ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5499/2013

Asupra contestației în anulare formulate în cauză reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pe pârâtă care este mandatar administrator al fondului imobiliar de stat, sector 2 București, să emită înscrisul material, denumit contract de vânzare-cumpărare, asupra apartamentului din str. AP sector 2 București, conform cu dispozițiile Sentinței civile nr. 13157 din 8 octombrie 1998, pronunțate de Judecătoria sector 2, București în Dosar nr. 5943/1997.

Prin Încheierea din ședința publică de la 12 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 28861/3/2009 a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul Președintelui Tribunalului București în vederea repartizării uneia dintre secțiile civile spre competentă soluționare. Prin Decizia civilă nr. 366 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul reclamant G.E. împotriva Încheierii din ședința publică de la 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința civilă nr. 2146 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de constatare a nulității Dispoziției nr. 201/1997 a Primarului General al Municipiului București.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 300A din 17 septembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Prin Decizia civilă nr. 1551 din 21 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant. Împotriva deciziei mai sus menționate, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. a formulat contestație în anulare reclamantul G.E. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, în temeiul art. 321 C. proc. civ., o găsește incidentă speței pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar ține în loc în mod nedefinit judecata unui proces.

În acest context, art. 321 C. proc. civ. prevede următoarele: “Nu se poate face o nouă contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi”. Legiuitorul a vrut astfel să evite șicana prin introducerea de contestații succesive și să confere părții care a câștigat o contestație siguranța că nu mai poate fi acționată din nou în judecată. Întrucât textul nu face nicio precizare, o nouă contestație nu poate fi primită indiferent dacă partea a cunoscut sau nu dacă motivele existau la data când a fost formulată prima contestație în anulare. Ca atare, nu interesează aspectul subiectiv în aprecierea admisibilității unei noi contestații în anulare.

În speță, se constată că reclamantul G.E., împotriva aceleași Decizii civile nr. 1551 din 21 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a mai formulat pe același temei de drept și invocând aceleași motive de fapt, o contestație în anulare, soluționată prin Decizia nr. 4552 din 16 octombrie 2013 de aceeași instanță. Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie 2013 contestatorul a criticat Decizia nr. 1551 din 21 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând incidența prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 4552 din 16 octombrie 2013, secția I civilă a constatat nefondată cererea de contestație în anulare, apreciind că, în fapt, contestatorul a urmărit o rediscutare a motivului asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat deja prin decizia contestată.

Față de dispozițiile art. 321 C. proc. civ., problema legalității hotărârii atacate fiind definitiv soluționată, nemaiputând fi pusă în discuție întrucât se supune autorității de lucru judecat sub aspectul cauzei contestației, prezenta cale de atac este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva Deciziei civile nr. 1551 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 15919/3/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM