Decizia nr. 4725/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, a solicitat: (i) anularea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală (Adresa nr. x/12.05.2016), aferentă proiectului "Consolidare, restaurare și conservare A.", referitor la contractul de finanțare nr. x/13.07.2011; (ii) anularea Adresei nr. x/29.06.2016, înregistrată în ADRBU sub nr. x/29.06.2016, în evidențele PMB - Primar General sub nr. x/01.07.2016 și în evidențele DGDI sub nr. x/04.07.2016; (iii) anularea Deciziei nr. 196/05.07.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice - Unitatea Soluționarea Contestații POR, înregistrata în evidențele PMB - Primar General sub nr. x/11.07.2016; (iv) înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate și constatarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora; (v) obligarea pârâtului la plata sumei precizată în Cererea de rambursare nr. x finală aferentă proiectului "Consolidare, restaurare și conservare A."; (vi) constatarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor exclude prin acest document; (vii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 2680 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 196/05.07.2016 și înlăturarea măsurilor reducerii procentuale ce au determinat neeligibilitatea sumelor de 1.350 RON și 324 RON TVA, respectiv 675 RON și 162 RON TVA și înregistrarea sub nr. de dosar x/2017, pe rolul aceleiași instanțe. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 346 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 346 din 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București ("UAT București"), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, reclamanta susține că soluția primei instanțe este greșită, prin raportare la dispozițiile sentinței civile nr. 3364/03.11.2016 și ale deciziei civile nr. 4796/16.10.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2016, cu privire la reducerea procentuală de 5% aplicată valorii Contractului nr. x/09.10.2012 încheiat cu B.. Arată că, prin Decizia nr. 196/05.07.2016, intimatul-pârât a apreciat că Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală, aferentă proiectului "Consolidare, restaurare și conservare A.", reprezintă un simplu act de executare a măsurii privind aplicarea reducerii procentuale asupra valorii contractului de consultanță, stabilită anterior prin Informarea nr. x/07.07.2015 privind situația cheltuielilor aprobate prin Cererea de rambursare nr. x, respingând contestația în temeiul autorității de lucru judecat. Raționamentul intimatului-pârât este greșit, întrucât lasă fără efecte dispozițiile art. 46 și urm. din O.U.G. nr. 66/2011, care reglementează dreptul părții de a formula contestație împotriva titlulului de creanță, în speță acest titlu fiind reprezentat de Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală. Mai arată recurenta-reclamantă că, prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală au fost aplicate aceleași reduceri procentuale, în mod succesiv, pentru aceleași presupuse nereguli constatate prin Nota de neconformitate nr. x/12.06.2015, anexă la Informarea de plată privind cheltuielile aprobate prin Cererea de rambursare nr. x Intimatul-pârât a reținut, ca neregulă, încălcarea principiului tratamentului egal, prin aceea că autoritatea contractantă a solicitat clarificări cu privire la experiența anumitor experți cheie doar din partea C. S.R.L., iar nu și din partea B. S.R.L..

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Consideră intimatul-pârât că în mod corect instanța de fond a dat eficiență, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 3364/03.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 4796/16.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Întrucât dezlegarea dată problemei de drept referitoare la legalitatea reducerii procentuale de 5% aplicate contractului încheiat cu B. S.R.L. nu mai poate fi repusă în discuție în prezenta cauză, nu se poate proceda nici la analiza criticilor de recurs întemeiate pe aplicarea greșită a legii. Susține intimatul-pârât că recurenta-reclamantă, în loc să indice norma de drept material greșit aplicată de prima instanță și să critice soluția întemeiată pe autoritatea de lucru judecat, prezintă argumente referitoare la condițiile contestării titlului de creanță, în condițiile art. 46 și urm. din O.U.G. nr. 66/2011. Totodată, aceasta nu face diferența dintre corecția financiară și reducerea procentuală, în speța de față nefiind în discuție o corecție financiară, pentru a se putea invoca o eventuală lipsire a părții de dreptul la contestație. De altfel, recurenta-reclamantă a contestat nota de neconformitate prin care s-au aplicat corecțiile financiare, în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 În sensul celor arătate anterior, intimatul-pârât redă în cuprinsul întâmpinării textele de lege din O.U.G. nr. 66/2011, care dau dreptul autorității de management să constate nereguli, respectiv să aplice reduceri procentuale, arătând diferențele dintre cele două situații juridice.

