ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/25.06.2021 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 44.435,55 Euro în echivalent RON la cursul de la data plății, reprezentând deducere contractuală pentru neîndeplinirea obiectivului.

În drept a invocat art. 1270,1350,1480,1516 și 1535 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 10785/27.10.2021 a Judecătoriei Galați a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Galați.

Prin sentința civilă nr. 50/08.03.2022 Tribunalul Galați a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24.983 euro în echivalent RON la data plății, reprezentând deducere contractuală; a respins celelalte pretenții ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii de ședință din 08.02.2022, a formulat apel B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 421/A din 23 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 50 din 08.03.2022 a Tribunalului Galați, secția a II a civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A.. A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de A. S.A.. A fost obligată intimata A. S.A. la plata către apelanta B. S.R.L. a sumei de 1.788,56 RON cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă de timbru în apel). Totodată, s-a dispus restituirea către apelantă a sumei de 1788,56 RON plătită către Primăria Municipiului Galați.

Reclamanta A. S.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În memoriul de recurs sunt prezentate elementele raportului contractual existent între părți evidențiindu-se aspectele care au condus la inițierea litigiului.

Recurenta face trimitere la dispozițiile art. 1270 alin. (1), art. 1516 alin. (1) și art. 1350 alin. (1) C. civ. și arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani cu titlu de deducere contractuală având valoarea unei penalități pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

În opinia recurentei, este surprinzătoare decizia pronunțată de instanța de apel aceasta ignorând voința părților deoarece pârâta s-a angajat să atingă o anumită cifră de afaceri, obligație nerealizată care dă dreptul la dezdăunări.

Recurenta susține că apărările pârâtei au condus analiza dosarului dintr-o perspectivă nerelevantă deoarece invocarea nerespectării de către reclamantă a termenelor de plată nu poate fi opusă nerespectării targetului de piață asumat de pârâtă, având în vedere că aceasta și-a asumat o obligație de rezultat.

În final, recurenta arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1541 alin. (1) C. civ. întrucât nu putea invalida acordarea penalității solicitate în cauză, niciuna din situațiile prevăzute la lit. a) și b) neputând fi reținute.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

La termenul din 22 iunie 2023, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate, excepția nulității recursului, reținând următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3) care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deși a invocat acest motiv de nelegalitate susținerile recurentei nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material.

Astfel criticile recurentei nu individualizează ipotezele legale prevăzute de motivul de nelegalitate invocat nefiind dezvoltate critici concrete prin care să fie argumentată nelegalitatea deciziei atacate.

Susținerile recurentei în sensul că decizia pronunțată de instanța de apel a încălcat voința părților deoarece pârâta s-a angajat să atingă o anumită cifră de afaceri însă nu a realizat această obligație de rezultat, au în realitate în vedere modul de stabilire a situației de fapt pe baza probelor administrate în cauză, iar nu nelegalitatea hotărârii.

Trimiterile recurentei la dispozițiile art. 1538 alin. (1) C. civ. nu se constituie într-o critică de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu vizează decizia atacată ci reprezintă o recalificare a obiectului cererii de chemare în judecată, în condițiile în care în fața instanțelor devolutive nu s-a ridicat problema stabilirii caracterului de clauză penală a dispoziției contractuale ce a constituit temeiul pretențiilor recurentei.

De asemenea, criticile ce privesc interpretarea clauzelor contractuale cu referire la calificarea obligației pe care recurenta-reclamantă o consideră încălcată de către pârâtă nu sunt critici de nelegalitate pentru că vizează analiza raportului contractual, iar nu încălcarea unor norme de drept material.

Invocarea încălcării dispozițiilor art. 1541 alin. (1) C. civ. este făcută dintr-o perspectivă care reflectă modul în care recurenta susține temeinicia cererii de chemare în judecată și anume că, întrucât niciuna dintre ipotezele în care instanța de judecată poate reduce penalitățile prevăzute de textul de lege menționat nu este incidentă, atunci acordarea penalității solicitată de aceasta trebuie reținută, chestiune care nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate ci modul propriu în care recurenta înțelege să-și susțină pretențiile.

Totodată, Înalta Curte reține că invocarea dispozițiilor art. 1541 C. civ. nu poate constitui o critică de nelegalitate în condițiile în care decizia de apel nu reflectă o aplicare a acestor norme legale. În consecință, în lipsa unor considerente în raport cu care să poată fi făcută examinarea legalității deciziei de apel, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., criticile recurentei sub acest aspect nu pot fi valorificate.

Înalta Curte reține că, prin criticile invocate în susținerea recursului, se tinde în realitate, fie la o nouă evaluare a situației de fapt, fie la interpretarea probatoriului, chestiuni asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat și care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, având în vedere specificul acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate și nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect pe care și intimata l-a susținut prin întâmpinare.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauză din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Așadar, criticile nu sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. deoarece vizează netemeinicia deciziei atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel cum prevede art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 421/A din 23 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 3.527,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 421/A din 23 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3.527,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2023.