ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 decembrie 2012 Curtea de Apel București – secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr. 1707/116/2012 (3560/2012), printre altele, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații D.N., D.V.M., C.C., N.V.I., D.I. și S.D. În baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpaților. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143 și 148 lit. f) C. proc.

pen. se mențin și în prezent impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpata D.V.M. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpata D.V.M. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. Conform acestui text de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 161 din 6 noiembrie 2012, Tribunalul Călărași – secția penală a condamnat, printre alții, pe inculpata D.V.M. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a) și b) pct. 9, 12 și 14 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpata la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (text de lege devenit, prin nenumerotare art. 29 alin. (1) lit. c) din aceeași lege), cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc.

pen., a condamnat inculpata la 5 ani închisoare. În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpata la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpata la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – 34 C. pen. s-a dispus ca inculpata D.V.M.

să execute o pedeapsă de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații D.N., D.V.M., D.I., C.C., N.V.I., S.D. și P.F., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București – secția a II-a penală în vederea soluționării apelurilor declarate de inculpați. Procedând la verificarea legalității arestării preventive Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel București – secția a II-a penală a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatei D.V.M. reținând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe și indicii temeinice că inculpata a comis faptele reținute în sarcina sa fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ atât în ceea ce privește pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mari de 4 ani închisoare, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În analiza celei de a doua condiție se are în vedere natura infracțiunilor, modalitatea concretă de săvârșire a acestora și gradul de pericol social al faptelor.

Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție a inculpatei, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de inculpată pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în cauză. Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpată dispusă de Curtea de Apel București – secția a II-a penală este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.V.M. împotriva încheierii din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, s ecția a II-a p enală, pronunțată în dosarul nr. 1707/116/2012(3560/2012). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.