ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți ce Casație și Justiție, secția I civilă, la 23 octombrie 2013,

contestatorul C.G. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr.

4553 din 16 octombrie 2013, pronunțată de această instanță în Dosarul nr.

2151/172013.

Fără a motiva în

drept cererea formulată, contestatorul a arătat că deși la termenul când s-a

pronunțat decizia contestată a solicitat amânarea judecății întrucât a

constatat că nu au fost făcute demersuri la ANAF București în vederea obținerii

unor relații necesare soluționării cauzei instanța în mod nelegal i-a respins

cererea de amânare și a soluționat cauza în lipsa informațiilor invocate.

La termenul din 14

martie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității

contestației în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Calea de atac

extraordinară a contestației în anulare poate fi exercitată numai în condițiile

și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ.

În ceea ce privește

contestația întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.,

aceasta se poate îndrepta împotriva unei hotărâri irevocabile, când judecata

s-a făcut cu lipsa de procedură sau când s-au încălcat norme de ordine publică

privitoare la competență.

Art. 318 C. proc.

civ. prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârii

pronunțate în recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greșeli materiale sau

când, respingându-se recursul, a fost omis din greșeală a fi cercetat vreunul

din motivele de modificare sau de casare.

Din analiza textelor

de lege sus-menționate, rezultă că admisibilitatea contestației în anulare este

condiționată de invocarea unor motive care să se circumscrie în mod riguros

celor limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. Aceste dispoziții

legale au caracter expres și imperativ, fiind de ordine publică, iar

nerespectarea lor, prin formularea unor motive ce nu corespund celor strict

prevăzute de lege, face incidență excepția inadmisibilității contestației în

anulare.

În speță,

contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4553 din

16 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin

care s-a respins o altă contestație în anulare formulată de același contestator

împotriva Deciziei nr. 5498 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă, și de proprietate intelectuală, invocând ca motiv

respingerea de către instanță a cererii de amânare a judecății în vederea

obținerii de la ANAF București a relațiilor necesare soluționării cauzei.

Cum motivul invocat

de contestator nu se subsumează motivelor de contestație în anulare prevăzute

de art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestația

în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva

Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN