ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2297/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/324/2021 la 09 februarie 2021, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata de daune morale în cuantum de 60.000 lei pentru prejudiciul cauzat ca urmare a lezării drepturilor garantate de Regulamentul UE nr. 679/2016 și Legea nr. 190/2018, privind colectarea, prelucrarea, transferul și protecția datelor cu caracter personal

Prin sentința civilă nr.2545 din 24.11.2021, Judecătoria Galaṭi a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B S.A., ca nefondată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, ca nefondată, și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Judecata în apel

Împotriva sentinței civile nr.2545 din 24 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Galaṭi, a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea, în parte, a hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 223 din 17.03.2023, Tribunalul Galați a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A, împotriva sentinței civile nr. 2545/24.11.2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci.

Judecata în recurs

Împotriva încheierii din 07.02.2023 și deciziei civile nr. 223 din 17.03.2023 pronunțate de Tribunalul Galați, a formulat recurs reclamantul A, invocând drept cazuri de casare pe cele prevăzute de art. 488, alin. (l), pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 februarie 2024, Curtea de Apel Galați, Secția I Civilă, având nevoie de timp pentru a delibera asupra recursului exercitat de reclamant împotriva încheierii din 07 februarie 2023 și deciziei civile nr. 223 din 17 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Galați, a dispus amânarea pronunțării la 12 martie 2024, și ulterior la 26 martie 2024, pentru aceleași motive, când a pronunțat decizia civilă nr. 76 R prin care a respins, ca neîntemeiat recursul exercitat de reclamant și a luat act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunțate în recurs, reclamantul A a declarat „apel”, care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, la 20 mai 2024 și repartizată aleatoriu, spre competentă soluționare, completului nr. x.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: „Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare‟, se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 09 februarie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a căii de atac și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 25 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea căii de atac la 29 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Luând în examinare calea de atac exercitată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Hotărârile atacate cu ,,apel’’ în prezenta cauză, respectiv încheierea din 28 februarie 2024 și decizia civilă nr. 76R din 26 martie 2024, ambele pronunțate în dosarul nr. x/324/2021 de Curtea de Apel Galați - Secția I civilă, au fost pronunțate în soluționarea recursului formulat de reclamantul A împotriva încheierii din 07.02.2023 și deciziei civile nr. 223 din 17.03.2023 pronunțate de Tribunalul Galați, prin care a fost respins apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 2545 din 24 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci.

Dispozițiile art.466 C. proc. civ., care reglementează obiectul apelului, stipulează: ,,(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3 ) Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță.’’

Aplicând dispozițiile legale anterior evocate la speța de față, se constată că numai sentința pronunțată în primă instanță era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, care a fost, de altfel, exercitat în cauză de către parte, și soluționat de instanță prin decizia civilă nr. 223 din 17.03.2023 pronunțată de Tribunalul Galați, astfel cum s-a arătat mai sus.

Instanța mai reține că încheierea din 28 februarie 2024 și decizia civilă nr. 76R din 26 martie 2024, ambele pronunțate în dosarul nr. x/324/2021 de Curtea de Apel Galați - Secția I civilă, pronunțate în faza procesuală a recursului nu pot fi supuse unei alte căi de atac, fiind hotărâri definitive în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora ,,sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.’’

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de argumentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 466 C. proc. civ. și ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel”, formulată de reclamantul A împotriva încheierii 28 februarie 2024 și a deciziei civile nr. 76R din 26 martie 2024, ambele pronunțate în dosarul nr. x/324/2021 de Curtea de Apel Galați - Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel”, formulată de reclamantul A împotriva încheierii 28 februarie 2024 și a deciziei civile nr. 76R din 26 martie 2024, ambele pronunțate în dosarul nr. x/324/2021 de Curtea de Apel Galați - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.