ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. 8684/301/2008 reclamanta Primăria Municipiului București în contradictoriu cu SC C. SA Tulcea a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr. 8 din București, sector 3. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta a cumpărat apartamentul prin contractul nr. 982/2000 și că în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 a dobândit și cota parte din dreptul de concesiune, însă neexistând un contract de concesiune, reclamanta nu poate încasa taxa de concesiune.
Prin sentința civilă nr. 8354/2008 Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanța de la sediul pârâtului. La rândul ei și această instanță prin sentința civilă nr. 3217 din 25 noiembrie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ, reținând că potrivit dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune se realizează potrivit legii contenciosului administrativ.
Tribunalul București, secția de contencios administrativ, la rândul său și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tulcea reținând că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul aferent apartamentului deținut în proprietate, iar cum concesionarea terenurilor aparținând domeniului privat al unităților administrative este un act de natură pur civilă, autoritatea administrativ teritorială acționează ca orice alt proprietar ce efectuează acte de dispoziție sau de administrare a proprietăților sale. Constatând ivit conflictul negativ de competență s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța competentă este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie cererea Primăriei Municipiului București de a obliga pârâta SC C. SA Tulcea la încheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr. 8 din București. Având în vedere calitatea de autoritate publică locală a reclamantei Primăria Municipiului București precum și împrejurarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 66 din O.U.G.
nr. 54/2006 potrivit cărora soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiul este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Primăria Municipiului București și SC C. SA Tulcea în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.