ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta P.M.F. a solicitat în

contradictoriu cu Baroul Mureș și U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 204 din 09

iunie 2011 a Consiliului U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 59 din 22 februarie 2011

a Consiliului Baroului Mureș, recunoașterea dreptului de a fi primită în

profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, obligarea

pârâților să emită decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de

examen, ca avocat definitiv, precum și decizia de înscriere în tabloul

avocaților definitivi în Baroul Mureș, în termen de 30 de zile, de la rămânerea

definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 08 iunie 2010 a depus o cerere de

înscriere în Baroul Mureș, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995, iar la data de 03 ianuarie 2011, a fost

încunoștințată că îndeplinește aceste condiții, fiind planificată pentru

interviu, la data de 04 februarie 2011.

A mai arătat

reclamanta că la data fixată pentru interviu a constatat că este vorba despre o

lucrare scrisă, un examen propriu-zis, spunându-i-se totodată, de către decanul

baroului, că pentru promovarea acestuia nota obținută trebuie să fie peste 7,

iar prin Decizia nr. 59 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș i

s-a respins cererea de înscriere în barou cu scutire de examen, ca urmare, a

faptului că nu cunoaște suficient conținutul legii nr. 51/1995 și Statutul

profesiei de avocat la un nivel care să permită exercitarea profesiei de

avocat.

Prin întâmpinare,

pârâții U.N.B.R. și Baroul Mureș au solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată. Pârâții au invocat prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11

septembrie 2010, potrivit cărora barourile pot decide ca verificarea

cunoștințelor să se facă și în formă scrisă, iar susținerea acestei probe în

scris a fost adusă la cunoștința reclamantei prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire.

de apel

Prin Sentința nr. 244 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M.F., în contradictoriu cu pârâții Baroul Mureș și U.N.B.R. și a anulat Decizia nr. 204 din 09 iunie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. și Decizia nr. 59 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș.

Totodată, Curtea de

Apel Târgu Mureș, a recunoscut dreptul reclamantei de a fi primită în profesia

de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv și a obligat pârâtul Baroul

Mureș să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat, ca

avocat definitiv și de înscriere în tabelul avocaților definitivi din Baroul

Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că Hotărârea U.N.B.R. nr.

902 din 11 septembrie 2010, prin care s-a stabilit că verificarea cunoștințelor

se poate efectua și în scris, este lipsită de eficiență juridică în speță câtă

vreme reclamanta și-a înregistrat cererea de primire în profesie cu scutire de

examen anterior adoptării acesteia, respectiv, la 07 iulie 2010. Așadar, cum

Legea nr. 51/1995 nu prevede o astfel de condiții pentru primirea în profesie

cu scutire de examen, atât Statutul cât și Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11

septembrie 2010 adaugă la lege.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că sunt nefondate susținerile pârâților referitoare la paralela

cu admiterea în magistratură fără examen reglementată de

Hotărârea nr. 481 din 19 octombrie 2005 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, întrucât potrivit art. 14 alin. (5) din acest act normativ, în vederea numirii în funcția de judecător sau procuror, candidații apți din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției și care se bucură de o bună reputație vor susține un interviu în fața secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conchizând, judecătorul fondului a constatat că reclamanta

îndeplinea condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/95 în forma în vigoare la data formulării cererii de către aceasta, fapt care rezultă din actele dosarului și este atestat și de pârât prin adresa din 03 ianuarie 2011, alegerea modalității de examinare sub forma unui „interviu” scris este de natură a duce la nulitatea Deciziei nr. 55 din 22 februarie 2011 a Baroului Mureș prin care s-a respins cererea reclamantei.

cauză

Împotriva sentinței

Curții de apel au declarat recurs pârâții U.N.B.R. și Baroul Mureș, criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Se arată că instanța

de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Potrivit recurenților, textul legal nu conferă un drept subiectiv ci doar o

vocație în ceea ce privește dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu

scutire de examen.

Recurenții au

arătat că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că Hotărârea nr.

902 este lipsită de eficiență juridică, întrucât prin art. 5 se prevede că

această hotărâre se aplică și cererilor în curs de soluționare,

procedura instituită prin această hotărâre fiind legală.

