ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12
septembrie 2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, pârâtul P.S.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 635 din data de
26 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a anulat,
ca netimbrat, apelul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C.
proc. civ. și solicitând admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre
rejudecare.
În motivarea
recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul ca
netimbrat atâta vreme cât pârâtul nu trebuia să timbreze în raport de
împrejurarea că în fața instanței de fond reclamantul Spitalul județean de urgență
Pitești a fost scutit de la plata taxei de timbru, chestiune pe care a
invocat-o în apel - încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 alin. (1)
referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 8 C. proc. civ. privind
egalitatea părților în exercițiul drepturilor procesuale.
Cu referire la fondul
litigiului, recurentul a arătat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.
1000 alin. (3) și art. 998-999 C. civ.
Intimatul reclamant Spitalul
județean de urgență Pitești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea
recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.
Înalta Curte a
apreciat că recursul este admisibil, așa cum s-a arătat în raportul întocmit în
cauză.
Examinând
hotărârea atacată în limita criticilor invocate și având în vedere raportul
asupra admisibilității în principiu, precum și decizia pronunțată în interesul Legii
nr. 7 din 8 decembrie 2014, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în
considerarea argumentelor ce succed:
Art.
488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că hotărârea instanței de apel este
susceptibilă de a fi atacată cu recurs când a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a normelor de drept material.
Ceea
ce reclamă pârâtul P.S. prin recursul său, vizează soluția de anulare, ca
netimbrat a apelului, acesta fiind nemulțumit de modalitatea de stabilire a
taxei de timbru în sarcina sa.
În ședința publică
din 10 aprilie 2014, instanța de apel a pus în vedere apelantului-pârât să
achite o taxă de timbru în sumă de 7.595,47 lei, în raport de valoarea
obiectului dedus judecății, dată la care pârâtul a formulat cerere pentru
acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de
timbru.
Prin
încheierea de ședință de la data de 30 aprilie 2014 s-a admis, în parte,
cererea, în sensul că s-a dispus reducerea taxei de timbru la ½ din suma
de 7.595,47 lei, respectiv la suma de 3.797,7 lei.
Împotriva
acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost
respinsă prin încheierea de ședință din data de 12 mai 2014, iar la termenul din
26 iunie 2014, când pârâtul a precizat că nu poate achita taxa de timbru
stabilită pentru această fază procesuală, instanța de apel a aplicat sancțiunea
anulării, ca netimbrat a apelului.
Problema de drept dedusă
judecății vizând chestiunea timbrajului, respectiv căile procedurale de
contestare a modului de stabilire a taxei de timbru, a fost dezlegată prin decizia
pronunțată în interesul legii nr. 7 din 8 decembrie 2014, în Dosarul nr. 4/2014
al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, publicată
în M. Of., Partea I, nr. 137 din 24
februarie 2015,
dată de la care a devenit obligatorie pentru instanțe,
potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ.
Prin această decizie
s-a decis că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu
modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit
obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să
vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în
cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului
judiciar prin intermediul apelului sau recursului.”
Reglementarea cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru este similară cu cea prevăzută de art. 39 din
O.U.G. nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, precum și cu cea prevăzută de art. 15 alin.
(2) din O.U.G. nr. 51/2008,
privind
ajutorul public judiciar în materie civilă,
cum este cazul în speță, situație
în care, mutatis mutandis, dezlegarea dată de Înalta Curte prin decizia
pronunțată în interesul legii este valabilă și pentru soluționarea pricinilor vizând
această problemă de drept ce a fost dedusă judecății.
Prin
această decizie s-a statuat că
prevederile art. 18
alin. (2)
din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare, conferă părții în sarcina
căreia s-a stabilit obligația de timbrare o procedură clară, precisă și
previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul
caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.
Reexaminarea privește, potrivit textului legal menționat, „modul
de stabilire a taxei judiciare de timbru”, ca operațiune de ansamblu, ce se
constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii
deduse judecății în categoriile prevăzute de Legea nr. 146/1997, cu
modificările și completările ulterioare, în scopul stabilirii caracterului
timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a
normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar
în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei
judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului
acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acțiunilor evaluabile în
bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege
asupra valorii obiectului cererii.
În lipsa unei dispoziții legale exprese, care să limiteze obiectul
controlului în calea de atac a reexaminării doar la etapa de determinare prin
calcul matematic a cuantumului taxei judiciare de timbru și având în vedere
ipoteza cuprinzătoare a normei, ce vizează „modul de stabilire a taxei
judiciare de timbru”, nu se poate identifica niciun temei legal care să
justifice excluderea problemei caracterului timbrabil al cererii de chemare în
judecată din sfera obiectului reexaminării.
Argumentul contrar, bazat pe calificarea cererii de reexaminare ca
fiind o cale de atac de retractare, care ar permite doar corectarea unor
greșeli materiale cu caracter procedural sau înlăturarea unor erori în
stabilirea situației de fapt, nu poate fi primit, deoarece criteriul de
distincție între căile de atac de reformare și căile de atac de retractare
rezidă în instanța competentă a se pronunța asupra căii de atac, nefiind de
esența acestei clasificări criteriul motivelor care se circumscriu fiecărei
categorii.
