ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin încheierea dată în ședința publică de la 5 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea Dosarului nr. 741/2/2012 în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate invocate de petenta SC E.C.G. SRL, în calitate de lider al asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA cu privire la dispozițiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006. În motivarea excepției, s-a susținut că reglementarea contestată este nelegală, deoarece adaugă criterii noi la cele prevăzute de art. 207 alin. (2) lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2006 pentru calificarea și selecția ofertelor depuse pentru atribuirea contractelor de achiziție publică. Astfel, s-a precizat că, prevederile contestate stabilesc noi criterii de neconformitate, independente de conținutul tehnic din documentația de atribuire, în sensul că, o ofertă poate fi declarată neconformă dacă nu se răspunde în termen la solicitarea de clarificări ori răspunsurile date la solicitări sunt calificate ca neconcludente. Prevederea de la art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, prin care o ofertă poate fi declarată neconformă pentru lipsa răspunsului la solicitarea de clarificări ori pentru evaluarea unor clarificări date ca fiind neconcludente, a fost considerată de reclamantă că este în contradicție și cu principiul proporționalității pentru că, nu se constată neconformitatea propunerii din ofertă cu cerințele stabilite prin specificațiile tehnice.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2185 din 27 martie 2012, prin care a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că, dispozițiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 se subsumează principiului instituit prin art. 177 alin. (2) teza finală și art. 201 al O.U.G. nr. 34/2006 privind conformitatea ofertei cu documentația de atribuire, iar prin posibilitatea autorității contractante de a solicita lămuriri nu se adaugă criterii noi de evaluare, lămurindu-se numai eventuale neclarități în scopul evaluării corecte a ofertei respective. Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 170 din O.U.G.

nr. 34/2006, elaborarea ofertei se face în conformitate cu prevederile documentației de atribuire, iar dispozițiile art. 177 alin. (2) teza finală și art. 201 din același act normativ reglementează dreptul autorității contractante de a solicita clarificări și după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanți/candidați pentru demonstrarea îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare și selecție sau pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC E.C.G. SRL, în calitate de lider al asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate cu privire la prevederile art. 79 alin. (1) H.G. nr. 925/2006. Recurenta a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția de nelegalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, utilizate ca motive distincte pentru declararea neconformități ofertei, separat de conceptul de neconformitate, reglementat în art. 36 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006. Recurenta a învederat că în art. 207 din O.U.G. nr. 34/2006, a cărui aplicare este detaliată în art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, a fost stabilit conceptul de neconformitate a unei oferte, respectiv necorespunderea cu specificațiile tehnice din caietul de sarcini, ceea ce dovedește că prin art. 79 alin. (1) din aceeași hotărâre de guvern executivul a stabilit în mod nelegal criterii suplimentare de declarare a neconformității unei oferte.

În opinia recurentei, dezlegarea instanței de fond care a stat la baza respingerii excepției de nelegalitate, în sensul conformității dispozițiilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, ar fi fost corectă dacă norma respectivă, prin care se stabilesc drepturi în favoarea autorității contractante și obligații corelative pentru ofertant, nu ar fi conținut dispoziții sancționatorii pentru neîndeplinirea obligațiilor de către ofertant. Această reglementare a fost considerată de recurentă ca fiind în contradicție cu principiul proporționalității, prevăzut în art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu motivarea că, acest caz nu reprezintă în sine o neconformitate a propunerii din ofertă cu cerințele stabilite prin specificațiile tehnice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de contencios administrativ a constatat corect legalitatea dispozițiilor art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, care prevăd că, în cazul în care ofertantul nu transmite în perioada precizată de comisia de evaluare clarificările/ răspunsurile solicitate sau în cazul în care explicațiile prezentate de ofertant nu sunt concludente, oferta sa va fi considerată neconformă.

Această normă juridică a fost contestată de către recurentă, pe calea excepției de nelegalitate, atât sub aspectul conformității cu actul normativ cu forță juridică superioară în aplicarea căruia a fost adoptată, cât și sub aspectul limitelor competenței de reglementare recunoscute guvernului, ca autoritate emitentă. Sub primul aspect, s-a constatat întemeiat concordanța reglementării contestate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 pentru executarea căreia a fost emisă, deoarece conținutul actului administrativ nu completează și nu modifică actul normativ ierarhic superior, fiind adoptat cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 și în H.G. nr. 50/2005. Sub cel de-al doilea aspect, s-a reținut corect că actul administrativ contestat a fost adoptat de Guvernul României în temeiul art. 108 din Constituție și art. 303 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, prin însușirea proiectului inițiat de A.N.R.M.A.P. Recurenta a susținut neîntemeiat că, prin dispozițiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 au fost impuse noi criterii de evaluare a ofertelor, deoarece O.U.G. nr. 34/2006 prevede atât obligația elaborării ofertei în conformitate cu documentația de atribuire, cât și dreptul autorității contractante de a solicita clarificări și, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanți/candidați pentru demonstrarea îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare și selecție sau pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate.

Fără a contesta dreptul autorității contractante de a solicita clarificări și, după caz, completarea documentelor prezentate de ofertanți/candidați, recurenta a considerat fără temei că, reglementarea unei sancțiuni pentru neîndeplinirea acestei obligații reprezintă impunerea unor noi criterii de evaluare a ofertelor, deoarece respingerea ofertelor ca neconforme în cazul în care nu sunt transmise în perioada precizată clarificările/răspunsurile solicitate sau când explicațiile prezentate nu sunt concludente, este consecința directă a încălcării prevederilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora, de la început, oferta trebuie să respecte conținutul informațiilor cu privire la dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție.

În consecință, competența recunoscută autorității contractante de a solicita clarificări și, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanții/candidați nu determină suplimentarea criteriilor de evaluare prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, fiind numai o nouă posibilitate acordată ofertanților/ candidaților de a-și elabora oferta corespunzător cerințelor impuse prin art. 170 din același act normativ. În atare situație, instanța de fond a reținut în mod corect că norma contestată de recurentă se subsumează principiului conformității ofertei cu documentația de atribuire, prin posibilitatea acordată autorității contractante de a solicita lămuriri cu privire la eventualele neclarități în scopul evaluării corecte a ofertei.

Contrar susținerilor din recurs, norma contestată este o garanție a respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, inclusiv a principiului proporționalității, având ca finalitate eliminarea elementelor subiective de natură să influențeze deciziile autorității contractante în procesul de atribuire. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația pentru SC E.C.G. SRL Lider al Asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA împotriva sentinței civile nr. 2185 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.