ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 230 din 21 noiembrie

2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K.S. în contradictoriu

cu pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat

Decizia nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș, a

recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen, ca avocat definitiv și a obligat pârâtul Baroul Mureș să

emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat

definitiv, și să-l înscrie pe acesta în tabelul avocaților definitivi din

Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

prezentei hotărâri. Totodată, instanța a obligat pârâtul Baroul Mureș să

plătească reclamantului 8,6 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Din actele dosarului

rezultă faptul că reclamantul îndeplinea condițiile impuse de art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (în

forma în vigoare la data formulării cererii de primire în profesie), iar

alegerea de către pârâtul Baroul Mureș a modalității de examinare sub forma

unui "interviu" scris este de natură a conduce la nulitatea Deciziei

nr. 103 din 31 martie 2011, prin care s-a respins cererea reclamantului.

În aceeași ordine de

idei, curtea de apel a menționat faptul că art. 21 alin. (2) din Statutul

avocaților - act cu o forță juridică inferioară Legii nr. 51/1995 - prevede că,

în situația cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul

Baroului poate să verifice cunoștințele solicitanților cu privire la organizarea

și exercitarea profesiei de avocat.

În opinia

judecătorului fondului, această prevedere normativă nu trebuie înțeleasă în

sensul organizării unui examen scris, cum s-a întâmplat în prezenta cauză,

întrucât ar fi încălcate dispozițiile Legii nr. 51/1995. Atâta timp cât în

legea anterior arătată se folosește sintagma "scutire de examen",

efectuarea verificării cunoștințelor în forma scrisă, cu nota minimă de

promovare 7, echivalează, în realitate, cu un examen, lipsind de conținut și

eficiență dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Apoi, pentru

organizarea unui examen, trebuia adoptat un regulament, bazat pe criterii

imparțiale și transparente, ceea ce în speța de față nu se regăsește.

Altfel spus,

verificarea cunoștințelor reclamantului nu trebuia făcută sub forma unui examen

care nu a respectat criteriile anterior enunțate.

În același timp,

instanța de primă jurisdicție a considerat că și Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din

11 septembrie 2010, prin care s-a stabilit că verificarea cunoștințelor se

poate efectua și în scris, este lipsită de eficiență juridică în cauză,

deoarece Legea nr. 51/1995 nu prevede o asemenea modalitate de examinare, fapt

care conduce la concluzia că actul administrativ cu caracter normativ aflat în

discuție adaugă la lege.

Cu toate acestea,

instanța a precizat că actul administrativ care i-a produs reclamantului o

vătămare este doar Decizia nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul

Baroului Mureș.

de pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Baroul Mureș și Uniunea Națională a

Barourilor din România, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului în întregime.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenții au susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat și art. 21 alin. (2) din Statutul avocaților.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurenți situația factuală

existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

2.1. În cauza de față

nu poate fi reținut refuzul nejustificat al recurenților de soluționare a

cererii intimatului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pe acest aspect,

recurenții arată că, pentru rezolvarea favorabilă a cererii, intimatul trebuia

să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- să formuleze cerere

pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen;

- să prezinte copia

diplomei de licență a unei facultăți cu profil juridic;

- să prezinte

declarația că nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de

lege;

- să prezinte

declarația că nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate

prevăzute de lege;

- să prezinte

certificatul de cazier judiciar;

- să prezinte

certificatul medical;

- să prezinte dovada

că a desfășurat activitatea de jurist timp de 10 ani și că nu și-a încetat

activitatea din motive disciplinare;

- să susțină un

interviu.

Prima instanță nu a

ținut seama de probatoriul administrat în cauză din care rezultă faptul că

reclamantul nu a trecut proba interviului.

Mai mult decât atât,

instanța și-a depășit competența, recomandând cum trebuie să fie organizat

interviul într-o asemenea situație.

În concepția

recurenților, împrejurarea că s-a procedat la verificarea cunoștințelor

intimatului în scris nu este de natură să conducă la concluzia că a fost

încălcată finalitatea legii, întrucât s-a avut în vedere posibilitatea de a se

exclude bănuiala că s-au făcut constatări subiective.

2.2. În mod eronat

prima instanță a obligat Baroul Mureș să-l înscrie pe intimat în tabloul

avocaților definitivi în condițiile în care partea nu a promovat proba

interviului.

formulate de intimatul K.S.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu

motivarea că pârâtul Baroul Mureș a pus la cale o metodă de excludere ilegală,

nejustificată și contrară chiar spiritului și literei Hotărârii U.N.B.R. nr.

902 din 11 septembrie 2010, a persoanelor care nu sunt agreate de conducere

pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele

și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Prin acțiunea dedusă

judecății, reclamantul K.S., în contradictoriu cu pârâții Baroul Mureș și

Uniunea Națională a Barourilor din România, a solicitat:

- anularea Hotărârii

Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 privind "Ghidul de

bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen;

- anularea Deciziei

nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș;

- obligarea pârâților

la înscrierea sa pe Tabloul avocaților definitivi la Baroul Mureș.

La data de 13

octombrie 2011, reclamantul a depus la dosar "precizare" la acțiunea

introductivă de instanță, în care a solicitat:

- obligarea pârâților

de a-i recunoaște dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de

examen, ca avocat definitiv;

- anularea Deciziei

nr. 103 din 31 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Mureș;

- constatarea

neconformității prevederilor hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11

septembrie 2010 cu spiritul și litera Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat;

- obligarea pârâților

să emită decizie pentru primirea sa în profesia de avocat, ca avocat definitiv

și să-l înscrie în Tabelul avocaților definitivi din Baroul Mureș, în termen de

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

La termenul de

judecată din data de 14 octombrie 2011, reclamantul a precizat oral faptul că

solicită anularea în întregime a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11

septembrie 2010.

La data de 11

noiembrie 2011, reclamantul a formulat "note scrise" în care a

indicat articolele din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie

2010 considerate a fi nelegale.

Prin Decizia nr. 103

din 31 martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureș, a fost respinsă cererea

intimatului-reclamant de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în

temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În motivarea acestui act

administrativ, emitentul a reținut faptul că partea nu îndeplinește condițiile

prevăzute de lege, deoarece nu cunoaște conținutul Legii nr. 51/1995 și

Statutul profesiei de avocat la un nivel care să-i permită exercitarea acestei

profesii.

Prin Decizia nr. 166

din 3 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din

România a fost respinsă ca neîntemeiată și, respectiv, ca lipsită de interes,

contestația administrativă formulată de intimatul-reclamant împotriva hotărârii

Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, a Deciziei nr. 103 din 31

martie 2011, emisă de Consiliul Baroului Mureș, și a tuturor deciziilor de

respingere emise în vederea împiedicării unor persoane de a putea intra în

rândul avocaților de către Baroul Mureș.

După cum s-a arătat

în cele de mai sus, intimatul-reclamant nu a contestat la instanța de

contencios administrativ Decizia nr. 166 din 3 decembrie 2011, emisă de

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, și, prin urmare, nu a

prezentat motivele de nelegalitate ale acesteia, împrejurare care atrage inadmisibilitatea

cererii de anulare a Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de Consiliul

Baroului Mureș, în raport de dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

Față de soluția

pronunțată de acest capăt de cerere, instanța de control judiciar apreciază că

nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate în cauză.

soluției adoptate în recurs

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va casa sentința atacată, în sensul că va respinge ca inadmisibil

capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă

de Consiliul Baroului Mureș, și ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România

împotriva Sentinței nr. 230 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată, în sensul că:

Respinge capătul de

cerere privind anularea Deciziei nr. 103 din 31 martie 2011, emisă de pârâtul

Baroul Mureș, ca inadmisibil.

Respinge celelalte

capete de cerere ca neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