ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5745/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, anularea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Adresa nr. x/22.02.2016, înregistrata la ADRBI sub nr. x/22.02.2016 și la PMB -Direcția Management Proiecte și Finanțări externe sub nr. x/23.02.2016), aferenta proiectului "Consolidare, restaurare si conservare A." și anularea Deciziei emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice (Unitatea Soluționare Contestații POR.

Totodată, a solicitat înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate și constatarea ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, obligarea pârâtului la plata sumei precizate în Cererea de rambursare nr. x aferentă proiectului "Consolidare, restaurare si conservare A." și constatarea indeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1355 din 12 aprilie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta susține că hotărârea primei instanțe reflectă greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În esență, recurenta reclamantă arată că a formulat contestație împotriva deciziei prin care fost respinsă contestația împotriva Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x

Acțiunea sa a fost respinsă de instanța fondului, cu motivarea că reducerea procentuală menționată în cuprinsul Informării este, în realitate, aplicată prin nota de neconformitate nr. x/30.05.2014.

Susține recurenta reclamantă că raționamentul judecătorului fondului lasă fără conținut dispozițiile art. 46 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, care reglementează dreptul pății de a formula contestație împotriva titlului de creanță, or acest titlu este reprezentat în prezenta cauză tocmai de Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x

În al doilea rând, recurenta reclamantă susține că prima instanță nu s-a pronunțat pe capătul de cerere reprezentat de petitul nr. 5 din cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței să constate îndeplinirea condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor excluse prin adresa nr. x/22.06.2016, înregistrată la ADRBI sub nr. x/22.02.2016.

În consecință, recurenta reclamantă consideră nelegală hotărârea atacată solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul de față Înalta Curte constată că este nefondat, sentința civilă criticată de recurenta reclamantă reflectând corecta aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva Informării privind situația cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. x (Adresa nr. x/22.02.2016, înregistrata la ADRBI sub nr. x/22.02.2016 si la PMB -Direcția Management Proiecte si Finanțări externe sub nr. x/23.02.2016), aferenta proiectului "Consolidare, restaurare si conservare A.."

În esență, recurenta reclamantă arată că pentru consolidarea si restaurarea obiectivului "A.", in vederea folosirii avantajelor oferite de potențialul turistic al acestuia in identificarea și consolidarea identității Municipiului București, a accesat fonduri în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 - Axa Prioritara 5 - Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, Domeniul major de intervenție 5.1 - Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.

Prin Cererea de rambursare nr. x/07.01.2016, aferentă Proiectului "Consolidare, restaurare și conservare A." și perioadei de referință 14.07.2014-12.11.2014, înregistrată la ADRBI sub nr. x/08.01.2016, U.A.T. Municipiul București a solicitat la plata suma de 487.468,77 RON + TVA in cuantum de 116.992,50 RON.

Prin adresa nr. x/22.02.2016, înregistrată la ADRBI sub nr. x/22.02.2016 și la PMB - Direcția Management Proiecte si Finanțări externe sub nr. x/23.02.2016 (Informare privind situația cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. 4), Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice a adus la cunoștința U.A.T. Municipiul București faptul că s-a autorizat la plata Cererea de rambursare nrt. 4, in valoare de 463.652,52 RON.

Conform adresei mai sus menționate, MDRAP a considerat necesară aplicarea unei reduceri procentuale de 5%, reducere ce a fost aplicata Contractului nr. x/08.11.2013, incheiat cu S.C. B. S.A. incepand cu Cererea de rambursare nr. x

Soluționând acțiunea reclamantei împotriva deciziei de respingere a contestației formulate împotriva Informării comunicate cu adresa nr. x/22.02.2016, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reducerea de 5/%, menționată în cuprinsul Informării, reprezintă doar o măsură de punere în executare a Notei de neconformitate nr. x/30.05.2014, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, cu ocazia analizării cererii de rambusare nr. x, prin care pârâtul a aplicat reclamantei o reducere procentuală generală de 5% din valoarea întregului contractul de lucrări nr. x/08.11.2013 încheiat cu S.C. B. S.R.L..

Cu privire la cheltuielile declarate neeligibile, instanța constată, ca și pârâtul, ca reclamanta nu a adus nicio critică concretă acestei masuri, rezumându-se doar la a arăta că "este o măsură nejustificată", fără indicarea vreunui motiv de nelegalitate.

Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Contrar susținerilor recurentei reclamante, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 1355 din 12 aprilie 2017 reflectă corecta aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Este lipsită de echivoc posibilitatea recunoscută de O.U.G. nr. 66/2011 de contestare a oricărui titlu de creanță emis în executarea prevederilor ordonanței menționate, însă, așa cum a reținut și judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în cauza de față a fost aplicată o reducere procentuală de 5% generală, prin nota de neconformitate nr. x/30.05.2014.

Prin această notă a fost verificată procedura de achiziție publică, finalizată cu încheierea contractului de lucrări nr. x/08.11.2013, constatându-se în cuprinsul actului că autoritatea contractantă Municipiul București a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire, prin impunerea în fișa de date a achiziției a unor cerințe minime de calificare nelegale.

O a doua împrejurare circumscrisă abaterii constatate prin nota de neconformitate nr. x/30.05.2014 vizează modificarea, de către autoritatea contractantă, a unui criteriu de calificare prin clarificarea nr. x/08.03.2013.

În consecință, prin nota de neconformitate nr. x/30.05.2014 a fost aplicată, în temeiul prevederilor anexei 2 la O.U.G. nr. 66/2011 punctele 2.3 și 2.4, o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, nota de neconformitate a devenit definitivă, astfel că măsura reducerii procentuale de 5% vizează întreaga valoare a cheltuielilor aferente contractului nr. x/08.11.2013 și nu numai sumele solicitate la rambursare prin cererea de rambursare nr. x, cum greșit consideră recurenta reclamantă.

Abaterea de la legalitate a vizat întreaga procedură de atribuire a contractului de lucrări și nu deficiențe de întocmire a documentelor justificative aferente cererii de rambursare nr. x, astfel că în mod întemeiat a reținut judecătorul fondului că reducerea procentuală de 5% se aplică tuturor cererilor de rambursare, în măsura în care prin acestea se solicită rambursarea unor cheltuieli în legătură cu contractul de lucrări nr. x/08.11.2013.

O atare concluzie nu poate fi interpretată în sensul că actele administrative emise ulterior cererii de rambursare nr. x nu mai pot fi contestate, ci doar în sensul că orice contestație ulterioară notei de neconformitate nr. x/30.05.2014 trebuie soluționată cu luarea în considerare a caracterului definitiv al măsurii reducerii procentuale de 5%.

Cât privește cea de a doua critică subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte subliniază, în prealabil, că omisiunea instanței fondului de a se pronunța asupra unei cereri nu poate face obiectul analizei instanței de recurs.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

Iar potrivit dispozițiilor art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă ridică o falsă problemă, întrucât instanța fondului s-a pronunțat cu privire la cererea de constatare a caracterului eligibil al cheltuielilor respinse, judecătorul fondului precizând că această cerere este neîntemeiată, în contextul în care reclamanta nu a adus nicio critică concretă acestei masuri, rezumându-se doar la a arăta că "este o măsură nejustificată", fără indicarea vreunui motiv de nelegalitate.

Față de aceste considerente recursul civil de față va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București împotriva sentinței nr. 1355 din 12 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2019.