ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2761/2014

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Reclamanta

S.G., prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 15

septembrie 2006, a chemat în judecată pe pârâtul D.A.B. solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligat să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafața de 27 mp teren curți - construcții

situat în intravilanul comunei Valea Mare, sat Valea Caselor jud. Dâmbovița; să-i

permită accesul la drumul public prin proprietatea sa, căci terenul său a rămas

înfundat și pe acesta dorește să-și construiască o casă. A mai solicitat să se

grănițuiască terenul de 1.000 mp aparținând pârâtului față de proprietatea

reclamantei de 1.452 mp, astfel încât să se creeze o servitute de trecere,

pârâtul rămânând cu cei 1.000 mp cumpărați, iar reclamanta, cu drumul de acces

sub forma servitutii de trecere în modalitatea în care să nu mai fie nevoie

să-l despăgubească pe acesta. Un alt capăt de cerere a constat în obligarea

pârâtului la plata de daune cominatorii într-un cuantum stabilit de instanță

pentru fiecare zi de întârziere pentru lipsa de folosință a terenului, timp de

16 ani.

Prin încheierea pronunțată la data de

11 decembrie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus

strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 2206/232/2006

al Judecătoriei Găești, de la această instanță, la Judecătoria Pitești, fiind

păstrate actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare.

Pe rolul Judecătoriei Pitești, cauza a

fost înregistrată sub același număr unic de Dosar nr. 2206/232/2006.

La data de 4 aprilie 2011 reclamanta a

depus la dosarul cauzei cerere precîzatoare a acțiunii introductive sub

aspectul cererii în constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-eumpărare aut. Din 1990, cât și al cererii privind instituirea

dreptului de servitute, solicitând ca aceasta să fie dispusă de instanță pe

latura proprietății pârâtului care se învecinează cu N.C., întrucât aceasta

este cea mai simpla și economicoasă modalitate de trecere.

La termenul de judecată din data de 27

iunie 2011 instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor

de cerere având ca obiect revendicare și grănițuire, formulată personal de

aceasta.

Judecătoria Pitești, prin sentința

civilă nr. 5967 din 25 iunie 2013, a respins cererea de repunere pe roi a

cauzei formulată de reclamanta S.G., a luat act de renunțarea reclamantei la

judecata capetelor de cerere având ca obiect revendicare și grănițuire, a admis

excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 12 octombrie 1990

de Notariatul de Stat Găiești, a respins acțiunea completată și restrânsă

formulată de reclamanta S.G. împotriva pârâtului D.A.B., luând act că nu s-au

solicitat cheltuieli de judecata.

Tribunalul Argeș, prin Decizia nr. 2561

din 07 noiembrie 2013 a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă

împotriva sentinței de primă instanță, iar Curtea de Apei Pitești, secția I

civilă, prin Decizia nr. 915 din 6 mai 2014, a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, ca instanță de

recurs.

La data de 4 iunie 2014, reclamanta

S.G. a cerut retractarea Deciziei nr. 915 din 6 mai 2014 a Curții de Apel

Pitești, pe calea contestației în anulare, formandu-se Dosarul nr. 610/46/2014.

În dosarul având ca obiect contestația

în anulare, la data de 15 septembrie 2014 contestatoarea a depus înscrisuri și

a invocat excepția de neconstituțîonaiitate a art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 282

1

C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de

16 septembrie 2014, Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, a constatat că

este necesar a se acorda un termen de judecată pentru lipsa Dosarului de fond

nr. 2206/232/2006 al Tribunalului Argeș și pentru ca intimați să-și exprime un

punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționaiitate invocată și,

prin urmare, a dispus amânarea judecatei cauzei la data de 14 octombrie 2014.

Împotriva acestei încheieri a formulat

recurs reclamanta/contestatoare S.G.G. întemeiat în drept pe dispozițiile art.

304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. criticând soluția de respingere a excepție de neconstituționalitate.

Recurenta, având reprezentarea că i-a

fost respinsă excepția invocată, a susținut în motivarea recursului că instanța

nu avea competența să respingă ca inadmisibilă excepția de

neconstituționalitate prin prisma criticării constituționalității, temeiniciei și

legalității fonduiui acesteia, depășindu-și astfel, atribuțiunile specifice

puterii judecătorești.

În același timp a susținut și faptul c

prezentul recurs a fost formulat preventiv față de eventuala respingerea

excepției de neconstituțîonaiitate.

Cu acest recurs a fost învestită în

prezenta cauză Înalta Curte, care la termenul de judecată din data de 16

octombrie 2014 a supus dezbaterii excepția inadmisibilității lui, invocată prin

întâmpinare de intimatul D.A.B.

Analizând cu prioritate, în raport de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte găsește incidență speței

excepția inadmisiblității recursului, pentru următoarele considerente;

O hotărâre judecătorească nu poate fi

atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele

procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., pot fi supuse recursului hotărârile date tară drept de apel,

cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt

aplicabile în mod corespunzător.

Înalta Curte reține, în primul rând,

că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care

instanța a respins sesizarea Curții Constituționale poate fi atacată numai cu

recurs.

Prin urmare, calea de atac a

recursului este deschisă doar în situația în care instanța de judecată,

constatând inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată, a respins

sesizarea Curții Constituționale, ipoteză care nu se regăsește în speță, unde

instanța a acordat (prin încheierea atacată) un nou termen de judecată pentru a

acorda posibilitatea părții adverse să exprime un punct de vedere cu privire la

excepția de neconstituționalitate invocată de către recurentă.

Pe de altă parte, toate încheierile

care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt

încheieri premergătoare și fac corp comun cu hotărârea finală, astfel încât nu

pot fi atacate cu apel/recurs decât odată cu fondul.

Or, în speță, s-a declarat recurs

împotriva unei încheieri premergătoare, nesusceptibile de recurs separat de

fondul cauzei.

Coniestatoarea S.G.G. a dedus judecații

în recurs o încheiere premergătoare, ce nu putea fi atacată decât odată cu

fondul, iar nu pe cale separată, conform prevederilor legale enunțate.

Nu în ultimul rând, se rețin și

dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora „hotărârea dată

în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Or, în speță, stadiul procesual este

contestație în anulare împotriva unei decizii irevocabile prin care s-a

soluționat un recurs, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter

irevocabil, astfel încât și încheierile premergătoare își însușesc acest

caracter, urmând soarta hotărârii finale.

Așa fiind, având în vedere că

încheierea recurată a fosi dată în cadrul contestației în anulare, în timpul

judecării contestației și că decizia pronunțată în acest dosar este

irevocabilă, nefiind supusă niciunei căi de atac conform art. 299 și art. 377

alin. (2) pct 4 C. proc. civ., încheierea atacată nu este supusă recursului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte

constată că recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 16

septembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care nu a fost

respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, este inadmisibil,

deoarece nu este recunoscut de lege drept o cale de atac viabilă în ipoteza data,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contesîatoarea S.G.G. împotriva încheierii de ședință din 16

septembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 octombrie 2014.