ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Procedura în fața
primei instanțe
Prin încheierea dată în ședința publică de la
5 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a suspendat judecarea Dosarului nr. 741/2/2012 în
temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea
irevocabilă a excepției de nelegalitate invocate de petenta SC E.C.G. SRL, în
calitate de lider al asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA cu privire la
dispozițiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
În motivarea excepției,
s-a susținut că reglementarea contestată este nelegală, deoarece adaugă
criterii noi la cele prevăzute de art. 207 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006
pentru calificarea și selecția ofertelor depuse pentru atribuirea contractelor
de achiziție publică.
Astfel, s-a precizat
că, prevederile contestate stabilesc noi criterii de neconformitate,
independente de conținutul tehnic din documentația de atribuire, în sensul că,
o ofertă poate fi declarată neconformă dacă nu se răspunde în termen la solicitarea
de clarificări ori răspunsurile date la solicitări sunt calificate ca
neconcludente.
Prevederea de la art.
79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, prin care o ofertă poate fi declarată
neconformă pentru lipsa răspunsului la solicitarea de clarificări ori pentru evaluarea
unor clarificări date ca fiind neconcludente, a fost considerată de reclamantă
că este în contradicție și cu principiul proporționalității pentru că, nu se constată
neconformitatea propunerii din ofertă cu cerințele stabilite prin specificațiile
tehnice.
Soluția instanței de
fond
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
sentința civilă nr. 2185 din 27 martie 2012, prin care a respins excepția de
nelegalitate ca neîntemeiată.
Instanța de fond a
reținut că, dispozițiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 se subsumează principiului
instituit prin art. 177 alin. (2) teza finală și art. 201 al O.U.G. nr. 34/2006
privind conformitatea ofertei cu documentația de atribuire, iar prin posibilitatea
autorității contractante de a solicita lămuriri nu se adaugă criterii noi de
evaluare, lămurindu-se numai eventuale neclarități în scopul evaluării corecte a
ofertei respective.
Astfel, s-a avut în
vedere că, potrivit dispozițiilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, elaborarea ofertei
se face în conformitate cu prevederile documentației de atribuire, iar dispozițiile
art. 177 alin. (2) teza finală și art. 201 din același act normativ
reglementează dreptul autorității contractante de a solicita clarificări și
după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanți/candidați pentru demonstrarea
îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare și selecție sau
pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamanta SC E.C.G. SRL, în calitate de lider al
asocierii SC E.C.G. SRL - SC S.R. SA, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art.
304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul
admiterii excepției de nelegalitate cu privire la prevederile art. 79 alin. (1)
H.G. nr. 925/2006.
Recurenta a susținut
că instanța de fond a respins în mod greșit excepția de nelegalitate a prevederilor
art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, utilizate ca motive distincte pentru declararea
neconformități ofertei, separat de conceptul de neconformitate, reglementat în art.
36 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.
Recurenta a învederat
că în art. 207 din O.U.G. nr. 34/2006, a cărui aplicare este detaliată în art. 36
alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, a fost stabilit conceptul de neconformitate
a unei oferte, respectiv necorespunderea cu specificațiile tehnice din caietul de
sarcini, ceea ce dovedește că prin art. 79 alin. (1) din aceeași hotărâre de
guvern executivul a stabilit în mod nelegal criterii suplimentare de declarare
a neconformității unei oferte.
În opinia recurentei,
dezlegarea instanței de fond care a stat la baza respingerii excepției de
nelegalitate, în sensul conformității dispozițiilor art. 79 alin. (1) din H.G.
nr. 925/2006, ar fi fost corectă dacă norma respectivă, prin care se stabilesc
drepturi în favoarea autorității contractante și obligații corelative pentru ofertant,
nu ar fi conținut dispoziții sancționatorii pentru neîndeplinirea obligațiilor de
către ofertant. Această reglementare a fost considerată de recurentă ca fiind în
contradicție cu principiul proporționalității, prevăzut în art. 2 alin. (2) din
O.U.G. nr. 34/2006, cu motivarea că, acest caz nu reprezintă în sine o
neconformitate a propunerii din ofertă cu cerințele stabilite prin specificațiile
tehnice.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Prin hotărârea pronunțată
în cauză, instanța de contencios administrativ a constatat corect legalitatea dispozițiilor
art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, care prevăd că, în cazul în care ofertantul
nu transmite în perioada precizată de comisia de evaluare clarificările/ răspunsurile
solicitate sau în cazul în care explicațiile prezentate de ofertant nu sunt
concludente, oferta sa va fi considerată neconformă.
