ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5339/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, sub nr. 157/43/2011, la data de 5 mai 2011, reclamantul C.V.C. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul Mureș și U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș, recunoașterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, obligarea pârâților să emită decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de examen, ca avocat definitiv, precum și decizia de înscriere în tabloul avocaților definitivi în Baroul Mureș, în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții U.N.B.R. și Baroul Mureș au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâții au invocat prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, potrivit cărora barourile pot decide ca verificarea cunoștințelor să se facă și în formă scrisă, iar susținerea acestei probe în scris a fost adusă la cunoștința reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 212 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a anulat Decizia nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș, precum și Decizia emisă de Consiliul U.N.B.R.

în soluționarea contestației reclamantului. A recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv. A obligat pârâtul Baroul Mureș să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat definitiv și de înscriere în tabelul avocaților definitivi din Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rațiunea avută în vedere de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data formulării cererii de către reclamant, potrivit cărora „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat", rezidă în existența prezumției că o persoana care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei de avocat.

Condiția privind termenul de exercitare a acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen pentru intrarea în profesie. A reținut Curtea, că din analiza textului în discuție rezultă că se stabilește un drept față de persoanele enumerate, interpretarea acestei prevederi fiind în sensul că dacă o persoană se află în una din situațiile prevăzute de art. 16 și solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții. Prin art. 21 alin. (2) din Statutul avocaților, act ce are forța juridică inferioara Legii nr. 51/1995, s-a prevăzut ca în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen Consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Cu privire la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul avocaților, Curtea a apreciat că această prevedere nu trebuie însă înțeleasă în sensul organizării unui examen scris, cum s-a întâmplat în cauza de față și că „verificarea cunoștințelor” – noțiune reglementată de statut, nu poate fi făcută contrar dispozițiilor Legii nr. 51/1995. Atât timp cât în lege se folosește sintagma „scutire de examen", efectuarea verificării cunoștințelor în forma scrisă, cu nota minimă de promovare 7, echivalează în realitate cu un examen, lipsind de conținut și eficiența dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege.

A mai reținut Curtea că, într-adevăr, în statut nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoștințelor însă față de prevederile din lege, verificarea cunoștințelor trebuie să se facă în scopul avut în vedere de legiuitor, în niciun caz sub forma unei probe scrise cu prevederea notei minime de trecere, întrucât această modalitate nu mai reprezintă un „interviu" ci echivalează cu un examen. În ceea ce privește Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 prin care s-a stabilit că verificarea cunoștințelor se poate efectua și în scris, prima instanță a considerat că este lipsită de eficiență juridică în speță, câtă vreme reclamantul și-a înregistrat cererea de primire în profesie cu scutire de examen anterior adoptării acesteia, respectiv, la 20 mai 2010. Așadar, cum Legea nr. 51/1995 nu prevede o astfel de condiție pentru primirea în profesie cu scutire de examen, atât Statutul cât și Hotărârea U.N.B.R.

nr. 902 din 11 septembrie 2010 adaugă la lege. Referitor la paralela cu admiterea în magistratură fără examen reglementată de Hotărârea nr. 481 din 19 octombrie 2005 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură (act normativ în prezent abrogat), instanța a observat că, dispozițiile art. 14 5 din acest act normativ, reglementau posibilitatea susținerii unui interviu, în vederea numirii în funcția de judecător sau procuror, cu respectarea anumitor condiții, a candidaților apți din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției și care se bucură de o bună reputație. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Baroul Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurentul consideră că instanța de fond a anulat Decizia nr. 55/2011 ce nu are legătură cu reclamantul. Decizia care îl privește pe intimat poartă nr. 49/2011, față de care prima instanță nu s-a pronunțat. În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul arată că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat au fost emise în baza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Astfel, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Verificarea cunoștințelor se poate face și în formă scrisă, conform pct. 5 din Hotărârea nr. 902/2010 privind adoptarea „Ghidului de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen” și care nu echivalează cu un examen, astfel cum a reținut judecătorul fondului.

