ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2561/2013

Asupra recursului de față;

Prin

încheierea din 23 august 2013 Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă,

cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul Z.V.S. emis

de Curtea de Apel București, secția I penală la data de 25 mai 2013 în Dosarul

nr. 3807/2/2013 și a obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare, statului.

S-a reținut că inculpatul nu s-a conformat

dispozițiilor instanței de a depune la termenul fixat dovada cauțiunii stabilite

în sarcina sa, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 160

8

alin. (3) C. proc. pen., astfel că a respins inadmisibilă, cererea de liberare provizorie

pe cauțiune formulată de inculpatul Z.V.S.

Împotriva încheierii din 23 august 2013

a Curții de Apel București a declarat recurs inculpatul Z.V.S. și a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii, arătând că în mod eronat instanța a calificat cererea

ca fiind cerere de liberare sub cauțiune, întrucât a refuzat sa ia act

de

precizarea sa, care a modificat obiectul cererii respectiv sub control judiciar,

acesta chestiune nefiind nici pusa în discuția părților.

Analizând recursul declarat, sub aspectele

invocate precum și din oficiu, conform prevederilor art. 385

6

C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul Z.V.S. este nefondat,

pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Măsura arestării față de inculpat a fost

luată la 25 mai 2013, în Dosarul nr. 3807/2/2013 al Curții de Apel București, temeiul

luării măsurii arestării preventive fiind dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai

mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret

pentru ordinea publică.

Inculpatul Z.V.S. a formulat cerere de

liberare pe cauțiune și, ulterior, pentru ca nu a depus cauțiunea stabilită de instanță,

a formulat o cerere prin care a solicitat recalificarea cererii ca fiind cerere

de liberare provizorie sub control judiciar.

În

practicaua încheierii din 23 august 2013 Curtea de Apel București

a respins cererea formulată de inculpat privind recalificarea cererii ca cerere

de liberare provizorie sub control judiciar.

Înalta Curte a fost investită cu recursul

inculpatului împotriva încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București

prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe cauțiune,

constatându-se că nu a fost depusă dovada cauțiunii stabilită de instanță.

Astfel, în mod corect Curtea de Apel București

a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe cauțiune, având în vedere

că inculpatul nu a depus dovada consemnării sumei stabilite.

În

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.S. împotriva

încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpată

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul Z.V.S. împotriva încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 septembrie

2013.