ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4932/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta C.E.L. a solicitat în contradictoriu cu Baroul Mureș și U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 196 din 9 iunie 2011 a Consiliului U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș, recunoașterea dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, obligarea pârâților să emită decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de examen, ca avocat definitiv, precum și decizia de înscriere în tabloul avocaților definitivi în Baroul Mureș, în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 7 iulie 2010 a depus o cerere de înscriere în Baroul Mureș înregistrată sub nr. 322, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar la data de 3 ianuarie 2011, a fost încunoștințată că îndeplinește aceste condiții, fiind planificată pentru interviu, la data de 04 februarie 2011. A mai arătat reclamanta că la data fixată pentru interviu a constatat că este vorba despre o lucrare scrisă, un examen propriu-zis, spunându-i-se totodată, de către decanul baroului, că pentru promovarea acestuia nota obținută trebuie să fie peste 7, iar prin Decizia nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș i s-a respins cererea de înscriere în barou cu scutire de examen, ca urmare, a faptului că nu cunoaște suficient conținutul Legii nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat la un nivel care să permită exercitarea profesiei de avocat.

Prin întâmpinare, pârâții U.N.B.R. și Baroul Mureș au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâții au invocat prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, potrivit cărora barourile pot decide ca verificarea cunoștințelor să se facă și în formă scrisă, iar susținerea acestei probe în scris a fost adusă la cunoștința reclamantei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. 2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 215 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.E.L., în contradictoriu cu pârâții Baroul Mureș și U.N.B.R. și a anulat Decizia nr. 196 din 9 iunie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. și Decizia nr. 55 din 22 februarie 2011 a Consiliului Baroului Mureș.

Totodată, Curtea de Apel Târgu Mureș, a recunoscut dreptul reclamantei de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv și a obligat pârâtul Baroul Mureș să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat, ca avocat definitiv și de înscriere în tabelul avocaților definitivi din Baroul Mureș, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, prin care s-a stabilit că verificarea cunoștințelor se poate efectua și în scris, este lipsită de eficiență juridică în speță câtă vreme reclamanta și-a înregistrat cererea de primire în profesie cu scutire de examen anterior adoptării acesteia, respectiv, la 7 iulie 2010. Așadar, cum Legea nr. 51/1995 nu prevede o astfel de condiții pentru primirea în profesie cu scutire de examen, atât Statutul cât și Hotărârea U.N.B.R.

nr. 902 din 11 septembrie 2010 adaugă la lege. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că sunt nefondate susținerile pârâților referitoare la paralela cu admiterea în magistratură fără examen reglementată de Hotărârea nr. 481 din 19 octombrie 2005 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, întrucât potrivit art. 145 din acest act normativ, în vederea numirii în funcția de judecător sau procuror, candidații apți din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției și care se bucură de o bună reputație vor susține un interviu în fața secției corespunzătoare a C.S.M.

Conchizând, judecătorul fondului a constatat că reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. "b)" din Legea nr. 51/95 în forma în vigoare la data formulării cererii de către aceasta, fapt care rezultă din actele dosarului și este atestat și de pârât prin Adresa nr. 1 din 3 ianuarie 2011, alegerea modalității de examinare sub forma unui „interviu” scris este de natură a duce la nulitatea Deciziei nr. 55 din 22 februarie 2011 a Baroului Mureș prin care s-a respins cererea reclamantei. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de apel au declarat recurs pârâții U.B.R. și Baroul Mureș, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: Se arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Potrivit recurenților, textul legal nu conferă un drept subiectiv ci doar o vocație în ceea ce privește dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen. În ceea ce o privește pe reclamantă se arată că în urma verificărilor cunoștințelor din materia Legii nr. 51/1995, aceasta nu a obținut punctajul necesar stabilit, astfel că în mod legal a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat. Recurenții susțin că prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 281 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat și de un act normativ valabil care nu a fost anulat respectiv Hotărârea nr. 902/2010. II. Decizia instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, dar și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele expuse în continuare. Înalta Curte a reținut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimata C.E.L. (7 iulie 2010) dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat aveau următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Din analiza actelor de la dosar, rezultă că reclamanta a depus cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în data de 7 iulie 2010, iar convocarea la interviu a avut loc la 4 februarie 2011, urmându-se procedura prevăzută de Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, care a stabilit că verificarea cunoștințelor se poate efectua și în scris. Înalta Curte constată că prevederile Hotărârii nr. 902/2010 nu sunt incidente speței deoarece această hotărâre a fost adoptată ulterior depunerii cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Consiliul Baroului avea obligația să examineze cererea din 7 iulie 2010 în conformitate cu prevederile legale în vigoare de la data formulării acesteia, care nu indicau posibilitatea verificării cunoștințelor și în scris. Este de remarcat că procedura verificării cunoștințelor nu trebuie să se transforme într-un veritabil examen cu notă minimă de trecere, astfel cum s-a procedat în cazul intimatei. Instanța de control judiciar reține că refuzul recurenților de a o primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției de fond sub acest aspect, sunt nefondate.

Înalta Curte constată că este fondată critica privind greșita obligare a pârâților la înscrierea reclamantei direct pe tabloul avocaților definitivi. Potrivit Statutului profesiei de avocat, în forma în vigoare la data soluționării cererii reclamantului, Consiliul Baroului emite două acte: - hotărârea motivată prin care se pronunță asupra cererii de primire în profesie, potrivit art. 21 alin. (3) din Statut; - decizie de înscriere în Tabloul avocaților a celui primit în profesia de avocat, în conformitate cu dispozițiile art. 19, 20 și 21 din Legea nr. 51/ 1995, decizie emisă potrivit art. 21 alin. (5) din Statut. Așa cum s-a arătat, reclamanta îndeplinește condițiile pentru primirea în profesie cu scutire de examen și va fi emisă decizia de către Consiliul Baroului Mureș în acest sens, însă înscrierea în Tabloul avocaților se poate face numai după emiterea acestei decizii și dacă sunt respectate prevederile art. 19, 20, 21 din lege.

În prezenta cauză nu s-au analizat dovezile din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru înscrierea în Tabloul avocaților din județul Mureș. Respectarea acestei prevederi este importantă pentru că nu toți cei care sunt admiși în profesia de avocat cu scutire de examen pot fi înscriși pe Tabloul avocaților definitivi, așa cum a solicitat reclamanta, întrucât art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 prevede condiția pentru dobândirea calității de avocat definitiv, a promovării examenului de definitivare în funcția juridică pe care a exercitat-o anterior. Trebuie verificate și incompatibilitățile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 51/1995, iar conform art. 21 din Legea nr. 51/1995 trebuie depus jurământul de către cel primit în profesie.

Toate acestea dovedesc că etapa înscrierii în Tabloul avocaților este o etapă ulterioară primirii în profesie. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele menționate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul formulat de U.N.B.R. și Baroul Mureș, va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că se va înlătura obligația înscrierii reclamantei pe tabloul avocaților definitivi al Baroului Mureș. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Deși recursul a fost admis sub aspectul înlăturării obligației de a o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaților definitivi, culpa procesuală a pârâților subzistă în continuare, prin urmare Înalta Curte apreciază că se impune respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate, Admite recursul formulat de U.N.B.R. și Baroul Mureș împotriva Sentinței nr. 215 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că înlătură obligația înscrierii reclamantei pe tabloul avocaților definitivi al Baroului Mureș. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul desființării sentinței atacate și respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.