Alte aspecte procesuale 5.1. Prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 68/2019, titulatura Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a fost schimbată, în prezent figurând sub denumirea de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației. 5.2. În ședința din 5 octombrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică, astfel cum prevede art. 489 alin. (3) C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, raportat la criticile formulate de reclamantă și la motivul de recurs de ordine publică invocat de instanța de control judiciar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prin sentința recurată în cauză, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta UAT București, făcând aplicarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., respectiv reținând incidența puterii lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 3364/03.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 4796/16.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. A argumentat instanța de fond că problema de drept supusă dezlegării, respectiv legalitatea reducerii procentuale de 5 % aplicată contractului încheiat de reclamantă cu B., care a fost reținută etapizat începând cu Cererea de rambursare nr. x, a fost definitiv tranșată prin hotărârile judecătorești amintite, iar criticile de nelegalitate invocate de reclamantă sunt comune cu cele din dosarul nr. x/2016. Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a reținut în mod corect incidența puterii de lucru judecat în speță, soluția adoptată, de respingere a acțiunii, nu corespunde modalității în care au fost tranșate în dosarul nr. x/2016 motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire la reducerea procentuală aplicată la cheltuielile Contractului de consultanță nr. x/09.10.2010, încheiat de reclamantă cu B.. Pentru a susține această concluzie, Înalta Curte reține că, prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală, cuprinsă în Adresa nr. x/12.05.2016, autoritatea ministerială pârâtă a adus la cunoștința reclamantei aprobarea la plată parțială a Cererii de rambursare nr. x finala, aferentă Contractului de finanțare încheiat pentru proiectul "Consolidare, restaurare și conservare A.". Totodată, intimatul-pârât a aplicat o reducere procentuală de 5%, aferentă Contractului de consultanță nr. x/09.10.2010, încheiat de reclamantă cu B., reținând că această reducere se aplică începând cu Cererea de rambursare nr. x; astfel, au fost considerate neeligibile sumele de 1350 RON și 324 RON TVA, aferentă facturii fiscale nr. x/05.10.2015, respectiv 675 RON și 162 RON TVA, aferentă facturii fiscale nr. x/12.10.2015, emise de B.. Prin Decizia nr. 196/05.07.2016 privind soluționarea contestației, intimatul-pârât a respins contestația formulată de recurenta-reclamantă, în baza principiului autorității de lucru judecat, arătând că reținerea de 5% din valoarea facturilor emise de B. reprezintă doar o punere în executare a măsurii luate prin Informarea nr. x/07.07.2015 privind situația cheltuielilor aprobate prin Cererea de rambursare nr. x, măsură care a fost menținută și după soluționarea contestației administrative, conform Deciziei nr. 261/14.08.2015. Astfel, intimatul-pârât a apreciat că și-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la caracterul legal al reducerii procentuale aplicate. Înalta Curte constată că, potrivit art. 6 alin. (1) și (3) și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și art. 27 din H.G. nr. 875/2011, autoritatea cu competență în gestionarea fondurilor europene are obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de beneficiari, în situația în care se constată abateri înainte de efectuarea plății. În speță, abaterea a fost constatată la momentul depunerii Cererii de rambursare nr. x, determinând aplicarea reducerii procentuale de 5% cu privire la cheltuielile solicitate prin această cerere, dar și pentru cheltuielile ulterioare, efectuate în legătură cu Contractul de consultanță nr. x/09.10.2010 încheiat de reclamantă cu B.. În această situație se încadrează sumele ce fac obiectul reducerii procentuale din Cererea de rambursare nr. x finală. Înalta Curte are în vedere și că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta UAT Municipiul București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, anularea Deciziei privind soluționarea contestației nr. 261/14.09.2015 și a adresei nr. x/07.07.2015 referitoare la Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, prin care s-a constatat caracterul neeligibil al unor cheltuieli și, totodată, s-a dispus măsura reducerii procentuale de 5% aplicată la contractul de consultanță încheiat cu B. conform notei de neconformitate nr. x/12.06.2015. Prin sentința civilă nr. 3364/03.11.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Informarea nr. x/07.07.2015 și Decizia administrativă de soluționare a contestației nr. 261/14.09.2015, soluția de anulare vizând și reducerea procentuală de 5% aplicată la contractul de consultanță încheiat cu B.. Sentința de fond a fost menținută, în ceea ce privește reducerea procentuală amintită, prin decizia nr. 4796/16.10.