ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin încheierea de
ședință din data de 5 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă,
s-a
respins cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei nr. 3955 din
24 septembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 2384/54/2012,
formulată de petentul G.A.
În motivarea
soluției, instanța a reținut că prin decizia nr. 3955 din 24 septembrie 2013 Înalta
Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de
reclamantul G.A. împotriva încheierii din data de 23 mai 2013, pronunțată în
camera de consiliu de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Instanța a mai
reținut că, din moment ce decizia cu privire la care a fost solicitată
îndreptarea erorii materiale soluționată prin încheierea pronunțată de Curtea
de Apel Craiova la data de 23 mai 2013 nu este susceptibilă de a fi atacată cu
recurs, încheierea de îndreptare/lămurire a dispozitivului dobândește același
regim cu cel al hotărârii vizate.
În raport de
aceste considerente, Înalta Curte a constatat că susținerile petentului
potrivit cărora în dispozitivul deciziei nr. 3955 din data de 24 septembrie
2013 există dispoziții contrare nu sunt întemeiate, întrucât au fost invocate
nemulțumiri cu privire la modul de soluționare a recursului.
Prin cererea
formulată la data de 20 noiembrie 2013, întemeiată pe dispozițiile art. 281
alin A C. proc. civ.
petentul
a solicitat completarea dispozitivului încheierii pronunțate de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 noiembrie 2013, în sensul
aplicării mai multor dispoziții legale, respectiv art. 105 alin. (2) și art. 106
alin. (2), coroborate cu cele prevăzute în art. 108
4
C. proc. civ., art.
54 alin. (1), (2) și următoarele din Decretul nr. 31/1954, precum și casarea
deciziilor nr. 1232 din 17 februarie 2013 și nr. 8837 din 20 septembrie 2012,
inclusiv a Sentinței nr. 3787 din 20 mai 2008 și trimiterea cauzei spre
rejudecare Tribunalului Dolj.
Prin
precizările formulate la data de 9 ianuarie 2014, petentul a solicitat
completarea încheierii de ședință cu o hotărâre executorie care să anuleze
decizia prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, să i se calculeze
vechimea de la data de 20 februarie 2003 până în prezent, să i se insereze
salariile obținute în perioada 1982-1984 în carnetul de muncă, să i se achite
suma de 1.300.000.000 lei vechi ce reprezintă ore suplimentare, salarii, șomaj
și să i se asigure confortul unei locuințe.
Asupra
cererii de față, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată,
instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau
accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere
completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,
apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în
fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare
”
.
Interpretând
textul legal mai sus menționat, reiese că cererea de completare a unei hotărâri
judecătorești este admisibilă numai în cazul în care instanța a omis să se
pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia
consacrării dreptului de acces la o instanță independentă și imparțială, care
trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost
învestită.
Prin
cererea formulată, petentul a solicitat completarea dispozitivului încheierii
din data de 5 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, prin acordarea de eficiență dispozițiilor legale prevăzute în art.
105 alin. (2) și art. 106 alin. (2), coroborate cu cele prevăzute în art. 108
4
C. proc. civ., art. 54 alin. (1), (2) și următoarele din Decretul nr. 31/1954,
fără a motiva care este finalitatea aplicării acestora.
De asemenea,
prin demersul judiciar întemeiat pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc.
civ., petentul a solicitat instanței să dispună completarea încheierii de
ședință vizate cu o hotărâre executorie care să anuleze decizia prin care i s-a
desfăcut contractul de muncă, să i se calculeze vechimea de la data de 20
februarie 2003 până în prezent, să i se insereze salariile obținute în perioada
1982-1984 în carnetul de muncă, să i se achite suma de 1.300.000.000 lei vechi
ce reprezintă ore suplimentare, salarii, șomaj, să i se asigure confortul unei
locuințe.
Din
analiza dispozitivului încheierii al cărei completare se solicită, Înalta Curte
reține că acesta este în acord cu pretențiile formulate de petent, instanța
care a fost învestită cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului
deciziei nr. 3955 din 24 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, pronunțându-se în limitele învestirii, neexistând
omisiunea prevăzută de dispozițiile legale art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Prin
alegațiile formulate, petentul invocă nemulțumiri referitoare la modul în care
au fost soluționate litigiile sale, solicitând anularea hotărârilor
judecătorești pronunțate în cadrul acestora, aspecte ce exced procedurii
reglementate prin dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru
considerentele expuse, constatând că cererea petentului G.A. nu se circumscrie
procedurii de completare a dispozitivului unei hotărâri, întrucât nu există
nici o omisiune a instanței, posibil de îndreptat în procedura reglementată de art.
281 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 5 noiembrie
2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,
formulată de petentul G.A.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.