ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2014

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3597 din 10 aprilie 2012, Judecătoria Pitești a anulat, ca netimbrată, acțiunea prin care reclamanta C.M. a solicitat obligarea pârâtului I.R.M. de a-i plăti suma de un miliard cinci sute de milioane lei vechi, respectiv 150.000 lei, daune morale și materiale, provocate prin contribuția adusă la falsificarea unor acte de vânzare-cumpărare de către notarul public C.G. și numitul C.I. Anterior aplicării sancțiunii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanța, prin încheierea din 13 martie 2012, acordase reclamantei ajutor public judiciar în sensul reducerii taxei total datorate la cea de 2305,5 lei și 2,5 lei timbru judiciar, scutind-o de jumătate din valoarea celor datorate.

Întrucât nici pe acestea nu Ie-a achitat, sancțiunea a fost aplicată. Apelul declarat împotriva sentinței de către reclamantă, care a arătat că nu a putut plăti taxa de timbru rămasă după acordarea ajutorului public judiciar, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 216 din 21 septembrie 2012 de către Tribunalul Argeș, care a constatat că taxa de timbru astfel fixată este urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, împotriva căreia, dacă partea o considera insuficientă, putea formula cerere de reexaminare. Eventuala stare socială care ar justifica o acordare a unei și mai mari reduceri a taxei de timbru, nu mai poate face obiect al căii de atac împotriva hotărârii fondului, ea fiind rezervată căii de atac a revizuirii prevăzută de legea specială în materia ajutorului public judiciar.

Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, fără a arăta care ar fi motivele de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă, în dezvoltarea nemulțumirilor sale arată că a suportat un prejudiciu ca urmare a falsificării unui contract încheiat între terțe persoane și instanța era obligată să judece, câtă vreme i s-a acordat scutirea de plată a taxei de timbru în cotă de 50 % din cea datorată. Prin decizia civilă nr. 98/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M., împotriva deciziei civile nr. 216 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș. Curtea de apel a apreciat că nemulțumirilor formulate de recurentă ar putea fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul unei greșite interpretări și aplicări a normelor privitoare la acordarea ajutorului public judiciar. Din acest punct de vedere, însă, instanța nu a constatat vreo greșeală în soluționarea apelului. Astfel, în măsura în care o persoană, datorită stării sale sociale are nevoia de a primi din partea statului ajutor judiciar sub diferite forme, inclusiv cea a suportării totale sau parțiale a taxelor de timbru datorate pentru cererea sa, aceasta poate formula o cerere în condițiile O.G. nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008. Nemulțumirile împotriva soluționării unei asemenea cereri pot fi invocate în calea de atac a reexaminării, prevăzută de art. 15 alin. (2) din textul normativ, soluția asupra acestora fiind una irevocabilă.

Sub acest aspect, corect tribunalul a constatat că nu poate examina în calea de atac a apelului motivele ce au stat la baza acordării, în aceste limite, a ajutorului public judiciar, câtă vreme încheierea dată asupra acesteia nu a fost atacată și este irevocabilă. Prin urmare, nu există vreo greșeală sub aspectul neadmiterii apelului, nici măcar în calea de atac a recursului nefăcându-se dovada achitării taxei de timbru datorată, fără a mai aminti faptul că, potrivit art. 16 alin. (3) C. proc. civ., reclamanta pretinde repararea unei daune morale, iar nu a unui prejudiciu material, ca urmare a pretinsei săvârșiri a unei fapte frauduloase, despăgubirile materiale, precum și retrocedarea proprietății asupra căreia convenția fusese făcută, fiind soluționate în mod irevocabil încă din anul 2010. Față de toate acestea, neconstatându-se vreo greșită interpretare și aplicare a legii, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., instanța a respins recursul ca nefondat. Împotriva acestei decizii, C.M. a formulat cerere de revizuire, solicitând „casarea și nulitatea” deciziei atacate, fără a indica temeiul juridic al cererii de revizuire și fără a dezvolta motivele de revizuire. Înalta Curte, la termenul din 22 ianuarie 2014, a rămas în pronunțare asupra excepției nulității cererii, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și va constata nulitatea cererii de revizuire, pentru considerentele care succed: Revizuenta nu a motivat în fapt care sunt situațiile premisă săvârșite de către instanța de recurs din cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ., care să impună retractarea hotărârii.

Dispozițiile art. 112 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prevăd că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. De asemenea, art. 723 alin. (1) C. proc. civ., dispune că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Accesul la justiție este un drept fundamental protejat de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din C.E.D.O., dar acest drept trebuie exercitat cu bună credință și în acord cu scopul pentru care a fost recunoscut. Înalta Curte, constatând că nici până la acest termen, cererea de revizuire nu este motivată, având în vedere imposibilitatea exercitării controlului judiciar, din perspectiva dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ., urmare a lipsei motivelor de fapt și de drept ale cererii, urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de revizuire, prin raportare la cerința consacrată de art. 112 pct. 4 C. proc. civ. și care vizează, cu titlu obligatoriu, indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază o cerere coroborată cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de revizuire formulată de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 98/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. 23168/280/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.