ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 5 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei nr. 3955 din 24 septembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 2384/54/2012, formulată de petentul G.A. În motivarea soluției, instanța a reținut că prin decizia nr. 3955 din 24 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva încheierii din data de 23 mai 2013, pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Instanța a mai reținut că, din moment ce decizia cu privire la care a fost solicitată îndreptarea erorii materiale soluționată prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 23 mai 2013 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, încheierea de îndreptare/lămurire a dispozitivului dobândește același regim cu cel al hotărârii vizate. În raport de aceste considerente, Înalta Curte a constatat că susținerile petentului potrivit cărora în dispozitivul deciziei nr. 3955 din data de 24 septembrie 2013 există dispoziții contrare nu sunt întemeiate, întrucât au fost invocate nemulțumiri cu privire la modul de soluționare a recursului. Prin cererea formulată la data de 20 noiembrie 2013, întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin A C. proc.

civ. petentul a solicitat completarea dispozitivului încheierii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 noiembrie 2013, în sensul aplicării mai multor dispoziții legale, respectiv art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (2), coroborate cu cele prevăzute în art. 108 4 C. proc. civ., art. 54 alin. (1), (2) și următoarele din Decretul nr. 31/1954, precum și casarea deciziilor nr. 1232 din 17 februarie 2013 și nr. 8837 din 20 septembrie 2012, inclusiv a Sentinței nr. 3787 din 20 mai 2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj.

Prin precizările formulate la data de 9 ianuarie 2014, petentul a solicitat completarea încheierii de ședință cu o hotărâre executorie care să anuleze decizia prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, să i se calculeze vechimea de la data de 20 februarie 2003 până în prezent, să i se insereze salariile obținute în perioada 1982-1984 în carnetul de muncă, să i se achite suma de 1.300.000.000 lei vechi ce reprezintă ore suplimentare, salarii, șomaj și să i se asigure confortul unei locuințe. Asupra cererii de față, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., „dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare ” . Interpretând textul legal mai sus menționat, reiese că cererea de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanță independentă și imparțială, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.

Prin cererea formulată, petentul a solicitat completarea dispozitivului încheierii din data de 5 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin acordarea de eficiență dispozițiilor legale prevăzute în art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (2), coroborate cu cele prevăzute în art. 108 4 C. proc. civ., art. 54 alin. (1), (2) și următoarele din Decretul nr. 31/1954, fără a motiva care este finalitatea aplicării acestora. De asemenea, prin demersul judiciar întemeiat pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., petentul a solicitat instanței să dispună completarea încheierii de ședință vizate cu o hotărâre executorie care să anuleze decizia prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, să i se calculeze vechimea de la data de 20 februarie 2003 până în prezent, să i se insereze salariile obținute în perioada 1982-1984 în carnetul de muncă, să i se achite suma de 1.300.000.000 lei vechi ce reprezintă ore suplimentare, salarii, șomaj, să i se asigure confortul unei locuințe. Din analiza dispozitivului încheierii al cărei completare se solicită, Înalta Curte reține că acesta este în acord cu pretențiile formulate de petent, instanța care a fost învestită cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 3955 din 24 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțându-se în limitele învestirii, neexistând omisiunea prevăzută de dispozițiile legale art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. Prin alegațiile formulate, petentul invocă nemulțumiri referitoare la modul în care au fost soluționate litigiile sale, solicitând anularea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acestora, aspecte ce exced procedurii reglementate prin dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând că cererea petentului G.A. nu se circumscrie procedurii de completare a dispozitivului unei hotărâri, întrucât nu există nici o omisiune a instanței, posibil de îndreptat în procedura reglementată de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de completare a dispozitivului încheierii de ședință din 5 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul G.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.