ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2003, la Judecătoria sectorului 1 București, reclamanta A.M. a solicitat obligarea pârâtului Consiliul General al municipiului București, să emită o hotărâre, prin care să-i atribuie în proprietate terenul în suprafață de 234 mp, situat în București. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suprafața de teren solicitată este aferentă construcției, proprietatea sa și că pârâtul a refuzat nejustificat să-i atribuie dreptul de proprietate, respingând cererea sa formulată în baza Legii nr. 18/1991 și art. 1075 C. civ.

Judecătoria sectorului 1 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, excepție care a fost admisă, și prin sentința civilă nr. 4170 din 23 iunie 2003 a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu motivarea că răspunsul negativ comunicat reclamantei, reprezintă un act administrativ de autoritate, asupra căruia este competentă să se pronunțe instanța de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 1406 din 19 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 și pentru rezolvarea conflictului de competență astfel ivit, a dispus trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție.

Hotărând astfel, Curtea de Apel București a reținut că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990, întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției proprietatea sa, în temeiul Legii nr. 18/1991 și art. 1075 C. civ. Față de dispozițiile legale invocate prin acțiune, Curtea de Apel București a constatat că sunt aplicabile normele de competență materială prevăzute de art. 1 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora Judecătoria sectorului 1 este competentă să judece litigiul. Învestită cu rezolvarea prezentului conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Curtea va stabili competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1, pentru următoarele considerente: Cererea reclamantei are ca obiect obligarea pârâtului Consiliul General al municipiului București, de a întocmi propunerea și documentația pentru atribuirea în proprietate a suprafeței de 234 mp, teren aferent construcției, proprietatea reclamantei și aflat în folosința acesteia în baza contractului de închiriere încheiat la 13 ianuarie 2003. Cererea astfel formulată are ca temei juridic prevederile art. 36 alin. (3) și (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și dispozițiile art. 1075 C. civ., pentru acordarea de daune, în cazul neexecutării obligației de către pârât.

Legea nr. 18/1991, republicată, prevede în art. 53 alin. (1) și art. 54 că se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap .III al Legii privind terenurile proprietate de stat. Față de obiectul și cauza juridică a acțiunii formulate de reclamantă, se constată că sunt incidente normele de competență materială cuprinse în Legea nr. 18/1991, ca lege specială. În consecință, aplicând dispozițiile art. 1 pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., Curtea va stabili că Judecătoria sectorului 1 București este competentă să se pronunțe în primă instanța în litigiul dintre reclamanta A.M.

și pârâtul Consiliul General al municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.M. și municipiul București - Primarul General, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.