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte mai reține că motivele de nelegalitate invocate cu privire la reducerea procentuală aplicată conform Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală, cuprinsă în Adresa nr. x/12.05.2016, a cărei anulare se solicită în cauza de față, sunt aceleași cu cele invocate în cadrul litigiului anterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 Prin urmare, față de aspectele anterior prezentate, Înalta Curte constată că prima instanță a constatat în mod corect că în speță operează puterea lucrului judecat față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2016, prin care s-a tranșat definitiv problema de drept referitoare la legalitatea reducerii procentuale de 5 % aplicată contractului încheiat de reclamantă cu B.. Raportat la dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., trebuie recunoscut ca intră în autoritate de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranșează litigiul, și motivele care susțin soluția, precum și motivele care conțin ele însele soluții pe aspectele litigioase invocate de părți și supuse dezbaterii acestora și care conturează efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Or, deși în cele două dosare au fost analizate acte administrative diferite, totuși problema de drept este una comună, întrucât prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală s-a procedat doar la reținerea etapizată a reducerii procentuale aplicate prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, motivele de nelegalitate fiind identice, iar odată tranșată definitiv în litigiul anterior, această chestiune nu mai poate face obiectul unei noi analize în speța de față. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât, deși a constatat incidența puterii de lucru judecat, prima instanță a respins acțiunea, ce neîntemeiată, valorificând puterea lucrului judecat într-un sens contrar celui tranșat în dosarul nr. x/2016. Astfel, câtă vreme prin sentința civilă nr. 3364/03.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 4796/16.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat asupra nelegalității reducerii procentuale aplicate de ministerul pârât, această concluzie se impune și în cauza pendinte, conturând nelegalitatea actelor administrative contestate și determinând o soluție de anulare a parțială a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală și în tot a Deciziei nr. 196/05.07.2016 privind soluționarea contestației. Reducerea procentuală în discuție nu a fost aplicată pentru prima dată prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală, ci, așa cum s-a arătat anterior, această reducere a fost reținută etapizat, începând cu Cererea de rambursare nr. x Odată stabilită, în dosarul nr. x/2016, nelegalitatea notei de neconformitate nr. x/12.06.2015, a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 261/14.09.2015, precum și constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor generate de contractul de consultanță dintre reclamantă și B., rezultă cu evidență că actele administrative analizate în prezenta cauză suferă de același viciu de nelegalitate și urmează aceeași soartă. Față de aceste considerente, constatând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinței civile recurate și rejudecarea cauzei, în vederea unei aplicări corecte a dispozițiilor art. 430-431 C. proc. civ. referitoare la principiul puterii de lucru judecat. În consecință, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința recurată și, în rejudecare: va admite acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional; va anula Decizia nr. 196/05.07.2016 privind soluționarea contestației, precum și în parte Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală, cuprinsă în Adresa nr. x/12.05.2016, în ceea ce privește reducerea procentuală de 5% aplicată Contractului de consultanță nr. x/09.10.2010, încheiat cu B.; va constata caracterul eligibil al cheltuielilor în sumă de 1350 RON și 324 RON TVA, aferentă facturii fiscale nr. x/05.10.2015, respectiv 675 RON și 162 RON TVA, aferentă facturii fiscale nr. x/12.10.2015 și va obliga pârâtul să ramburseze reclamantei sumele menționate, în cuantum total de 2025 RON și 486 RON TVA. Întrucât Înalta Curte a valorificat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se constată că nu se mai impune analiza criticilor expuse de recurenta-reclamantă, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-au reiterat motive de nelegalitate aduse actelor administrative contestate. Incidența puterii de lucru judecat face ca problema legalității reducerii procentuale de 5% aplicată de intimatul-pârât prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală și menținută în urma soluționării contestației administrative să nu mai poată fi repusă în discuție în prezenta cauză, astfel că nu se poate proceda nici la analiza criticilor de recurs întemeiate pe aplicarea greșită a legii.