ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1387/2014

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Prin decizia nr. 2561 din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș, secția civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.G.G. împotriva sentinței civile nr. 5967 din 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 2206/232/2006. Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire S.G.G., întemeiată pe prevederile pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. Revizuenta a arătat că hotărârea atacată este nulă deoarece este contrară încheierii nr. 8358 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. 7688/1/2007. A mai precizat că decizia Tribunalului Argeș este nulă, nefiind dată de o instanță competentă și într-un complet legal constituit.

A menționat că al doilea motiv constă în faptul că decizia atacată nesocotește puterea de lucru judecat a încheierii nr. 8358 din 11 decembrie 2007, prin care s-a strămutat judecata pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 2206/232/2006 al Judecătoriei Găești de la această instanță la Judecătoria Pitești, cu păstrarea tuturor actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare. A solicitat astfel a se constata că a intrat în puterea lucrului judecat, printre altele, timbrajul cererii de servitute, cu taxa de 19 RON, contrar deciziei Tribunalului Argeș în care s-a apreciat că taxa de timbru este de 20% din valoarea terenului. Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei de drept al cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când a evocat fondul și numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Se constată că în speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub dublu aspect, și anume prin decizia atacată s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă și, prin urmare, nu s-a evocat fondul. Aceasta întrucât instanța de control judiciar nici nu a stabilit o altă situație de fapt a cauzei (recursul fiind exercitat în condițiile art. 304 1 C. proc. civ.), dar nici nu a reevaluat, din punct de vedere legal, situația litigioasă a dosarului, fie pe baza normei legale invocată ca incidentă cazului, fie stabilind că alte dispoziții legale ar fi fost aplicabile acestuia, dând astfel o altă rezolvare în drept raporturilor juridice litigioase deduse judecății.

Se observă totodată că în cauză nu se regăsește situația premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării căii extraordinare de atac nici în ceea ce privește existența triplei identități de obiect, cauză și părți între decizia civilă nr. 2561 din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș și încheierea nr. 8358 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. 7688/1/2007 în soluționarea unei cereri de strămutare. Se reține astfel că prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri, ceea ce nu este cazul în speță.

Or, în cauza de față, o astfel de ipoteză este cu totul exclusă a fi produsă prin dezlegările jurisdicționale regăsite în decizia nr. 2561/2013 a Tribunalului Argeș și în încheierea nr. 8358/2007 a Înaltei Curți, în condițiile în care aceasta din urmă a avut ca obiect rezolvarea doar a unui incident procedural, cel al strămutării, legat de judecarea dosarului finalizat prin cea dintâi decizie menționată, nefiind întrunită teza triplei identități de părți, obiect și cauză la care se referă textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Prin urmare, raportând cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege. Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.G.G. împotriva deciziei nr. 2561 din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2014.