ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2345/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 27 martie 2014, contestatorul

C.G. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 869 din 14 martie

2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.

5125/1/2013.

În motivare, a arătat că procesul în care a

fost pronunțată decizia contestată s-a judecat cu lipsă de procedură și că

perioada în care s-a soluționat litigiul a fost excesiv de lungă.

De asemenea, contestatorul a menționat că se

simte hărțuit de organele coercitive ale stalului, întrucât i-au fost

confiscate o parte din bunuri în baza unor documente false, iar asupra

veniturilor sale s-a instituit poprirea.

Prin Decizia nr. 869 din 14 martie 2014 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost respinsă, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva

Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie 2013 pronunțată de aceeași instanță în

Dosarul nr. 2151/1/2013.

În motivare, s-a reținut că admisibilitatea

contestației în anulare este condiționată de invocarea unor motive care să se

circumscrie, în mod riguros, dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ.

Așa fiind, s-a constatat ca petentul a

formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4553 din 16 octombrie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a

respins o altă contestație în anulare formulată de același contestator

împotriva Deciziei nr. 5498 din 20 septembrie 2012 a aceleiași instanțe.

Totodată, s-a reținut că motivul invocat de petent în susținerea cererii a

constat în faptul că instanța i-a respins cererea de amânare a judecății în

vederea obținerii de la A.N.A.F. București a relațiilor necesare soluționării

cauzei.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al

contestației în anulare, pentru următoarele argumente:

Cazurile în care poate fi promovată

contestația în anulare sunt limitativ prevăzute în dispozițiile art. 317 și

art. 338 C. proc. civ. și permit exercitarea acesteia numai în condițiile

existenței unor neregularități procedurale, constatate cu prilejul judecării

unui litigiu sau în cazul în care instanța învestită cu soluționarea recursului

a săvârșit o greșeală materială sau a omis să se pronunțe asupra unui motiv de

casare sau de modificare.

În cuprinsul cererii deduse judecății,

contestatorul a menționat ca instanța a soluționat litigiul în care a pronunțat

decizia atacată cu contestație în anulare fără ca părțile să fi fost legal

citate.

Din verificările efectuate în Dosarul nr.

5125/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care a fost pronunțată

decizia supusă contestației în anulare, s-a constatat că la dosar se află

dovezile îndeplinirii procedurii de citare cu contestatorul și cu intimatele

A.N.A.F. a sectorului 3 București și A.F.P. a sectorului 3 București, pentru

termenul din data de 14 martie 2014, când s-a judecat contestația în anulare.

Având în vedere acest aspect, motivul

contestației în anulare subsumat dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., referitor la faptul că litigiul s-a judecat cu nelegala citare a

părților, este nefondat.

Cât privește celălalt motiv al cererii de

față, prin care contestatorul a arătat că perioada în care s-a soluționat

litigiul a fost excesiv de lungă și că se simte hărțuit de organele coercitive

ale statului, întrucât i-au fost confiscate o parte din bunuri în baza unor documente

false, iar asupra veniturilor sale a fost instituită poprirea, Înalta Curte

constată că acestea nu se circumscriu ipotezelor reglementate de dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., care permit exercitarea contestației în anulare numai

în cazul în care instanța învestită cu soluționarea recursului a săvârșit o

greșeală materială sau a omis, din eroare, să se pronunțe asupra unui motiv de

casare sau de modificare.

În speță, petentul a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 869 din 14 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție dată în Dosarul nr. 5125/1/2013, prin care a fost respinsă, ca

inadmisibilă, contestația în anulare promovată împotriva Deciziei nr. 4553 din

16 octombrie 2013 a aceleiași instanțe, pronunțate în Dosarul nr. 2151/1/2013.

Având în vedere că obiectul contestației în

anulare îl constituie exclusiv, hotărârile date în recurs și cum, în speță,

decizia atacată a fost pronunțată în contestație în anulare, se reține că

cererea întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu este admisibilă.

Aceasta, fiind o cale de retractare, nu poate

fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de

dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ. și, având în vedere că argumentele

prezentate de contestator nu se circumscriu sferei reglementate de textele

legale menționate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în

anulare, formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei nr. 869 din 14

martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 5125/1/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24

septembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL