ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3681/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sector 3 București, secția civilă sub nr. 2894/301/2009, reclamantul M.B., prin P.G. a chemat în judecată pe pârâții T.N. și T.P. solicitând obligarea acestuia să încheie contract de concesiune pentru terenul de 13,3 m.p. aferent apartamentului din blocul K, Bulevardul Unirii. Prin sentința civilă nr. 4377 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 66 alin. (3) din O.U.G.

nr. 56/2006, care reglementează regimul concesiunilor și care face trimitere la Legea nr. 554/2004 și în raport de principiul disponibilității, astfel încât litigiul este de competența instanțelor de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 2406 din data de 23 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. 22781/3/2009 al Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. a admis excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. De asemenea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin sentința nr. 91 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Sectorului 3 București sub nr. 1468/301/2009 formulată de reclamantul M.B. prin P. în contradictoriu cu pârâții T.N. și T.P., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea din 5 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 91/2010 în sensul că numele pârâtului este F.A. și nu T.N. și T.P. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că în raport de obiectul acțiunii, respectiv obligarea pârâtului să încheie contractul de concesiune pentru teren proprietate publică a orașului și de prevederile art. 66 din O.U.G.

nr. 54/2006 privind regimul concesiunilor, competența de soluționare a acțiunii revine secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază de jurisdicție se află sediul concedentului. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs T.N. și T.P., arătând că în mai multe cauze de aceeași natură Curtea de Apel a stabilit competența de soluționare la Judecătoria Sector 3 București, terenul nefiind proprietate publică sau privată a Primăriei sau a statului, depunând în acest sens mai multe sentințe pronunțate de Curtea de Apel București. Înalta Curte, examinând recursul, reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Situația de fapt Obiectul acțiunii l-a constituit obligarea pârâților să încheie contractul de concesiune pentru terenul în suprafață de 13,3 m.p.

aferent, situat în Bulevardul Unirii.

Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) „ act administrativ, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”; Art. 8 – Obiectul acțiunii judiciare; alin. (2) „ Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ”.

O.U.G. nr. 54/2006, art. 66: „( 1) Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare; (2) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului”. Legea nr. 50/1991 art. 40 alin. (2): „O dată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale”.

Din examinarea legislației aplicabile, respectiv art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 rezultă că terenul aferent construcțiilor cu mai multe apartamente aparține domeniului privat al Statului sau al unităților administrativ teritoriale. Instanța de contencios administrativ este competentă, potrivit art. 8 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, să soluționeze numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale. În speță, cererea având ca obiect încheierea unui contract de concesiune vizează un teren proprietate privată, astfel încât nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

O.U.G. nr. 54/2006 la care face referire Curtea de Apel reglementează concesionarea bunurilor proprietate publică a Statului sau unităților administrativ – teritoriale. Așa cum s-a arătat mai sus în baza art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, terenurile pe care sunt edificate construcții cu mai multe apartamente aparțin domeniului privat, nefiind făcută dovada contrară că terenul în litigiu este proprietatea publică a municipiului București. În raport de situația de fapt existentă în cauză și prevederile legale aplicabile, soluționarea litigiului aparține Judecătoriei, ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă, și nu instanței de contencios administrativ, care judecă numai acele cauze date de legiuitor expres în competența acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, recursul se va admite, se va casa sentința atacată și se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.N. și T.P. împotriva sentinței civile nr. 91 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.