ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5499/2013

Asupra contestației

în anulare formulate în cauză reține următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 17 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului București,

secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul G.E. a chemat în

judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o

va pronunța, să oblige pe pârâtă care este mandatar administrator al fondului

imobiliar de stat, sector 2 București, să emită înscrisul material, denumit

contract de vânzare-cumpărare, asupra apartamentului din str. AP sector 2

București, conform cu dispozițiile Sentinței civile nr. 13157 din 8 octombrie

1998, pronunțate de Judecătoria sector 2, București în Dosar nr. 5943/1997.

Prin Încheierea din

ședința publică de la 12 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 28861/3/2009 a admis excepția

necompetenței funcționale și a înaintat dosarul Președintelui Tribunalului

București în vederea repartizării uneia dintre secțiile civile spre competentă

soluționare.

Prin Decizia civilă

nr. 366 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat

de recurentul reclamant G.E. împotriva Încheierii din ședința publică de la 12

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă

nr. 2146 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

respins, ca nefondată, cererea de constatare a nulității Dispoziției nr.

201/1997 a Primarului General al Municipiului București.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 300A din 17 septembrie

2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Prin Decizia civilă

nr. 1551 din 21 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamant.

Împotriva deciziei

mai sus menționate, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. a formulat

contestație în anulare reclamantul G.E.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, în

temeiul art. 321 C. proc. civ., o găsește incidentă speței pentru următoarele

considerente:

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura

orice cauze care ar ține în loc în mod nedefinit judecata unui proces.

În acest context,

art. 321 C. proc. civ. prevede următoarele: “Nu se poate face o nouă

contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi”.

Legiuitorul a vrut

astfel să evite șicana prin introducerea de contestații succesive și să confere

părții care a câștigat o contestație siguranța că nu mai poate fi acționată din

nou în judecată.

Întrucât textul nu

face nicio precizare, o nouă contestație nu poate fi primită indiferent dacă

partea a cunoscut sau nu dacă motivele existau la data când a fost formulată

prima contestație în anulare. Ca atare, nu interesează aspectul subiectiv în

aprecierea admisibilității unei noi contestații în anulare.

În speță, se constată

că reclamantul G.E., împotriva aceleași Decizii civile nr. 1551 din 21 martie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a mai formulat pe

același temei de drept și invocând aceleași motive de fapt, o contestație în

anulare, soluționată prin Decizia nr. 4552 din 16 octombrie 2013 de aceeași

instanță.

Astfel, prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 martie

2013 contestatorul a criticat Decizia nr. 1551 din 21 martie 2013 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând incidența prevederilor art. 318

alin. (1) C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 4552 din 16 octombrie 2013, secția I civilă a constatat nefondată cererea

de contestație în anulare, apreciind că, în fapt, contestatorul a urmărit o

rediscutare a motivului asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat deja

prin decizia contestată.

Față de dispozițiile

art. 321 C. proc. civ., problema legalității hotărârii atacate fiind definitiv

soluționată, nemaiputând fi pusă în discuție întrucât se supune autorității de

lucru judecat sub aspectul cauzei contestației, prezenta cale de atac este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva

Deciziei civile nr. 1551 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 15919/3/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM