ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 230 din 21 noiembrie 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K.S. în contradictoriu cu pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat Decizia nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș, a recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv și a obligat pârâtul Baroul Mureș să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat definitiv, și să-l înscrie pe acesta în tabelul avocaților definitivi din Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Totodată, instanța a obligat pârâtul Baroul Mureș să plătească reclamantului 8,6 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Din actele dosarului rezultă faptul că reclamantul îndeplinea condițiile impuse de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (în forma în vigoare la data formulării cererii de primire în profesie), iar alegerea de către pârâtul Baroul Mureș a modalității de examinare sub forma unui "interviu" scris este de natură a conduce la nulitatea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, prin care s-a respins cererea reclamantului.

În aceeași ordine de idei, curtea de apel a menționat faptul că art. 21 alin. (2) din Statutul avocaților - act cu o forță juridică inferioară Legii nr. 51/1995 - prevede că, în situația cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitanților cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În opinia judecătorului fondului, această prevedere normativă nu trebuie înțeleasă în sensul organizării unui examen scris, cum s-a întâmplat în prezenta cauză, întrucât ar fi încălcate dispozițiile Legii nr. 51/1995. Atâta timp cât în legea anterior arătată se folosește sintagma "scutire de examen", efectuarea verificării cunoștințelor în forma scrisă, cu nota minimă de promovare 7, echivalează, în realitate, cu un examen, lipsind de conținut și eficiență dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Apoi, pentru organizarea unui examen, trebuia adoptat un regulament, bazat pe criterii imparțiale și transparente, ceea ce în speța de față nu se regăsește. Altfel spus, verificarea cunoștințelor reclamantului nu trebuia făcută sub forma unui examen care nu a respectat criteriile anterior enunțate. În același timp, instanța de primă jurisdicție a considerat că și Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, prin care s-a stabilit că verificarea cunoștințelor se poate efectua și în scris, este lipsită de eficiență juridică în cauză, deoarece Legea nr. 51/1995 nu prevede o asemenea modalitate de examinare, fapt care conduce la concluzia că actul administrativ cu caracter normativ aflat în discuție adaugă la lege.

Cu toate acestea, instanța a precizat că actul administrativ care i-a produs reclamantului o vătămare este doar Decizia nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș. 2. Recursul declarat de pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în întregime. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 21 alin. (2) din Statutul avocaților.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurenți situația factuală existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 2.1. În cauza de față nu poate fi reținut refuzul nejustificat al recurenților de soluționare a cererii intimatului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pe acest aspect, recurenții arată că, pentru rezolvarea favorabilă a cererii, intimatul trebuia să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - să formuleze cerere pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen; - să prezinte copia diplomei de licență a unei facultăți cu profil juridic; - să prezinte declarația că nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege; - să prezinte declarația că nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege; - să prezinte certificatul de cazier judiciar; - să prezinte certificatul medical; - să prezinte dovada că a desfășurat activitatea de jurist timp de 10 ani și că nu și-a încetat activitatea din motive disciplinare; - să susțină un interviu.

Prima instanță nu a ținut seama de probatoriul administrat în cauză din care rezultă faptul că reclamantul nu a trecut proba interviului. Mai mult decât atât, instanța și-a depășit competența, recomandând cum trebuie să fie organizat interviul într-o asemenea situație. În concepția recurenților, împrejurarea că s-a procedat la verificarea cunoștințelor intimatului în scris nu este de natură să conducă la concluzia că a fost încălcată finalitatea legii, întrucât s-a avut în vedere posibilitatea de a se exclude bănuiala că s-au făcut constatări subiective. 2.2. În mod eronat prima instanță a obligat Baroul Mureș să-l înscrie pe intimat în tabloul avocaților definitivi în condițiile în care partea nu a promovat proba interviului.

3. Apărările formulate de intimatul K.S. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că pârâtul Baroul Mureș a pus la cale o metodă de excludere ilegală, nejustificată și contrară chiar spiritului și literei Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, a persoanelor care nu sunt agreate de conducere pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul K.S., în contradictoriu cu pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, a solicitat: - anularea Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 privind "Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; - anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș; - obligarea pârâților la înscrierea sa pe Tabloul avocaților definitivi la Baroul Mureș.

La data de 13 octombrie 2011, reclamantul a depus la dosar "precizare" la acțiunea introductivă de instanță, în care a solicitat: - obligarea pârâților de a-i recunoaște dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv; - anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș; - constatarea neconformității prevederilor hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 cu spiritul și litera Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat; - obligarea pârâților să emită decizie pentru primirea sa în profesia de avocat, ca avocat definitiv și să-l înscrie în Tabelul avocaților definitivi din Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2011, reclamantul a precizat oral faptul că solicită anularea în întregime a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010. La data de 11 noiembrie 2011, reclamantul a formulat "note scrise" în care a indicat articolele din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 considerate a fi nelegale. Prin Decizia nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureș, a fost respinsă cererea intimatului-reclamant de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În motivarea acestui act administrativ, emitentul a reținut faptul că partea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, deoarece nu cunoaște conținutul Legii nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat la un nivel care să-i permită exercitarea acestei profesii.

Prin Decizia nr. 166 din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost respinsă ca neîntemeiată și, respectiv, ca lipsită de interes, contestația administrativă formulată de intimatul-reclamant împotriva hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, a Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureș, și a tuturor deciziilor de respingere emise în vederea împiedicării unor persoane de a putea intra în rândul avocaților de către Baroul Mureș.

După cum s-a arătat în cele de mai sus, intimatul-reclamant nu a contestat la instanța de contencios administrativ Decizia nr. 166 din 3 decembrie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, și, prin urmare, nu a prezentat motivele de nelegalitate ale acesteia, împrejurare care atrage inadmisibilitatea cererii de anulare a Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureș, în raport de dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată. Față de soluția pronunțată de acest capăt de cerere, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate în cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentința atacată, în sensul că va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureș, și ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 230 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată, în sensul că: Respinge capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de pârâtul Baroul Mureș, ca inadmisibil. Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AZ