Această normă
juridică a fost contestată de către recurentă, pe calea excepției de
nelegalitate, atât sub aspectul conformității cu actul normativ cu forță juridică
superioară în aplicarea căruia a fost adoptată, cât și sub aspectul limitelor
competenței de reglementare recunoscute guvernului, ca autoritate emitentă.
Sub primul aspect,
s-a constatat întemeiat concordanța reglementării contestate cu prevederile O.U.G.
nr. 34/2006 pentru executarea căreia a fost emisă, deoarece conținutul actului administrativ
nu completează și nu modifică actul normativ ierarhic superior, fiind adoptat cu
respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 și
în H.G. nr. 50/2005.
Sub cel de-al doilea
aspect, s-a reținut corect că actul administrativ contestat a fost adoptat de
Guvernul României în temeiul art. 108 din Constituție și art. 303 alin. (1) din
O.U.G. nr. 34/2006, prin însușirea proiectului inițiat de A.N.R.M.A.P.
Recurenta a susținut neîntemeiat
că, prin dispozițiile art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 au fost impuse noi
criterii de evaluare a ofertelor, deoarece O.U.G. nr. 34/2006 prevede atât
obligația elaborării ofertei în conformitate cu documentația de atribuire, cât și
dreptul autorității contractante de a solicita clarificări și, după caz,
completări ale documentelor prezentate de ofertanți/candidați pentru demonstrarea
îndeplinirii cerințelor stabilite prin criteriile de calificare și selecție sau
pentru demonstrarea conformității ofertei cu cerințele solicitate.
Fără a contesta dreptul
autorității contractante de a solicita clarificări și, după caz, completarea
documentelor prezentate de ofertanți/candidați, recurenta a considerat fără
temei că, reglementarea unei sancțiuni pentru neîndeplinirea acestei obligații reprezintă
impunerea unor noi criterii de evaluare a ofertelor, deoarece respingerea ofertelor
ca neconforme în cazul în care nu sunt transmise în perioada precizată
clarificările/răspunsurile solicitate sau când explicațiile prezentate nu sunt concludente,
este consecința directă a încălcării prevederilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006,
conform cărora, de la început, oferta trebuie să respecte conținutul
informațiilor cu privire la dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare și
selecție.
În consecință,
competența recunoscută autorității contractante de a solicita clarificări și,
după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanții/candidați nu
determină suplimentarea criteriilor de evaluare prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006,
fiind numai o nouă posibilitate acordată ofertanților/ candidaților de a-și
elabora oferta corespunzător cerințelor impuse prin art. 170 din același act
normativ.
În atare situație,
instanța de fond a reținut în mod corect că norma contestată de recurentă se
subsumează principiului conformității ofertei cu documentația de atribuire,
prin posibilitatea acordată autorității contractante de a solicita lămuriri cu
privire la eventualele neclarități în scopul evaluării corecte a ofertei.
Contrar susținerilor din
recurs, norma contestată este o garanție a respectării principiilor prevăzute de
art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor de
achiziție publică, inclusiv a principiului proporționalității, având ca finalitate
eliminarea elementelor subiective de natură să influențeze deciziile
autorității contractante în procesul de atribuire.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul
recurs ca nefondat.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza prevederilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Asociația pentru SC E.C.G. SRL Lider al Asocierii SC E.C.G. SRL -
SC S.R. SA împotriva sentinței civile nr. 2185 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2013.