ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1174 din 10 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prin amenințare, prevăzută de art. 257 alin. (4) raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 487 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 87 RON aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 400 RON aferentă judecății, iar onorariului apărătorului din oficiu desemnat a fost avansat către Baroul de Avocați Bacău, din fondurile Ministerului Justiției.

Sentința penală nr. 1174 din 10 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 05 noiembrie 2022.

**

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2023 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat redeschiderea procesului penal cu privire la condamnarea de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1174/10.10.2022 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la data de 05.11.2022, și, în consecință, anularea tuturor formelor de executare emise în cauză.

Prin încheierea din data de 12.05.2023, Judecătoria Bacău a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A., a constatat desființată de drept sentința penală nr. 1174/10.10.2022 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 05.11.2022, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1319/2022 din 05.11.2022 al Judecătoriei Bacău și toate formele de executare emise în dosarul penal nr. x/2020 al Judecătoriei Bacău și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. dacă nu este arestat în altă cauză. De asemenea, a dispus redeschiderea procesului penal începând cu faza camerei preliminare, conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 590/2019 (publ. în M. Of. nr. 1019 din 18 decembrie 2019) și luarea față de inculpatul A. a măsurii preventive a controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.

Prin sentința penală nr. 1379 din 9 august 2024, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prin amenințare, prevăzută de art. 257 alin. (4) raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului A., perioada executată de la data de 04.03.2023 la 14.05.2023.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., măsură care a fost menținută.

În temeiul dispozițiilor art. 208 din C. proc. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul A. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Bacău, jud. Bacău conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară.

S-a dispus comunicarea prezentei către inculpat prin organul desemnat cu supravegherea, respectiv I.P.J. Bacău, S.I.C. - Biroul Supravegheri Judiciare, precum și către entitățile și instituțiile prevăzute de art. 215 alin. (5) din C. proc. pen.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 87 RON aferentă fazei de urmărire penală.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 282 din 1 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1379/2024 pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 09.08.2024, în dosarul nr. x/2023.

S-a desființat în tot sentința apelată și rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (6), art. 16 lit. f) din C. proc. pen. și art. 154 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale, cu privire la infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 43 alin. (1) și alin. (5) din C. pen. (faptă din 18.08.2019).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

În esență, instanța de apel a constat că prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o. Astfel, prima instanță a reținut în fapt că la data de 17.08.2019, în jurul orelor 15:30, în timp ce se afla pe str. x din mun. Bacău inculpatul A. l-a oprit și abordat pe B., agent de poliție în cadrul I.P.J. Bacău și i-a reproșat pe un ton amenințător că a luat măsura reținerii față de acesta în perioada 19/20.10.2018 în cadrul unui dosar penal, și i-a spus că nu se va lăsa până nu îl va face și că îl va lovi cu ranga în cap de douăzeci de ori și din același motive, și pentru a își întări amenințarea anterioară, în data de 23.08.2019, în jurul orei 18:30, A. s-a deplasat la domiciliul unui martor și i-a comunicat acestuia că nu se va lăsa până nu îi va aplica câteva lovituri cu ranga în cap persoanei vătămate B.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 17 aprilie 2025, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a redat succint istoricul procesual al cauzei, cu referire la soluțiile pronunțate în fond și apel, precum și la considerentele instanței de apel, care a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Parchetul a arătat că hotărârea Curții de Apel Bacău este nelegală, susținând, pe de o parte că, încadrarea juridică corectă a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) și alin. (4) raportat la art. 206 din C. pen.. Totodată, a arătat că limitele de pedeapsă pentru aceasta infracțiune sunt cuprinse între 4 luni și 1 an 6 luni închisoare, iar termenul de prescripție al răspunderii penale în cazul acestei infracțiuni este de 5 ani.

Pe de altă parte, s-a arătat că în prezenta cauză, inculpatul A. a săvârșit fapta în data de 17.08.2019 (și nu în data de 18.08.2019 cum a reținut instanța de apel), iar termenul general de prescripție al răspunderii penale de 5 ani s-ar fi împlinit pe data de 16.10.2024, ținând seama și de perioada de 60 de zile în care termenul de prescripție a fost suspendat ca urmare a stării de pandemie cauzată de virusul COVID-19. Totodată, s-a susținut că acest termen a fost întrerupt la data de 12.05.2023, în baza art. 155 alin. (2) din C. pen., prin admiterea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de condamnat.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 155 alin. (5) din C. pen., care prevăd că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal determină curgerea unui nou termen de prescripție al răspunderii penale, precum și ale art. 155 alin. (2) din C. pen., potrivit căruia după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, de la data de 12.05.2023, a început să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani, termen care s-ar împlini la data de 11.05.2028.

Considerând că în cauză este incidentă cauza specială de întrerupere a cursului prescripției penale prevăzută de art. 155 alin. (5) din C. pen., parchetul a arătat că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpat prin referire la deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, întrucât aceste decizii de neconstituționalitate se referă la prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen., privind întreruperea prescripției penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, și nu la prevederile art. 155 alin. (5) din C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de inculpatul A..

Prin încheierea din 25 iunie 2025 pronunțată de Înalta Curte a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 282 din data de 01 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și s-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători.

În esență, s-a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a criticat soluția de încetare a procesului penal, considerându-se incidentă cauza specială de întrerupere a cursului prescripției penale prevăzută de art. 155 alin. (5) din C. pen., se circumscriu, din punct de vedere strict formal, cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că, din perspectiva cazului de casare invocat, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu încadrarea juridică reținută faptei, cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2025, cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii formulate de către apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat A., în vederea soluționării dosarului nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, fiind stabilit termen pentru dezbaterea recursului în casație, la data de 3 decembrie 2025, când, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

***

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În cauză, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care a constat în intervenirea prescripției răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (5) din C. pen., în considerarea inexistenței unei cauze de întrerupere a cursului prescripției, prin raportare la efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a criticat decizia atacată, arătând, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel nu a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 155 alin. (5) din C. pen. potrivit cărora, prin admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, începe să curgă un nou termen de prescripție, calculat de la data pronunțării încheierii de admitere, termen care nu era împlinit la data soluționării apelului, astfel că soluția de încetare a procesului penal este nelegală.

