ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Sectorului 3 București sub nr. 8684/301/2008 reclamanta Primăria Municipiului
București în contradictoriu cu SC C. SA Tulcea a solicitat obligarea pârâtei la
încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr.
8 din București, sector 3.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că pârâta a cumpărat apartamentul prin contractul nr. 982/2000
și că în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 a
dobândit și cota parte din dreptul de concesiune, însă neexistând un contract
de concesiune, reclamanta nu poate încasa taxa de concesiune.
Prin sentința civilă nr. 8354/2008
Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența soluționării cauzei în
favoarea Judecătoriei Tulcea, instanța de la sediul pârâtului.
La rândul ei și această
instanță prin sentința civilă nr. 3217 din 25 noiembrie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios
administrativ, reținând că potrivit dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006
soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea,
executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune se realizează
potrivit legii contenciosului administrativ.
Tribunalul București, secția
de contencios administrativ, la rândul său și-a declinat competența în favoarea
Judecătoriei Tulcea reținând că obiectul acțiunii îl constituie obligarea
pârâtei la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul aferent
apartamentului deținut în proprietate, iar cum concesionarea terenurilor
aparținând domeniului privat al unităților administrative este un act de natură
pur civilă, autoritatea administrativ teritorială acționează ca orice alt
proprietar ce efectuează acte de dispoziție sau de administrare a proprietăților
sale.
Constatând ivit conflictul
negativ de competență s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru soluționarea acestuia.
Curtea, analizând actele și
lucrările dosarului, constată că instanța competentă este Tribunalul București,
secția contencios administrativ și fiscal pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl
constituie cererea Primăriei Municipiului București de a obliga pârâta SC C. SA
Tulcea la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent
apartamentului nr. 8 din București.
Având în vedere calitatea de
autoritate publică locală a reclamantei Primăria Municipiului București precum
și împrejurarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr.
54/2006 potrivit cărora soluționarea litigiilor apărute în legătură cu
atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de
concesiune precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, se realizează
potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;
Față de dispozițiile art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că instanța competentă să
soluționeze prezentul litigiul este Tribunalul București, secția contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe Primăria Municipiului București și SC C. SA
Tulcea în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 mai 2009.