ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți ce Casație și Justiție, secția I civilă, la 23 octombrie 2013, contestatorul C.G. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 2151/172013. Fără a motiva în drept cererea formulată, contestatorul a arătat că deși la termenul când s-a pronunțat decizia contestată a solicitat amânarea judecății întrucât a constatat că nu au fost făcute demersuri la ANAF București în vederea obținerii unor relații necesare soluționării cauzei instanța în mod nelegal i-a respins cererea de amânare și a soluționat cauza în lipsa informațiilor invocate.

La termenul din 14 martie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente: Calea de atac extraordinară a contestației în anulare poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. În ceea ce privește contestația întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se poate îndrepta împotriva unei hotărâri irevocabile, când judecata s-a făcut cu lipsa de procedură sau când s-au încălcat norme de ordine publică privitoare la competență. Art. 318 C. proc. civ. prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârii pronunțate în recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greșeli materiale sau când, respingându-se recursul, a fost omis din greșeală a fi cercetat vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din analiza textelor de lege sus-menționate, rezultă că admisibilitatea contestației în anulare este condiționată de invocarea unor motive care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. Aceste dispoziții legale au caracter expres și imperativ, fiind de ordine publică, iar nerespectarea lor, prin formularea unor motive ce nu corespund celor strict prevăzute de lege, face incidență excepția inadmisibilității contestației în anulare.

În speță, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a respins o altă contestație în anulare formulată de același contestator împotriva Deciziei nr. 5498 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, și de proprietate intelectuală, invocând ca motiv respingerea de către instanță a cererii de amânare a judecății în vederea obținerii de la ANAF București a relațiilor necesare soluționării cauzei. Cum motivul invocat de contestator nu se subsumează motivelor de contestație în anulare prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2014. Procesat de GGC - NN