Recurenții susțin că

prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Statutul

profesiei de avocat și de un act normativ valabil care nu a fost anulat

respectiv Hotărârea nr. 902/2010.

II. Decizia instanței

de recurs

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor cuprinse în concluziile

scrise, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele

expuse în continuare.

Înalta Curte a

reținut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimata

P.M.F., dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat aveau următorul cuprins: „(2) La

cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b)cel care până la

data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10

ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn

pentru profesia de avocat”.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, „în cazul

cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate

să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat”.

Din analiza actelor

de la dosar, rezultă că reclamanta a depus cererea de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen, în data de 07 iulie 2010, iar convocarea la

interviu a avut loc la 4 februarie 2011, urmându-se procedura prevăzută de

Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, care a stabilit că

verificarea cunoștințelor se poate efectua și în scris.

Înalta Curte constată

că prevederile Hotărârii nr. 902/2010 nu sunt incidente speței deoarece această

hotărâre a fost adoptată ulterior depunerii cererii de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen.

Consiliul Baroului

avea obligația să examineze cererea din 07 iulie 2010 în conformitate cu

prevederile legale în vigoare de la data formulării acesteia, care nu indicau

posibilitatea verificării cunoștințelor și în scris.

Este de remarcat că

procedura verificării cunoștințelor nu trebuie să se transforme într-un

veritabil examen cu notă minimă de trecere, astfel cum s-a procedat în cazul

intimatei.

Instanța de control

judiciar reține că refuzul recurenților de a o primi în profesie fără examen,

pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor

specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a fost sancționat

de prima instanță prin admiterea acțiunii. Criticile din motivele de recurs ce

vizează netemeinicia soluției de fond sub acest aspect, sunt nefondate.

Înalta Curte constată

că este fondată însă, critica privind greșita obligare a pârâților la

înscrierea reclamantei direct pe tabloul avocaților definitivi.

Potrivit Statutului

profesiei de avocat, în forma în vigoare la data soluționării cererii

reclamantului, Consiliul Baroului emite două acte:

- hotărârea motivată

prin care se pronunță asupra cererii de primire în profesie, potrivit art. 21 alin.

(3) din Statut;

- decizie de

înscriere în Tabloul avocaților a celui primit în profesia de avocat, în

conformitate cu dispozițiile art. 19, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 51/1995,

decizie emisă potrivit art. 21 alin. (5) din Statut.

Așa cum s-a arătat,

reclamanta îndeplinește condițiile pentru primirea în profesie cu scutire de

examen și va fi emisă decizia de către Consiliul Baroului Mureș în acest sens,

însă înscrierea în Tabloul avocaților se poate face numai după emiterea acestei

decizii și dacă sunt respectate prevederile art. 19, art. 20, și art. 21

din lege.

În prezenta cauză nu

s-au analizat dovezile din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute

de lege pentru înscrierea în Tabloul avocaților din județul Mureș.

Respectarea acestei

prevederi este importantă pentru că nu toți cei care sunt admiși în profesia de

avocat cu scutire de examen pot fi înscriși pe Tabloul avocaților definitivi,

așa cum a solicitat reclamanta, întrucât art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr.

51/1995 prevede condiția pentru dobândirea calității de avocat definitiv, a

promovării examenului de definitivare în funcția juridică pe care a exercitat-o

anterior.

Trebuie verificate și

incompatibilitățile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 51/1995, iar conform art.

21 din Legea nr. 51/1995 trebuie depus jurământul de către cel primit în

profesie.

Toate acestea

dovedesc că etapa înscrierii în Tabloul avocaților este o etapă ulterioară

primirii în profesie.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă P.M.F.

la 200 lei cheltuieli de judecată către recurenții, pârâți,

reprezentând onorariu de avocat.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele menționate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20

din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul formulat de U.N.B.R. și Baroul

Mureș, va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că se va înlătura

obligația înscrierii reclamantei pe tabloul avocaților definitivi al Baroului

Mureș.

Vor

fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de Baroul Mureș și de U.N.B.R. împotriva Sentinței nr. 244

din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea formulată de

intimata-reclamantă P.M.F., privind înscrierea în tabloul avocaților definitivi

din Baroul Mureș.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă

intimata - reclamantă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, către

recurenții-pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.