Împrejurarea că, în cazul căii de atac reglementate de
art. 18
din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul nu a făcut
mențiunea că se poate face „numai” cerere de reexaminare, așa cum s-a procedat
în situațiile reglementate de
art. 1085
C. proc. civ. art.
191
alin. (1)
din
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă] și art.
17
alin. (2)
din O.U.G. nr. 51/2008, aprobată cu modificări și
completări prin Legea
nr. 193/2008,
cu
modificările și completările ulterioare, nu poate duce la concluzia că partea
în sarcina căreia s-a stabilit taxa de timbru ar avea posibilitatea să
exercite, cu privire la modul de stabilire a acestei taxe, atât calea de atac a
reexaminării, cât și căile de atac de reformare, apelul și recursul.
Potrivit art.
18
alin. (2)
din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reexaminare,
care vizează „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru” în întregul său,
se soluționează prin încheiere irevocabilă, ceea ce semnifică, în înțelesul art.
377
alin. (2)
C. proc. civ. că împotriva unei astfel de încheieri, nu se
mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și
nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă
pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului
judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac
exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.
O astfel
de interpretare nu este de natură să nesocotească principiul constituțional al
legalității căilor de atac, ci dimpotrivă, dă expresie acestui principiu,
valorificând intenția clară a legiuitorului de a reglementa o procedură rapidă
și eficientă de soluționare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor
judiciare de timbru, prealabil soluționării fondului litigiului.
Limitarea
posibilității părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de
a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin
intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și
dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina
căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația sa unei instanțe
imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul
unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată,
având în vedere că art. 6
paragraful 1
din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad
de jurisdicție.
Este
adevărat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a
cristalizat principiul potrivit căruia, în situația în care dreptul de a ataca
o hotărâre judecătorească pe calea apelului sau a recursului este prevăzut în
legislația unui stat parte la Convenție, instanța învestită cu aceste căi de
atac este chemată să soluționeze cauza respectând toate condițiile instituite
de art. 6 paragraful 1 (Cauza Delcourt contra Belgiei, 17 ianuarie 1970).
Această ipoteză nu este aplicabilă însă în materia contestării modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru, domeniu în care legislația națională
prevede exclusiv calea de atac a reexaminării.
De
altfel, problema pretinsei contrarietăți a prevederilor art. 18
alin. (3)
din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu principiul
accesului liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, consacrate de
art. 21
din
Constituție, a fost deja examinată de Curtea Constituțională, care a statuat în
mod consecvent, prin numeroase decizii, că aceste prevederi legale nu sunt
afectate de viciul neconstituționalității.
Prevederile
art. 20
alin. (5)
din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu pot constitui suport
logic și juridic pentru diminuarea sau înlăturarea în căile de atac a
obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilite de instanțele de fond
și de apel. Textul legal menționat are în vedere situația în care instanța
judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau
extraordinare constată că, în fazele procesuale anterioare, „taxa judiciară de
timbru nu a fost plătită în cuantumul legal”, nicidecum situația în care partea
în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată pretinde că nu datorează taxa
de timbru sau că suma stabilită este prea mare.
Singura
soluție pe care instanța judecătorească superioară, învestită cu soluționarea
unei căi de atac, o poate dispune în temeiul textului menționat este aceea de
obligare a părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente stadiului/ stadiilor
procesuale anterioare, urmând ca dispozitivul hotărârii să constituie titlu
executoriu.
Ca atare,
prevederile art. 20
alin. (5)
din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare (a căror finalitate constă
în obligarea părții la plata taxei de timbru aferente etapei procesuale
anterioare, neachitate) nu pot reprezenta o bază legală prin prisma căreia
instanța de control judiciar, în apel sau în recurs, să poată examina criticile
părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a unei taxe de timbru
în faza procesuală anterioară, critici care au ca scop diminuarea sau
înlăturarea acestei obligații.
În
concluzie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 18
din Legea nr. 146/1997, cu
modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit
obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să
vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în
cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului
judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau recursul.
Interpretarea
dată de instanța supremă prin decizia în interesul legii dispozițiilor legale
analizate, este valabilă
mutatis
mutandis și în cazul prevederilor
art.
15 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 51/2008,
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, care prevede că împotriva încheierii
prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel
interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării
încheierii, alin. (3) dispunând în sensul că cererea de reexaminare se
soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se
prin încheiere irevocabilă.
Cum recurentul pârât a formulat cerere de reexaminare împotriva
modului de stabilire a taxei de timbru,- taxă stabilită prin admiterea, în
parte, a cererii de ajutor public - față și de considerentele anterior arătate,
criticile referitoare la modul de stabilire a taxei de timbru și, respectiv a
respingerii apelului, ca netimbrat, nu pot fi supuse
controlului
judiciar prin intermediul recursului.
Celelalte
critici referitoare la fondul litigiului nu pot face obiectul cenzurii în calea
de atac a recursului, față de soluția dată în apel și dispozițiile art. 483 alin.
(1) C. proc. civ. - motivul neîncadrându-se astfel în dispozițiile art. 488 alin.
(1) pct. 8 C. proc. civ.
În consecință, în
aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge
recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâtul P.S.L. domiciliat în Pitești, str. 9 Mai, județul
Argeș, împotriva Deciziei nr. 635 din data de 26 iunie 2014 a Curții de Apel
Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamantul Spitalul județean de
urgență Pitești, cu sediul în Pitești, str. Aleea Spitalului, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 martie 2015.