ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4553/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.560 din 21 martie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins ca

inadmisibilă contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 5.598 din 21

septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

formulată de contestatorul C.G., întrucât criticile formulate de contestator nu

vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de

art. 317 și 318 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a mai formulat încă o contestație în anulare C.G. prin care își

manifestă nemulțumirea față de modalitatea de soluționare a fondului cauzei.

La termenul de

judecată din data de 16 octombrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare

asupra contestației în anulare, având a se pronunța, cu prioritate, asupra

excepției inadmisibilității acesteia.

Din dispozițiile C.

proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei

hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Hotărârea contestată

în cauză, din punct de vedere procedural, deși are caracterul irevocabil impus

de cerințele exprese ale dispozițiilor art. 317 teza I, nu îndeplinește

cerințele aceluiași text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire

la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.

Intenția

legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric

controlul judiciar, în cale de retractare, numai al hotărârilor supuse deja

reformării. În acest sens sunt și dispozițiile art. 318 C. proc. civ. ce fac

trimitere expresă la hotărârile instanțelor de recurs.

Pe de altă parte,

nici condiția impusă de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este

îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri

date în contestația în anulare, în condițiile în care textul invocat vizează o

hotărâre ce soluționează fondul cauzei.

Dacă s-ar admite

ipoteza în care o hotărâre pronunțată în contestație în anulare ar fi supusă

unei noi contestații în anulare, în alte condiții decât cele prevăzute în art.

321 C. proc. civ., situația în speță, soluțiile pronunțate sub aspect

procedural ar da naștere unor situații juridice care ar destabiliza ordinea de

drept avută în vedere de legiuitor la reglementarea sistemului de jurisdicție.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din

acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Trebuie menționat și

faptul că prin motivele de contestație în anulare dezvoltate în scris de

contestator nu s-a invocat niciunul din cele două motive de contestație reglementate

de art. 317 C. proc. civ., ci doar faptul că instanțele care au instrumentat

cauza în fond nu ar fi analizat corect raportului juridic dedus judecății.

O astfel de susținere

nu poate reprezenta motiv de contestație în anulare, conform art. 317 și nici

conform art. 318 C. proc. civ.

Cum, cu ignorarea

deciziei anterioare care s-a pronunțat asupra admisibilității promovării unei

cai de atac de retractare împotriva unei decizii pronunțată tot asupra unei cai

de atac de retractare, același contestator a promovat în cauza de față tot o

cale de atac de retractare la o decizie pronunțată asupra unei alte căi de atac

de retractare, Curtea apreciază încălcarea de către acesta a prevederilor art.

723 C. proc. civ. conform cărora: "Drepturile procedurale trebuie

exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost

recunoscute de lege".

Așa fiind, față de

cele ce preced, se va respinge contestația în anulare, nefiind întrunite

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317(1) și 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva

Deciziei nr. 1.560 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. 6306/1/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM