ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2822/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata unor daune morale în cuantum de 40.000 RON pentru prejudiciul cauzat, constând în lezarea drepturilor garantate privind protecția datelor cu caracter personal, prin prelucrarea lor nelegală și abuzivă în cadrul societăților B. S.R.L. România, C. și D. S.R.L. România, obligarea la înlăturarea (ștergerea) datelor cu caracter personal din evidența celor 3 societăți Eos, cu cheltuieli de judecată.

În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 82 pct. 1-6 "Dreptul la despăgubiri și răspundere" și prevederile art. 145 și art. 146 din Regulamentul U.E. 2016/569 și ale art. 1381 și art. 1385 C. civ.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Tecuci, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 1035 din 12 mai 2021, Judecătoria Tecuci a respins cererea având ca obiect "cerere privind apărarea drepturilor nepatrimoniale" promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca nefondată.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Galați, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1071 din 27 octombrie 2022, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1035 din 12 mai 2021, pronunțate de Judecătoria Tecuci.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 194R din 04 octombrie 2023, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1071 din 27 octombrie 2022, pronunțate de Tribunalul Galați.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați, în revizuire:

Prin decizia civilă nr. 195R din 20 iunie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire; a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 194 R din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Galați, formulată de recurentul-reclamant A..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 195R din 20 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05 august 2024, sub nr. x/2023, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 09 august 2024, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurentul-revizuent nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-revizuent datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării recursului.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința rejudecării cauzei, în apel, în sensul soluționării excepțiilor absolute și a celor procesuale, precum și a fondului cauzei, cu administrarea tuturor probelor din dosar.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, încă din etapa scrisă, primind întâmpinarea formulată de B. S.R.L., reprezentat în baza O.U.G. nr. 52/2016, prin avocat E., având anexată procura specială prin care C. din Irlanda a mandatat pe B. S.R.L. din România să angajeze avocați care să o reprezinte în fața instanțelor din România, din oficiu și în stabilirea limitelor reprezentării, prima instanță era obligată să soluționeze interdicția de reprezentare prin mandatar persoană juridică a altei persoane juridice, invocată în baza dispozițiilor art. 247 și art. 248 alin. (4) C. proc. civ., care, față de considerentele deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezintă o excepție absolută ce se examinează și se soluționează cu prioritate.

Aceeași excepție a invocat-o în fața instanțelor de apel, recurs și revizuire, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, iar considerentul instanței de recurs potrivit cărora deciziile nr. 9/2016 și nr. 19/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu tranșau probleme de drept incidente în cauza dedusă judecății, precum și al instanței de revizuire conform căruia în cauză nu sunt aplicabile considerentele deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție duc la nulitatea deciziilor nr. 194R/2023 și nr. 195R/2024.

Totodată, a precizat că argumentul instanței conform căruia intimata persoană juridică B. stă în nume propriu, fiind reprezentată în instanță de un avocat, este netemeinic și nelegal, în contradictoriu cu mandatul dat de C. din Irlanda mandatarului său din B. S.R.L. de a o reprezenta convențional în fața instanțelor din România, dar și cu decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În limitele de competență prevăzute de art. 219 C. proc. civ., instanța trebuia să verifice dacă cea care stătea în judecată în nume propriu, respectiv B. S.R.L., este prezentă în cauză prin reprezentanții săi legali, iar în cazul în care s-a depus o împuternicire avocațială pentru aceasta, să verifice dacă există semnătura reprezentaților săi legali.

A menționat că B. S.R.L. este înregistrată, potrivit adresei nr. x/31.01.2017 a A.N.P.C., ca o entitate care recuperează creanțe astfel că nu putea sta în judecată în nume propriu pentru o activitate de reprezentare convențională, prin mandat pentru C..

A precizat că în anexa 1 la notificarea la cesiunea de creanță - informare prelucrarea datelor cu caracter personal sunt furnizate lui B. S.R.L. în Secțiunea "Contract privind prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal", iar responsabilul cu protecția datelor din acest contract are adresa e-mail x@x.ro, la același sediu cu cel al B. S.R.L.

Or, în baza dreptului de dispoziție și în limitele cererii de chemare în judecată, instanța trebuia să introducă ca parte intimată pe D. S.R.L. România și să o citeze la sediul din b-dul x nr. 10A, clădirea C3, cam. 4, București, pentru a depune întâmpinare, potrivit art. 205 C. proc. civ., la o acțiune în răspundere delictuală cu privire la colectarea, prelucrarea, transmiterea și folosirea nelegală a datelor cu caracter personal ale reclamantului.