Intimatul s-a dovedit a nu fi pregătit, cunoștințele acestuia cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat au fost necorespunzătoare. 4. Apărările formulate de intimatul-reclamant C.V.C. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, testarea la care a fost supus s-a transformat într-un veritabil examen/ concurs, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Mai mult, textul legii stabilește un drept de primire în profesie fără examen, dacă sunt îndeplinite condițiile. Se mai arată că Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a U.N.B.R. nu îi este aplicabilă, având în vedere că aceasta a fost adoptată cu mult după depunerea cererii de primire în profesie, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii, consfințit în Constituție (art. 15 alin. (2) și C. civ.

– art. 1. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 1.1. Împrejurarea anulării Deciziei nr. 55/2011, care nu-l privește pe reclamant, reprezintă o eroare materială ce poate fi îndreptată prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. și nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul art. 304 C. proc. civ. 1.2. Este de netăgăduit că dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 exceptează persoanele care formulează cerere pentru intrarea în profesia de avocat și care au 10 ani vechime în specialitate juridică, de la susținerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.

Prevederile referitoare la susținerea examenului în condițiile art. 16 alin. (1), precum și cele referitoare la intrarea în profesie cu scutire de examen au fost detaliate în cuprinsul Statutului profesiei de avocat, ținându-se seama de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 conform cărora „profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei”. Legiuitorul, folosind formularea „poate fi primit în profesie”, a edictat o normă juridică permisivă, conferind astfel autorității competente un drept de apreciere discreționar.

Astfel se explică și se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor, prin folosirea unei norme juridice permisive. 1.3. În concret, se va reține că acest drept a fost exercitat de către Consiliul Baroului Mureș, însă temeiul legal al verificării cunoștințelor intimatului-reclamant a fost eronat.

Solicitantul a depus cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în data de 20 mai 2010, iar convocarea la interviu a avut loc la 4 februarie 2011, urmându-se procedura prevăzută de Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, care a stabilit că verificarea cunoștințelor se poate efectua și în scris. Hotărârea nr. 902/2010 nu este incidentă speței deoarece aceasta a fost adoptată ulterior depunerii cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cum corect a reținut și judecătorul fondului. Consilierul Baroului avea obligația să examineze cererea din 20 mai 2010 în conformitate cu prevederile legale în vigoare de la data formulării acesteia, care nu indicau posibilitatea verificării cunoștințelor și în scris.

Este de remarcat că procedura verificării cunoștințelor nu trebuie să se transforme într-un veritabil examen cu notă minimă de trecere, astfel cum s-a procedat în cazul intimatului. Din această perspectivă, soluția de anulare a actelor administrative de către prima instanță apare ca fiind legală, însă este neîntemeiată obligarea recurentului de a emite o decizie de primire a intimatului în profesia de avocat, cu scutire de examen. Pentru emiterea unei astfel de decizii este obligatoriu ca solicitantul să îndeplinească toate condițiile impuse de lege și de statut, inclusiv cele privind verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul declarat și în consecință, se va dispune modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii. În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se vor anula Decizia nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș și decizia U.N.B.R. emisă în soluționarea contestației. Se va obliga pârâtul Baroul Mureș să reia procedura de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu scutire de examen, în ceea ce-l privește pe reclamant, cu respectarea principiului neretroactivității legii, în conformitate cu procedura existentă la data depunerii cererii – 20 mai 2010. Se va respinge în rest acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate, Admite recursul declarat de Baroul Mureș împotriva Sentinței nr. 212 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea. Anulează Decizia nr. 49 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș și Decizia Consiliului U.N.B.R. emisă în soluționarea contestației și obligă pârâtul Baroul Mureș să reia procedura de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu scutire de examen. Respinge în rest acțiunea. Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul admiterii recursului și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.