ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6769/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș și ulterior pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei, prin Sentința nr. 2530 din 21 noiembrie 2011, în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamantul P.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 41 din 2 februarie 2011 și a Hotărârii nr. 3 din 5 iulie 2010, precum și a Deciziei nr. 961 din 11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Totodată, a solicitat obligarea Consiliului Baroul Mureș să emită în favoarea acestuia o decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen și alte interviuri, precum și obligarea pârâților la plata de daune materiale, în cuantum de 5.000 lei lunar, și daune morale, în cuantum de 5.000 lei. Reclamantul a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să conteste soluția dată de pârâți, în soluționarea cererii depusă la data de 18 mai 2010, iar în privința despăgubirilor a arătat că înțelege să solicite acordarea de daune morale în sumă de 1 leu. Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii și menținerea hotărârii și deciziei contestate, fiind temeinice și legale.

2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 67 din 2 aprilie 2012, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 961 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Decizia nr. 41 din 02 februarie 2009 și Hotărârea nr. 3 din 05 august 2010 emise de Consiliul Baroului Mureș. Prin aceeași sentință, a recunoscut reclamantului dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen sau interviu, ca avocat definitiv, și a obligat pârâtul Baroul Mureș să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat definitiv, și de înscriere în tabelul avocaților definitivi din Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, respingând cererea de acordare de daune morale.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere soluționată de Baroul Mureș, prin Decizia nr. 41 din 2 februarie 2009, în sensul respingerii acesteia, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 159/2008, care modifică Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, se poate face numai pe bază de examen. Ulterior, acest act normativ a fost declarat neconstituțional, reclamantul înțelegând să formuleze o nouă cerere la data de 18 mai 2010. Prin urmare, a constatat că Decizia nr. 41 din 2 februarie 2009 a rămas fără obiect.

Prin cererea adresată Baroului Mureș, la data de 18 mai 2010, reclamantul a solicitat emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 1 lit. b) din Legea nr. 51/1995, motivând că a îndeplinit funcția de magistrat o perioadă de 30 de ani și 7 luni, situație în care se încadrează în excepțiile prevăzute de textul legal mai sus menționat, vizând primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin Hotărârea nr. 3 din 5 iulie 2010 a Consiliului Baroului Mureș, s-a respins cererea reclamantului pe considerentul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 1 lit. b) din Legea nr. 51/1995 și art. 16 1 alin. (4) 1 din Statutul profesiei de avocat, hotărârea fiind menținută prin Decizia nr. 961 din 10.11 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Prima instanță a reținut că prin art. 16 1 lit. b) din Legea nr. 51/1995 s-a instituit o excepție de la regula prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căreia primirea în profesie de avocat se obține pe baza unui examen organizat de barou în conformitate cu prevederile legii și ale statutului profesiei. Verificând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal, prima instanță a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, cu referire la copia carnetului de muncă, că reclamantul a îndeplinit funcția de magistrat începând cu data de 7 august 1978 - 18 martie 2009, când a fost eliberat din funcția de procuror, prin pensionare la cerere, îndeplinind această funcție cel puțin 10 ani, astfel că este îndeplinită condiția de vechime prevăzută de lege.

Totodată, a reținut că motivul încetării activității de magistrat nu reprezintă un motiv disciplinar sau un alt motiv care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, iar ca temei al refuzului nu pot fi invocate situații care nu sunt prevăzute de lege, așa cum sunt cele invocate de către pârâți. Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, prima instanță a reținut că acestea sunt acordate pentru suferințele sau neplăcerile de ordin fizic sau psihic, aduse persoanei prin fapte ilicite culpabile. În cauză, reclamantul nu a fost în măsură să precizeze în ce au constat atingerile aduse persoanei sale vizând onoarea, reputația sau prestigiului, motiv pentru care această cerere va fi respinsă.

3 . Calea de atac exercitată Recursul formulat de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Mureș împotriva Sentinței nr. 67 din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. 3.1. Hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a Tribunalului Mureș Hotărârea Baroului Mureș produce efecte juridice, este susceptibilă de executare și poate face obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ. Baroul Mureș este o entitate asimilată unei autorități de nivel local, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

3.2. Prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii Reclamantul, prin precizarea de acțiune, a arătat că obiectul cauzei privește numai cea de-a doua cerere, formulată la data de 18 mai 2010, de unde rezultă că în mod nelegal a fost anulată Decizia nr. 41 din 2 februarie 2009 a Consiliului Baroului Mureș. Hotărârea nr. 3 din 5 iulie 2010 și Decizia nr. 961 din 10 noiembrie 2010 au fost anulate în mod greșit de prima instanță care nu a ținut seama că reclamantul, deși a îndeplinit funcția de magistrat timp de 30 de ani și 7 luni, nu este întrunită condiția ca perioada de 10 ani să fie ultimii 10 ani de activitate. În speță, de la perioada la care reclamantul a fost pensionat și până la data de 18 mai 2010, se interpune un interval de 1 an și 1 lună în care acesta nu a avut nicio activitate din cele cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat.