A susținut că operatorul D. S.R.L. România, având o persoană desemnată pentru protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul U.E. nr. 679/2016, poate sta în nume propriu ca parte intimată în cauză, înschimb manadatrul B. S.R.L. România nu poate sta în nume propriu în cauză,reprezentată de un avocat, întrucât nu are reprezentanți legali care să facă dovada că exercită drepturile mandatarului, cum ar fi dreptul de folosință al datelor cu acracter personal ale reclamantului pentru a-i imputa acestuia plata parțială cerută de de mandatarul B. S.R.L. România în numele mandantului C. din Irlanda.

Drept urmare, acțiunea în răspundere delictuală este îndreptată împotriva acestuia din urmă, având în vedere că, prin procură specială, l-a mandatat pe B. S.R.L. România să ia toate măsurile necesare pentru a administra și colecta creanțele din patrimoniul Eos; la discreția sa să analizeze terțe părți în scopul investigării locului unde se află semnatarii, consemnatarii, garanții ori alte persoane responsabile de plată ori de îndeplinirea obligațiilor aferente creanțelor din portofoliul Eos; să proceseze toate datele personale ale debitorilor; să selecteze și să intre în relații contractuale cu avocați în numele societății cu răspundere limitată înființată în Irlanda, Eos.

În aceste condiții, C. din Irlanda și B. S.R.L. România răspund în solidar pentru fapta delictuală de a prelucra și folosi nelegal datele sale cu caracter personal, iar mandatarul B. S.R.L., cu atât mai puțin, poate sta în judecată în nume propriu prin avocatul său, iar adresa din 07 septembrie 2020 face dovada săvârșirii în comun, în solidar, a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu moral, imputarea plății parțaile cerută de Eos din Irlanda și România folosindu-se de datele sale cu caracter personal face dovada existenței legăturii de cauzalitate.

Astfel, stabilirea unui cadru procesual fără a ține în solidar pe C. din Irlanda cu B. S.R.L. România și cu operatorul D. S.R.L. România, întrucât s-ar încălca principiul dreptului de dispoziție al părții, principiul securității juridice și principiul rolului activ al judecătorului în a afla adevărul în cauză, chiar dacă părțile se împotrivesc, cum este cazul recuperatorilor de creanță Eos care s-au împotrivit a arăta cuantumul datoriei pentru care au cerut plata parțială cu scopul de a imputa plata parțială prin măsuri executorii ca și creditori, potrivit art. 1508 C. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și să se stabilească că soluția condiționată de un viitor incert, cea cu un eventual debit pe care reclamantul l-ar avea, nu este grija expresiei preocupării instanței de a nu se pronunța asupra unui lucru care nu fost cerut (să se rețină că reclamantul are un debit în temeiul contractului de credit nr. x/21.02.2007), ci dimpotrivă având în vedere că recuperatorii de creanță Eos au cerut să se constate că reclamantul are un debit ca urmare a nerespectării contractului de credit nr. x/21.02.2007, preocuparea instanței a fost ca recupratorii C. din Irlanda și B. S.R.L. România să devină creditorii și dobânditorii ulteriori ai creanței, transformând o creanță necunsocută într-un eventual debit pe care reclamantul l-ar avea.

Toate instanțele în cauză nu s-au preocupat să-i apere drepturile și libertățile fundamentale privind datele sale cu caracter personal, conform Regulamentului U.E. nr. 679/2016 și Legii nr. 190/2018, ci contrar deciziei nr. 171/2001 a Curții Constituționale și-au exprimat convingerea că intimatele se pot folosi de drept de datele sale cu caracter personal într-un viitor incert, condiționat pentru un eventual debit pe care l-ar avea.

A precizat că instanța de revizuire a decis că nu sunt aplicabile în cauză considerentele deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și motivul de revizuire al art. 509 alin. (1) pct. 1, deși reprezintă o aplicare a principiului disponibilității, nu poate fi aplicat raționamentul instanței de recurs în condițiile în care dispozițiile art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 prevăd că dezbaterile sunt limitate la faptele pe care se întemeiază cererea de revizuire și la lucrurile cerute și asupra cărora nu s-au pronunțat instanțele anterioare sau s-au pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut, cum ar fi un eventual debit pe care reclamantul l-ar avea în continuarea folosirii datelor personale ale acestuia de către creditorii F..

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimata B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 noiembrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului declarat în cauză la data de 10 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a reținut cauza spre soluționare, cu prioritate pe această excepție, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în condițiile art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Totodată, art. 513 alin. (5) C. proc. civ. arată că:

"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Cum, față de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 194R din 04 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, este o hotărâre definitivă, dată în soluționarea unui recurs, și decizia prin care a fost soluționată cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri - decizia civilă nr. 195R din 20 iunie 2024 a aceleiași instanțe, pronunțate în dosarul nr. x/2023 - este o hotărâre definitivă, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, reținând caracterul dirimant al excepției inadmisibilității a cărei incidență împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs, față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 513 alin. (5) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 195 R din 20 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 195 R din 20 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.