ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5922/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3828 din 31 mai 2011

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în contradictoriu cu pârâta S.M. și a constatat existența calității

de colaborator al Securității cu privire la pârâtă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că pârâta este deținătoare a titlului de luptător pentru

victoria revoluției din decembrie 1989, iar la cererea înregistrată din 25

ianuarie 2007 adresată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 a fost verificată în temeiul Legii nr. 187/1999, modificată și

completată sub aspectul colaborării cu organele fostei Securități.

Urmare a acestor verificări

a fost întocmită nota de constatare din 3 decembrie 2008, fiind identificat, cu

privire la pârâtă, Dosarul nr. R 74051 – titular S.M., aceasta fiind recrutată ca

informator „în scopul căutării și obținerii, precum și a transmiterii operative

a informațiilor și datelor care interesează organele noastre”, „fapte sau intenții

ascunse” în rândul persoanelor care lucrează în cadrul unității și în special în

compartimentul documente secrete (perioada 1981 - 1986).

Pârâta a semnat angajament

la data de 12 septembrie 1981, dobândind numele conspirativ A.

În procesul colaborării

cu organele de Securitate pârâta a furnizat un număr de 30 de note informative „dovedind

preocupare în cunoașterea stării de lucruri și rezolvarea sarcinilor trasate”. Astfel,

cu privire la numitul mr. Dr. L. (doctor în cadrul unității militare) pârâta a furnizat

mai multe note informative la datele de 10 februarie 1982, 3 martie 1982, 22

mai 1982, 1 iunie 1982, 6 martie 1982, 16 martie 1982, 25 august 1982, 10

septembrie 1982, în cuprinsul cărora aducea la cunoștința organelor de Securitate

despre faptul că acesta completa rețete la diferite cadre militare, ridica medicamentele

și nu le dădea celor în cauză, iar o parte le vindea.

De asemenea, relatează

împrejurarea că mr.dr. L. internează soldații în spital și îi clasează contra unor

avantaje materiale, precum și faptul că acesta este nemulțumit pentru că nu a fost

avansat în grad, nu a fost primit în partid și este în permanență suspectat de unele

cadre din unitate că săvârșește anumite ilegalități.

Ca urmare a informațiilor

furnizate de pârâtă a fost deschis dosarul de urmărire informativă L. pentru a se

semnala manifestările negative ale mr. dr. L.B. în cadrul căruia s-a dispus încadrarea

informativă cu sursa P.A. și informatorul A.

Împrejurarea că anterior

recrutării pârâta a fost urmărită în dosarul D.M. din 27 august 1981, dosar deschis

pentru clarificarea unor afirmații în sensul că, reclamanta, în discuțiile pe care

le poartă cu cadre militare, divulgă unele date din lucrările pe care le întocmește,

precum și a unor semnalări că se află în posesia unor obiecte de proveniență străină,

pe care le comercializează, nu este de natură a o exonera pe aceasta.

Instanța de fond a apreciat

că informațiile furnizate de pârâtă au fost de natură a îngrădi drepturi precum:

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prev. de art. 28 Constituția

României din anul 1965 și art. 19 Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice, dreptul al viață privată prevăzut de art. 17 Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libera circulație prevăzut

de art. 12 Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva sentinței instanței

de fond, pârâta S.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

recurenta critică hotărârea instanței de fond susținând că:

-nu i s-a aprobat proba

cu o adresă la Casa de Pensii și la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității pentru a obține copie de pe cartea de muncă care a fost ridicată de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nerestituită;

-a cerut o expertiză grafologică,

dar i s-au cerut hârtii scrise din anii 1981-1982, pe moment neputând prezenta astfel

de înscrisuri;

-în prima adresă cerută

de la U.M. Pitești s-a răspuns că „a lucrat din 1980 până în 1978 la U.M. X.”, iar

în al doilea răspuns că „a lucrat din 1981 -1986”;

-greșit s-a constatat

că este „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”;

-conform certificatului

eliberat la data de 17 octombrie 2006 este „Luptător Rănit pentru Victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989”, în 1994 fiindu-i extrase din picioare ultimele schije;

-este de formație grefier

de instanță și a lucrat la biroul documente secrete, are statutul de „strict secret

de importanță deosebită pentru țară” ca datorie față de postul său și ca om conștient

a trebuit să-i raporteze comandantului unității (urmare a sesizărilor făcute de

soldați, rudele acestora și personalul unității) faptul că medicul unității folosește

soldații la munci casnice în gospodăria proprie, îi trece în rezervă în schimbul

unor sume de bani și alte foloase materiale;

-la dosarul cauzei nu

există procesul - verbal semnat de membrii Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a putea ajunge

la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Art. 2 din O.U.G. nr.

24/2008 lit. b), definește colaboratorul Securității ca fiind persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat

informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare,

date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de

arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie

judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit

prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații

sunt considerate parte a propriului dosar.

În speță, recurenta a

semnat un angajament cu Securitatea pentru a furniza organelor securității informații

ce interesează securitatea statului.

Urmare a acestui angajament

a întocmit o serie de note privind ilegalitățile săvârșite de dr.L. E., relațiile

personale ale acestuia cu o anume subalternă.

Trebuie precizat că

O.U.G. nr. 24/2008 este

actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar

comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia,

apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist

ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului

propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de

colaborator al Securității.

Astfel, prin colaborator

al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale

omului.

Din semnificația dată

de legiuitor termenului de „colaborator al Securității” rezultă elementele care

trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia

să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2

lit. b), prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Numai îndeplinirea cumulativă

a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al

Securității.

Înalta Curte arată că

în Decizia nr. 843/2011, Decizia nr. 530/ 2009 și Decizia nr. 1522/2011 ale Curții

Constituționale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin

consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică

comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără

să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru

simpla participare la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei

de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru a verifica dacă

notele depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în susținerea

acțiunii îndeplinesc condițiile legii și din perspectiva interpretării instanței

de contencios constituțional, respectiv dacă a existat vinovăție și dacă s-au încălcat

drepturile și libertățile fundamentale ale omului este necesar a se analiza notele

respective.

Analiza notelor informative

redactate de recurentă nu relevă furnizarea unor elemente care să fi atras încălcarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aspectele expuse în acele note

nu au legătură cu activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește notele

sau rapoartele întocmite de ofițerii de Securitate, potrivit Deciziei nr. 672/2012

a Curții Constituționale a României, acestea nu produc efecte și consecințe juridice,

întrucât nu pot fi evaluate în mod real, ținând seama de natura și veridicitatea

informațiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare, ori

circumstanțele colaborării.

În prezenta cauză, circumstanțele

colaborării relevă că la data de 24 ianuarie 1981 s-a deschis dosar de urmărire

informativă pentru recurentă, pentru verificarea relațiilor cu străinii, inclusiv

introducerea mijloacelor speciale I.C.T. la domiciliu, așa cum rezultă din actele

depuse în recurs.

Prin urmare, instanța

de control judiciar constată că în acest caz nu este îndeplinită prima condiție

cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauza de față, probele

administrate în susținerea acțiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator

al securității, așa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâta nu

și-a asumat calitatea de colaborator, că nu a furnizat informații prin care să fi

denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate , iar instanța de

fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantului.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că

va respinge acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta S.M. împotriva sentinței nr. 3828 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie

2013.