ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6

februarie 2003, la Judecătoria sectorului 1 București, reclamanta A.M. a

solicitat obligarea pârâtului Consiliul General al municipiului București, să

emită o hotărâre, prin care să-i atribuie în proprietate terenul în suprafață

de 234 mp, situat în București.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că suprafața de teren solicitată este aferentă construcției,

proprietatea sa și că pârâtul a refuzat nejustificat să-i atribuie dreptul de

proprietate, respingând cererea sa formulată în baza Legii nr. 18/1991 și art.

1075 C. civ.

Judecătoria sectorului 1 a invocat

din oficiu excepția necompetenței materiale, excepție care a fost admisă, și

prin sentința civilă nr. 4170 din 23 iunie 2003 a fost declinată competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, cu motivarea că răspunsul negativ comunicat

reclamantei, reprezintă un act administrativ de autoritate, asupra căruia este

competentă să se pronunțe instanța de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1406 din 19

septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 și pentru rezolvarea conflictului de competență astfel ivit, a

dispus trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție.

Hotărând astfel, Curtea de Apel

București a reținut că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990,

întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect atribuirea în proprietate a

terenului aferent construcției proprietatea sa, în temeiul Legii nr. 18/1991 și

art. 1075 C. civ.

Față de dispozițiile legale invocate

prin acțiune, Curtea de Apel București a constatat că sunt aplicabile normele

de competență materială prevăzute de art. 1 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ.,

potrivit cărora Judecătoria sectorului 1 este competentă să judece litigiul.

Învestită cu rezolvarea prezentului

conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Curtea va stabili competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1, pentru

următoarele considerente:

Cererea reclamantei are ca obiect

obligarea pârâtului Consiliul General al municipiului București, de a întocmi

propunerea și documentația pentru atribuirea în proprietate a suprafeței de 234

mp, teren aferent construcției, proprietatea reclamantei și aflat în folosința

acesteia în baza contractului de închiriere încheiat la 13 ianuarie 2003.

Cererea astfel formulată are ca

temei juridic prevederile art. 36 alin. (3) și (6) din Legea nr. 18/1991,

republicată, precum și dispozițiile art. 1075 C. civ., pentru acordarea de

daune, în cazul neexecutării obligației de către pârât.

Legea nr. 18/1991, republicată,

prevede în art. 53 alin. (1) și art. 54 că se poate face plângere la

judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, împotriva oricărui

act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea

terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în

cap .III al Legii privind terenurile proprietate de stat.

Față de obiectul și cauza juridică a

acțiunii formulate de reclamantă, se constată că sunt incidente normele de

competență materială cuprinse în Legea nr. 18/1991, ca lege specială.

În consecință, aplicând dispozițiile

art. 1

pct. 1 și pct. 3

C. proc. civ., Curtea va stabili că Judecătoria sectorului 1 București este

competentă să se pronunțe în primă instanța în litigiul dintre reclamanta

A.M. și pârâtul Consiliul General al

municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe A.M. și municipiul București - Primarul General, în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.