4. Apărările formulate de intimatul-reclamant P.I. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În opinia intimatului, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de apel, U.N.B.R. fiind asimilată unei autorități centrale. Se mai arată că procesul a fost inițial înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș, care și-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, iar părțile au fost de acord cu soluția pronunțată. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente, care nu prevăd condiția unei activități juridice neîntrerupte în ultimii 10 ani.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Motivul de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este nefondat. Cererea formulată de reclamantul P.I. a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mureș, când pârâții Baroul Mureș și U.N.B.R. au invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului, motivată de împrejurarea calității de organ asimilat unei autorități centrale a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România. Tribunalul Mureș, prin Sentința nr. 2530/ 21 noiembrie 2011 și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârile Barourilor pot fi contestate la Consiliul U.N.B.R., care are competența să le anuleze conform art. 63 din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data soluționării contestației. În acest sens, este firesc ca acțiunea de contencios administrativ să se îndrepte în primul rând asupra deciziei Consiliului U.N.B.R. dată în procedura contestației, iar competența materială să fie dată de calitatea de organ asimilat unei autorități publice centrale a Consiliului U.N.B.R. Pentru identitate de rațiune și în cazul în care Consiliul U.N.B.R. respinge contestația formulată împotriva hotărârii baroului, competența materială a instanței de contencios administrativ să aparțină Curții de apel, neputându-se analiza excepția de necompetență în funcție de admiterea sau respingerea contestației.

Decizia dată de Consiliul U.N.B.R. nu reprezintă o procedură prealabilă, anterioară intentării acțiunii în justiție, ci o procedură administrativă obligatorie, a cărei modalitate de soluționare poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. 1.2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prima instanță a dispus în mod greșit anularea Deciziei nr. 41 din 2 februarie 2009 a Consiliului Baroului Mureș, deși a reținut în conținutul sentinței pronunțate că reclamantul a înțeles să își restrângă pretențiile numai la cea de-a doua cerere formulată la 18 mai 2010. Instanța de fond avea obligația să ia act de renunțarea reclamantului cu privire la anularea Deciziei nr. 41/2009, de unde rezultă că motivul de recurs formulat pe acest aspect este fondat, urmând să fie admise, constatând că sunt îndeplinite prevederile art. 246 C. proc.

civ. Critica referitoare la anularea Hotărârii nr. 3 din 5 iulie 2010 și a Deciziei nr. 961 din 10 noiembrie 2010 este neîntemeiată. Se reține că cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă pe considerentul că perioada de 10 ani prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 se referă la ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă, calculați retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesie. Analizând dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se constată că interpretarea făcută de recurenții-pârâți adaugă o condiție suplimentară, neprevăzută de textul legal.

Reclamantul a exercitat funcția de magistrat timp de 30 de ani și 7 luni și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat, ci prin pensionare, la 31 decembrie 2008. Se remarcă că reclamantul a formulat o primă cerere de primire în profesia de avocat, la 25 noiembrie 2008 și înregistrată la 28 noiembrie 2008, cerere care a fost inițial respinsă în raport de prevederile O.U.G. nr. 159/2008, ce nu mai permiteau intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen. După declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 159/2008 (Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010 a Curții Constituționale), reclamantul a revenit cu cerere către Baroul Mureș, care în mod nelegal a respins-o pe considerentul neîntrunirii ultimilor 10 ani de activitate consecutivi înaintea pensionării.

În concluzie, sub acest aspect, se va reține că reclamantul îndeplinește condițiile impuse de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data cererii pentru a intra în profesia de avocat cu scutire de examen. Motivele de recurs ce privesc obligarea Baroului Mureș să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat definitiv și de înscriere în tabelul avocaților definitivi în Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sunt fondate. Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii, prevedea două modalități de accedere în profesia de avocat, respectiv pe baza unui examen organizat de barou și, la cerere, cu scutire de examen pentru categoriile expres prevăzute.

Este de netăgăduit că dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 exceptează persoanele care formulează cerere pentru intrarea în profesia de avocat și care au 10 ani vechime în specialitate juridică, de la susținerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. Prevederile referitoare la susținerea examenului în condițiile art. 16 alin. (1), precum și cele referitoare la intrarea în profesie cu scutire de examen au fost detaliate în cuprinsul Statutului profesiei de avocat, ținându-se seama de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/ 1995 conform cărora „profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei”.

Legiuitorul, folosind formularea „poate fi primit în profesie”, a edictat o normă juridică permisivă, conferind astfel autorității competente un drept de apreciere discreționar. Astfel se explică și se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”, ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor, prin folosirea unei norme juridice permisive.

În concret, se remarcă faptul că procedura de primire a reclamantului în profesia de avocat nu a fost epuizată, astfel încât este prematur ca recurentul-pârât Baroul Mureș să fie obligat să emită o hotărâre în acest sens. Se impune a se respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, urmând ca recurentul Baroul Mureș să continue procedura prevăzută de actele normative incidente. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul că se constată faptul că reclamantul are dreptul de a fi primit în profesia de avocat, în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată și art. 16 din Statutul profesiei de avocat.

Se vor menține dispozițiile privind anularea Hotărârii nr. 3 din 5 iulie 2010 și Deciziei nr. 961 din 10 noiembrie 2010. Se va lua act că reclamantul a renunțat la cererea de anulare a Deciziei nr. 41 din 2 februarie 2009. Se va menține dispoziția de respingere a cererii privind daunele morale și se va respinge în rest acțiunea. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 67 din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că se constată faptul că reclamantul are dreptul de a fi primit în profesia de avocat, în condițiile art. 16 1 din Legea nr. 51/1995, republicată, și ale art. 16 1 din Statutul profesiei de avocat. Menține dispozițiile privind anularea Hotărârii nr. 3 din 05 iulie 2010 a Consiliului Baroului Mureș și a Deciziei nr. 961 din 10 noiembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. Ia act că reclamantul a renunțat la cererea de anulare a Deciziei nr. 41 din 02 februarie 2009 a Consiliului Baroului Mureș.

Menține dispoziția de respingere a cererii privind daunele morale și respinge în rest acțiunea. Obligă intimatul-reclamant P.I. la plata sumei de 500 lei, către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.