ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 13 aprilie 2011, reclamantul S.S.C. a chemat în judecată Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând anularea Deciziei nr. 69 din 22 februarie 2011, recunoașterea dreptului de a fi primit în profesia de avocat definitiv cu scutire de examen și obligarea pârâților să emită decizii în acest sens, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, precum și acordarea de 100 RON pe zi de întârziere până la restituirea taxei de înscriere în tabloul avocaților de 3.000 RON.

În motivarea cererii, reclamatul a învederat că a formulat cerere de înscriere ca avocat în Baroul Mureș, cu scutire de examen, la 4 mai 2010, achitând și suma de 3.000 RON cu titlu de taxă, iar la data de 6 ianuarie 2011 i s-a comunicat faptul că îndeplinește condițiile legale pentru numirea în profesie, precum și data planificării pentru susținerea interviului la 4 februarie 2011. Reclamantul a mai arătat că, în realitate, interviul a constat într-un veritabil examen scris, ulterior, comunicându-i-se că, urmare a caracterului incomplet al lucrării privind verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea avocaturii, i-a fost respinsă cererea. Reclamantul a precizat că modalitatea aleasă de verificare a cunoștințelor încalcă prevederile statutare ale profesiei de avocat, iar respingerea solicitării sale este neîntemeiată, întrucât îndeplinește condițiile pentru primirea în profesie cu scutire de examen.

S-a precizat și faptul că până la data formulării acțiunii, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România nu i-a comunicat modul de soluționare a contestației introduse împotriva decizii emise de Baroul Mureș. Prin Sentința nr. 142 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității și a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr. 69/2011, recunoașterea dreptului reclamantului de a fi primit în profesia de avocat definitiv cu scutire de examen și obligarea pârâților să emită decizie în acest sens, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. De asemenea, instanța a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 3250 RON reprezentând devalorizarea sumei de 3000 RON, pentru perioada 4 mai 2010 - 14 aprilie 2011, precum și a sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că revine pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România culpa nesoluționării contestației formulate împotriva deciziei emise de Baroul Mureș, neputându-se susține în mod întemeiat excepția prematurității acțiunii, din moment de reclamantul s-a adresat autorității competente, formulând contestație la 22 octombrie 2010, la care a revenit la data de 11 martie 2011. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că la data formulării cererii de primite în profesie erau în vigoare prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, care permiteau intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen a persoanei care a exercitat timp de cel puțin 10 ani funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic, reclamantul îndeplinind această condiție.

Referitor la dispoziția prevăzută de art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, privind necesitatea verificării solicitantului referitor la cunoașterea organizării și exercitării profesiei, instanța a reținut că această noțiune nu poate fi contrară prevederilor Legii nr. 51/1995, act normativ cu forță juridică superioară, stabilirea unei probe scrise, cu nota minimă de promovare minimum 7 echivalând cu un veritabil examen ce lipsește de conținut și eficiență textul art. 16 alin. (2) lit. b) din lege. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâți au invocat greșita soluționare a excepției prematurității acțiunii în condițiile în care nu a fost emisă o hotărâre în soluționarea contestației, dreptul reclamantului de a se adresa instanței nefiind încă actual.

Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că, pentru punerea în practică a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, privind verificarea cunoștințelor în cazul cererilor de primire în profesie a fost emisă Hotărârea Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 902 din 11 septembrie 2010, care prevede posibilitatea barourilor de a organiza susținerea probei respective în formă scrisă. Pârâții au formulat critici și referitor la obligarea lor la plata sumei actualizate a taxei de înscriere, menționând că, în timpul procesului s-a făcut dovada restituirii acesteia. Analizând actele dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, învestită cu o acțiune în anularea unui act administrativ, instanța de contencios administrativ are a aprecia, atunci când verifică îndeplinirea procedurii prealabile prin adresarea către autoritatea ierarhic superioară dacă persoana vătămată a exprimat fără echivoc intenția sa de anulare a actului către autoritatea emitentă, respectarea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii neputând fi apreciată printr-o interpretare și aplicare excesiv formale. În cauză, în lipsa deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România privind soluționarea contestației, reclamantul s-a adresat instanței competente, cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât critica privind prematuritatea acțiunii nu are suport legal.

De menționat că pârâta a fost sesizată cu soluționarea contestației la data de 22 octombrie 2010 și nici până la termenul când s-a judecat recursul, 13 iunie 2012, nu a făcut dovada emiterii deciziei. Pe fondul cauzei, susținerea pârâților este de asemenea nefondată, reclamantul având atât vechimea în funcții juridice necesară, cât și un comportament corespunzător, încadrându-se în ipoteza prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, fapt recunoscut de altfel de pârâți. Referitor la dispozițiile art. 21 alin. (2) di Statutul profesiei de avocat care prevăd posibilitatea verificării cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, instanța de fond a reținut în mod corect că interviul trebuie înțeles în sensul unei testări orale și nu a unui examen scris, care prin conținutul și efectele sale depășește sensul prevederilor Legii nr. 51/1995.

Sub acest aspect, s-a constatat justificat că pârâții și-au exercitat abuziv dreptul de apreciere asupra pregătirii profesionale a reclamantului, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen nefiind întemeiată. Curtea reține că nu prezintă relevanță Hotărârea Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 902 din 11 septembrie 2010 în care se menționează că baroul poate opta pentru ca verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei să se facă și în formă scrisă, înscrisul respectiv fiind emis după ce reclamantul a formulat cererea de înscriere în barou. În legătură cu plata actualizată a taxei de înscriere, criticile sunt de asemenea neîntemeiate, împrejurarea restituirii sumei constituind o problemă de executare.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Baroul Mureș și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței civile nr. 142 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.