ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2561/2013

Asupra recursului de față; Prin încheierea din 23 august 2013 Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul Z.V.S. emis de Curtea de Apel București, secția I penală la data de 25 mai 2013 în Dosarul nr. 3807/2/2013 și a obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, statului. S-a reținut că inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune la termenul fixat dovada cauțiunii stabilite în sarcina sa, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 160 8 alin. (3) C. proc. pen., astfel că a respins inadmisibilă, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul Z.V.S.

Împotriva încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs inculpatul Z.V.S. și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, arătând că în mod eronat instanța a calificat cererea ca fiind cerere de liberare sub cauțiune, întrucât a refuzat sa ia act de precizarea sa, care a modificat obiectul cererii respectiv sub control judiciar, acesta chestiune nefiind nici pusa în discuția părților. Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, conform prevederilor art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul Z.V.S. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Măsura arestării față de inculpat a fost luată la 25 mai 2013, în Dosarul nr. 3807/2/2013 al Curții de Apel București, temeiul luării măsurii arestării preventive fiind dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul Z.V.S. a formulat cerere de liberare pe cauțiune și, ulterior, pentru ca nu a depus cauțiunea stabilită de instanță, a formulat o cerere prin care a solicitat recalificarea cererii ca fiind cerere de liberare provizorie sub control judiciar. În practicaua încheierii din 23 august 2013 Curtea de Apel București a respins cererea formulată de inculpat privind recalificarea cererii ca cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Înalta Curte a fost investită cu recursul inculpatului împotriva încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe cauțiune, constatându-se că nu a fost depusă dovada cauțiunii stabilită de instanță.

Astfel, în mod corect Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe cauțiune, având în vedere că inculpatul nu a depus dovada consemnării sumei stabilite. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.S. împotriva încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.S. împotriva încheierii din 23 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 septembrie 2013.