ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14

decembrie 2012 Curtea de Apel București – secția a II-a penală pronunțată în

dosarul nr. 1707/116/2012 (3560/2012), printre altele, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. a

constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de

inculpații D.N., D.V.M., C.C., N.V.I., D.I. și S.D.

În baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a

menținut arestarea preventivă a inculpaților.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143

și 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin și în prezent impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpaților.

Împotriva acestei

încheieri în termen legal a declarat recurs inculpata D.V.M.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpata D.V.M.

nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul

este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit

art. 160

b

C. proc. pen.

Conform acestui text

de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar

este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive.

De asemenea, conform

alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune

prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin sentința penală nr. 161 din 6

noiembrie 2012, Tribunalul Călărași – secția penală a condamnat, printre alții,

pe inculpata D.V.M. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu

referire la art. 2 lit. a) și b) pct. 9, 12 și 14 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 329

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpata la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 23 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (text de lege devenit, prin nenumerotare

art. 29 alin. (1) lit. c) din aceeași lege), cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a condamnat inculpata la 5 ani

închisoare.

În baza art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. a condamnat

inculpata la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. a

condamnat inculpata la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) – 34 C. pen. s-a dispus ca inculpata D.V.M. să execute o pedeapsă de 9 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apeluri inculpații D.N., D.V.M., D.I., C.C., N.V.I., S.D.

și P.F., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București – secția

a II-a penală în vederea soluționării apelurilor declarate de inculpați.

Procedând la

verificarea legalității arestării preventive Înalta Curte constată că în mod

corect Curtea de Apel București – secția a II-a penală a apreciat ca legală și

temeinică măsura arestării preventive a inculpatei D.V.M. reținând că în cauză

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

La dosar există probe

și indicii temeinice că inculpata a comis faptele reținute în sarcina sa fiind

în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ

atât în ceea ce privește pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile

deduse judecății, mai mari de 4 ani închisoare, dar și sub aspectul probelor că

lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

În analiza celei de a

doua condiție se are în vedere natura infracțiunilor, modalitatea concretă de

săvârșire a acestora și gradul de pericol social al faptelor.

Faptul că a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează

prezumția de nevinovăție a inculpatei, limitarea libertății persoanei

încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu

prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Întrucât temeiurile

de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu

s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de

inculpată pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în

cauză.

Având în vedere

considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării

preventive față de inculpată dispusă de Curtea de Apel București – secția a

II-a penală este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata

D.V.M.

împotriva încheierii

din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București,

s

ecția a II-a

p

enală, pronunțată în

dosarul nr. 1707/116/2012(3560/2012).

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.