Astfel, problema de drept ce urmează a fi examinată în prezenta cale extraordinară de atac este dacă, la data pronunțării deciziei în apel, era incidentă cauza de împiedicare prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale, în condițiile redeschiderii procesului penal.

Prin decizia ce formează obiectul recursului în casație, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o. Astfel, prima instanță a reținut în fapt că, la data de 17.08.2019, în jurul orelor 15:30, în timp ce se afla pe str. x din mun. Bacău inculpatul A. l-a oprit și abordat pe B., agent de poliție în cadrul I.P.J. Bacău și i-a reproșat pe un ton amenințător că a luat măsura reținerii față de acesta în perioada 19/20.10.2018 în cadrul unui dosar penal, și i-a spus că nu se va lăsa până nu îl va face și că îl va lovi cu ranga în cap de douăzeci de ori și din același motive, și pentru a își întări amenințarea anterioară, în data de 23.08.2019, în jurul orei 18:30, A. s-a deplasat la domiciliul unui martor și i-a comunicat acestuia că nu se va lăsa până nu îi va aplica câteva lovituri cu ranga în cap persoanei vătămate B..

Înalta Curte constată că, pentru a verifica dacă termenul de prescripție a răspunderii penale era ori nu împlinit la momentul pronunțării deciziei recurate, în cadrul analizei cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se va realiza un control exclusiv în drept, prin raportare la situația de fapt și încadrarea juridică reținute cu autoritate de lucru judecat în decizia instanței de apel, precum și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Totodată, în acest cadru, se vor avea în vedere următoarele repere temporale: data săvârșirii faptei reținută definitiv (17.08.2019), data rămânerii definitive a hotărârii inițiale (05.11.2022), data admiterii cererii de redeschidere a procesului penal (12.05.2023) și data pronunțării deciziei recurate (01.04.2025).

În aceste coordonate, se impune stabilirea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 257 alin. (1) din C. pen., amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Totodată, în conformitate cu art. 206 alin. (1) din C. pen., fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.

În consecință, raportat la dispozițiile legale amintite, limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen., sunt închisoarea de la 4 luni la 1 an și 4 luni.

În ceea ce privește termenul de prescripție, Înalta Curte reține că, pentru infracțiunea dedusă judecății, termenul general este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., întrucât legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Conform art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., termenul începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.

Se constată că, în cauză, prin încheierea din data de 12.05.2023, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a admis, în principiu, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A. și s-a dispus redeschiderea procesului penal începând cu faza camerei preliminare, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 590/2019 (publicată în M. Of. nr. 1019 din 18 decembrie 2019).

În aceste condiții, devine incidentă cauza specială de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (5) din C. pen., potrivit căreia admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal determină curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale, care începe să curgă de la data pronunțării încheierii de admitere, respectiv din 12.05.2023. Astfel, la data pronunțării deciziei recurate, termenul de prescripție al răspunderii penale nu era împlinit, acesta urmând a se împlini la 11.05.2028.

Spre deosebire de dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., referitoare la întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale, care anterior au fost declarate neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în M.Of. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (publicată în M.Of. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), dispozițiile art. 155 alin. (5) din C. pen., incidente în cauză, nu au făcut obiectul unei astfel de intervenții.

În aceste condiții, Înalta Curte constată caracterul greșit al raționamentului curții de apel referitor la calculul prescripției răspunderii penale prin raportare la efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, referitoare la inexistența vreunei cauze de întrerupere a termenului general de prescripție al răspunderii penale.

Pe de altă parte, se constată că, potrivit deciziei nr. 391 din data de 27 octombrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în cazul redeschiderii procesului penal, în aplicarea art. 155 alin. (4) din C. pen., la calculul termenului de prescripție a răspunderii penale nu se ia în considerare și perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal.

În consecință, chiar și sub aspectul prescripției speciale prevăzute de art. 155 alin. (4) din C. pen. (termenul general depășit cu încă o dată), intervalul menționat nu este valorificat la calculul termenului de prescripție.

Totodată, prin aceeași decizie nr. 391/2025, Înalta Curte a stabilit că, ulterior redeschiderii procesului penal nu mai curge un nou termen de prescripție generală conform art. 155 alin. (5) din C. pen., dacă acest termen era împlinit anterior rămânerii definitive a condamnării inițiale, în aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, prin prisma declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

În cauză, însă, această ipoteză nu este incidentă. La data rămânerii definitive a hotărârii inițiale de condamnare (05.11.2022), termenul general de prescripție a răspunderii penale nu era împlinit, în raport de data săvârșirii faptei (17.08.2019) și de durata termenului de prescripție de 5 ani. Prin urmare, dezlegarea dată prin Decizia nr. 391/2025 nu înlătură incidența art. 155 alin. (5) din C. pen. în prezenta cauză, rămânând aplicabile dispozițiile privind curgerea unui nou termen de prescripție de la data admiterii în principiu a cererii de redeschidere (12.05.2023).

În aceste condiții, rezultă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 282 din 1 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță sub aspectul evaluării incidenței prescripției răspunderii penale.

Va menține actele îndeplinite în cauză până la data de 21.01.2025.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de câte 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 282 din 1 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță sub aspectul evaluării incidenței prescripției răspunderii penale.

Menține actele îndeplinite în cauză până la data de 21.01.2025.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de câte 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2025.