ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2019

Ședința publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2015 sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Obștea Satului Coza a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor obligarea pârâtului la plata sumei de 428.787,25 RON reprezentând compensații bănești cuvenite pentru anii 2010-2011, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum și la plata dobânzii legale de la data de 10.10.2013 până la data încasării efective.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea depusă la data de 12.06.2015 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Comisariatului de Regim Silvic și Cinegetic Focșani, precizând că este necesar ca această instituție să fie introdusă în cauză pentru a face dovada că s-a conformat deciziei nr. 5260/2013 pronunțată de Curtea de apel Galați.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Vrancea, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 578/02.10.2015 Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2015.

Prin încheierea pronunțată la data de 17 noiembrie 2015, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării înregistrate sub nr. x/2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 15.09.2016, iar în ședința publică din data de 03.11.2016 instanța din oficiu a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 337/2016 pronunțată în data de 3 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați a constatat perimarea cererii formulate de reclamanta Obștea Sat Coza, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic (fost I.T.R.S.V.), având ca obiect obligația de a face.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Obștea în Dăvălmășie Sat Coza, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

S-a susținut că în cauză nu poate fi vorba de aplicabilitatea perimării, avându-se în vedere că încheierea de suspendare a judecării cauzei aflată pe rolul Curții de Apel Galați s-a făcut din oficiu de către instanța de judecată, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Conform art. 416 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel etc. se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții.

Potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. civ. nu constituie caz de perimare situația în care actul de procedură trebuie efectuat din oficiu sau care nu este imputabil părții.

Intimata-pârâtă Garda Forestieră Focșani a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 520 C. proc. civ., până la soluționarea sesizării înregistrate sub nr. x/2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ și fiscal. În dosarul nr. x/2015 se solicitase pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Codul silvic coroborat cu art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 prin raportare la art. 4 lit. s) pct. 4 coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010.

În prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru intervenirea perimării cererii de recurs, întrucât cererea de chemare în judecată nu a rămas în nelucrare din culpa reclamantei.

Conform art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Din cuprinsul prevederilor mai sus enunțate rezultă că pentru a interveni perimarea cererii de recurs, se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: investirea instanței cu o cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs sau orice altă cerere de reformare sau refractare; cererea să rămână în nelucrare timp de 6 luni; lăsarea cererii în nelucrare trebuie să se datoreze culpei părții care a formulat cererea.

Primele două condiții prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. sunt îndeplinite, dar în ceea ce privește cea de-a treia condiție, după cum se explică în doctrina și jurisprudență în materie, pentru a interveni perimarea unei cereri, trebuie să se constate că lăsarea în nelucrare a cauzei este cauzată de dezinteresul părții care a demarat procesul respectiv. Per a contrario dacă părții nu i se poate imputa vreo vină, dacă nu a avut posibilitatea, în condițiile prevăzute de lege, să săvârșească actele de procedură ori demersurile necesare, perimarea nu operează.

În speța de față, judecarea cauzei ce constituie obiectul dosarului nr. x/2015, a fost suspendată din dispoziția completului de judecată, în baza dispozițiilor art. 520 din C. proc. civ., până la pronunțarea hotărârii prealabile de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015. Instanța de fond a apreciat necesară suspendarea, în considerarea faptului că soluția pe care urmează să dea în cauză este strâns legată de dezlegarea chestiunilor de drept.

În aceste condiții, dosarul nu a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, instanța de fond având obligația de a repune pe rol cauza, din oficiu, după pronunțarea hotărârii prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Obștea în Devălmășie Sat Coza și va dispune casarea sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Obștea în Devălmășie Sat Coza împotriva sentinței numărul 337/2016 din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza, spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.