.

Astfel, subsumat motivului prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin recursul declarat este supusă analizei de legalitate a instanței de control judiciar încălcarea, de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, a prevederilor art. 27, art. 431 alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Arată recurentul că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile vechiul C. proc. civ. (astfel cum a reținut curtea de apel) deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 16.07.2019, iar dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ. (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, incidentă în cauză) "lămuresc motivul privitor la existența unor hotărâri potrivnice în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia și care se concretizează în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă".

Criticile, astfel formulate, nu susțin nelegalitatea hotărârii recurate.

Înalta Curte constată că pentru a-și fundamenta concluzia în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile subsumate motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri, instanța de revizuire a reținut, pe de o parte, că decizia a cărei revizuire se solicită și hotărârile cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat au fost pronunțate în soluționarea aceleiași cauze, pe parcursul ciclurilor procesuale și în soluționarea diferitelor căi de atac ale aceleiași pricini (astfel că hotărârile pretins a fi potrivnice nu au fost pronunțate în cauze/dosare diferite), iar pe de altă parte, că "motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește doar încălcarea autorității de lucru judecat a dispozitivului potrivit art. 430 alin. (2) teza I C. proc. civ..".

În ce privește interpretarea corectă a dispozițiilor art. 431 alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) și art. 27 C. proc. civ., Înalta Curte constată că deși îndreptățit raționamentul teoretic al recurentului privitor la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, acesta nu lipsește de temei legal soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați, de respingere a cererii de revizuire.

Cazul de revizuire instituit de dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În privința aplicării prevederilor art. 430 C. proc. civ., instanța de recurs reține că principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, că ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.

Pentru această situație, alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., în forma anterioară, stabilea că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Ulterior, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 din cod, în sensul că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Așadar, art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. presupune sancționarea încălcării autorității de lucru judecat, iar art. 430 - 431 din același cod consacră deopotrivă, efectul pozitiv și cel negativ al autorității lucrului judecat. Astfel, este reglementată expres calea de urmat pentru cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în condițiile în care noul C. proc. civ. a reconfigurat instituția efectelor lucrului judecat.

În conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, fiind astfel consacrată extinderea efectelor autorității de lucru judecat, prin recunoașterea, pe plan normativ, și a efectului pozitiv al lucrului judecat.

Astfel, determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. presupune analiza acestuia corelat cu dispozițiile art. 430-431 din același cod, cele care dau expresie autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești. Conform acestor prevederi, este recunoscut efectul autorității de lucru judecat nu doar dispozitivului unei hotărâri și considerentelor decisive care îl justifică, ci și considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părți, conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecința acestor argumente, care le substituie și completează corespunzător pe cele ale instanței de revizuire, Înalta Curte reține că recurentul pretinde, contrar realității juridice, existența unor hotărâri potrivnice, deși considerentele celei de-a doua decizii nu contrazic dezlegările și efectele lucrului judecat ale primelor hotărâri.

Revizuentul circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. împrejurarea că într-un ciclu procesual anterior (prin încheierea din 11.10.2019 a Judecătoriei Adjud și decizia civilă nr. 392/17.09.2020 a Tribunalului Vrancea pronunțate în dosarul x/2019, precum și prin sentința nr. 1094/13.07.2021 a Judecătoriei Adjud și decizia nr. 539/22.12.2021 a Tribunalului Vrancea din dosarul nr. x/2021, respectiv nr. 1675/173/2019 înainte de renumerotare) instanțele de fond au reținut că obiectul capătului I al cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea unui drept de folosință a terenului, iar în stabilirea competenței s-a reținut caracterul timbrabil al cererii -prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.-, pentru ca, în al doilea ciclu procesual (prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 84/R/2023), instanța de recurs să rețină, potrivnic, faptul că obiectul primului capăt de cerere al acțiunii este reprezentat de o acțiune în constatarea unui drept de trecere.

Astfel, ceea ce se invocă prin cererea de revizuire este încălcarea dezlegărilor din primul ciclu procesual, or aceste chestiuni trebuie deduse judecății instanțelor de control judiciar în noul ciclu procesual.

De altfel, din actele și lucrările dosarului reiese că decizia nr. 84/R/2023 (pronunțată de instanța de recurs în al doilea ciclu procesual) a valorificat autoritatea de lucru judecat atașată deciziei nr. 10R/13.01.2021 a instanței de recurs pronunțată în primul ciclu procesual, prin raportare la considerentele ce vizează calificarea acțiunii deduse judecății în dosarul nr. x/2019 (înregistrat în rejudecare sub nr. x/2021), respectiv "trei capete de cerere principală, primul vizând o acțiune în constatare drept de trecere, al doilea o acțiune de carte funciară iar cel de-al treilea o obligație de a face cu caracter nepatrimonial", pretenția ce formează obiectul capătului I al cererii făcând parte din categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. (capetele II și III de cerere făcând parte din categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.), astfel că recursul a fost respins, ca inadmisibil.

Este de necontestat că dezlegările date prin decizia nr. 10R/13.01.2021 -reținute ca atare prin decizia a cărei revizuire a fost solicitată- nu au fost contrazise în rejudecare (prin sentința nr. 1094/13.07.2021 și decizia nr. 539/22.12.2021), sens în care instanțele de fond au constatat că reclamanții au un drept de folosință asupra terenurilor cu lățimea de 1 m, aflate lângă proprietățile reclamanților, care formează patru corpuri cadastrale, înscrise în cartea funciară a UAT Hemeiuș cu nr. x, aflate în proprietatea pârâtului și au constatat că acestea au destinația de cale de acces, constituind corp comun cu terenul cu care se învecinează, la vest, cu lățimea de 5 m, care are destinația de cale de acces, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Hemeiuș, obiect ce vizează limitele dreptului de proprietate și se încadrează în dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., fiind lipsită de relevanță, în analiza dedusă judecății, împrejurarea că prin încheierea din 11.10.2019 s-a reținut competența judecătoriei din perspectiva caracterului timbrabil al cererii.

În considerarea celor ce preced, analiza instanței de revizuire privind sfera de aplicare a motivului de revizuire evocat de parte nu dă loc la casare, instanța de recurs fiind îndreptățită să expună motivele de drept pentru care nu pot fi primite argumentele revizuentului.

Așa fiind, sunt nefondate și criticile recurentului-revizuent subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de casare evocat are în vedere ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele de care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs -nemotivarea hotărârii- deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată, cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice în cauza pendinte și în consecința dezlegărilor din prezenta hotărâre se menține mai departe ca valabil dispozitivul hotărârii recurate relativ la caracterul neîntemeiat al cererii de revizuire.

Pentru toate considerentele arătate, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 143/R din 23 mai 2024 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.