ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3648/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 3, reclamantul Municipiul București prin Primar General

a solicitat în contradictoriu cu pârâții T.N. și T.P., obligarea acestora la

încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului

situat în sectorul 3.

Prin sentința civilă nr.

3800 din 31 martie 2009 a fost admisă excepția de necompetență materială și

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se incidența dispozițiilor

art. 66 alin. (3) din O.U.G. nr. 54/2006.

Prin sentința civilă nr.

2406 din 23 iunie 2009, Tribunalul București a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând ca raportul juridic din cauză

este unul de drept privat căruia i se aplică normele de competență generală și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Curtea de Apel București.

Curtea de Apel

București, prin sentința nr. 92 din 6 octombrie 2009, a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul

Municipiul București prin Primar General în contradictoriu cu pârâții T.N. și T.P.,

în favoarea Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut, în esență, că:

Reclamantul a

solicitat obligarea pârâților să încheie contractul de concesiune pentru

terenul aferent apartamentului situat în sectorul 3, iar potrivit art. 40 alin.

(2), art. 41 din Legea nr. 50/1991 și art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, Curtea de

apel a reținut că, fiind vorba de un contract de concesiune, se aplică

prevederile Legii nr. 554/2004 iar acțiunea în justiție se introduce la secția

de contencios administrativ al tribunalului în a cărui jurisdicție se află

sediul concedentului.

Împotriva sentinței civile

nr. 92 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București au declarat recurs T.N.

și T.P., care au invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C.

proc. civ. și au susținut, în esență, că dispozițiile O.U.G. nr. 54/2006 nu

sunt aplicabile în cauză, iar Curtea de Apel București, în alte cauze, s-a

pronunțat stabilind competența în favoarea judecătoriei.

Recursul este

întemeiat.

În cauză este

necontestat că prin cererea adresată instanței, Primarul General al

Municipiului București a solicitat obligarea pârâților la încheierea unui

contract de concesiune pentru terenul în suprafață de 7 mp, aferent apartamentului situat în sectorul 3 București.

Curtea de apel a

reținut în mod corect că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, sunt asimilate actelor administrative, în sensul

acestei legi, între altele, contractele de concesiune care sunt astfel supuse

regimului juridic al actelor administrative.

Din textul art. 2 alin.

(2) lit. c) fraza a II-a rezultă, însă, că sunt asimilate actelor

administrative doar contractele încheiate de autoritățile publice care au ca

obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Or, din actele cauzei

nu rezultă că terenul în litigiu, în legătură cu care s-a cerut obligarea la

încheierea unui contract de concesiune, ar aparține domeniului public, singura

situație în care contractul de concesiune este asimilat unui act administrativ,

supus regimului de drept administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Curtea

de apel a reținut în mod greșit incidența art. 66 alin. (3) din O.U.G. nr. 54/2006

privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică și ale

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pronunțând o hotărâre nelegală.

Având în vedere că

acțiunea dedusă judecății are ca obiect cererea de obligare a pârâtului la

încheierea unui contract de drept civil, competența se va stabili potrivit

regulilor dreptului comun, Judecătoria Sectorului 3 fiind competentă potrivit art.

1 pct. 1 C. proc. civ.

În concluzie,

recursul formulat va fi admis, sentința recurată va fi desființată, iar cauza

va fi trimisă Judecătoriei Sectorului 3 pentru o competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de T.N. și T.P. împotriva Sentinței civile nr. 92 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2010.