ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3681/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Sector 3 București, secția civilă sub nr. 2894/301/2009,

reclamantul M.B., prin P.G. a chemat în judecată pe pârâții T.N.

și T.P. solicitând obligarea acestuia să încheie contract de

concesiune pentru terenul de 13,3 m.p. aferent apartamentului din blocul K,

Bulevardul Unirii.

Prin sentința civilă nr. 4377

din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepția de necompetență

materială și declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ

și fiscal, reținându-se, că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 66 alin. (3) din O.U.G. nr. 56/2006, care reglementează

regimul concesiunilor și care face trimitere la Legea nr. 554/2004 și în raport de principiul disponibilității, astfel încât

litigiul este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2406

din data de 23 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. 22781/3/2009 al Tribunalului

București, secția de contencios administrativ și fiscal. a admis

excepția de necompetență materială și declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 3 București.

De asemenea, s-a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza

Curții de Apel  București, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării conflictului de

competență.

Prin sentința nr. 91 din 6

octombrie 2009, Curtea de Apel București a stabilit competența de

soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea înregistrată

inițial la Judecătoria Sectorului 3 București sub nr. 1468/301/2009

formulată de reclamantul M.B. prin P. în contradictoriu cu pârâții T.N.

și T.P., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal.

Prin Încheierea din 5 ianuarie 2010,

Curtea de Apel București a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate

în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 91/2010 în sensul

că numele pârâtului este F.A. și nu T.N. și T.P.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel a reținut că în raport de obiectul

acțiunii, respectiv obligarea pârâtului să încheie contractul de

concesiune pentru teren proprietate publică a orașului și de

prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul concesiunilor, competența

de soluționare a acțiunii revine secției de contencios

administrativ a tribunalului în a cărui rază de jurisdicție se

află sediul concedentului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs T.N. și T.P., arătând că în mai multe cauze de

aceeași natură Curtea de Apel a stabilit competența de

soluționare la Judecătoria Sector 3 București, terenul nefiind

proprietate publică sau privată a Primăriei sau a statului,

depunând în acest sens mai multe sentințe pronunțate de Curtea de

Apel București.

Înalta Curte, examinând recursul, reține

că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în

continuare.

Situația de fapt

Obiectul acțiunii l-a

constituit obligarea pârâților să încheie contractul de concesiune pentru

terenul în suprafață de 13,3 m.p. aferent, situat în Bulevardul

Unirii.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1)

lit. c) „

act administrativ, actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate

actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate

de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes

public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi

speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative

supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”;

Art. 8 – Obiectul

acțiunii judiciare; alin. (2) „

Instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele

premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice

litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și

încetarea contractului administrativ”.

O.U.G. nr. 54/2006, art.

66: „(

1)

Soluționarea litigiilor apărute în

legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea

de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii

contenciosului administrativ

nr.

554/2004

, cu modificările ulterioare; (2)

Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios

administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află

sediul concedentului”.

Legea nr. 50/1991 art. 40

alin. (2):

„O dată cu dreptul de proprietate asupra

construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai

multe apartamente, proprietarul dobândește și o cotă-parte din

dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al

statului sau al unităților administrativ-teritoriale”.

Din examinarea legislației

aplicabile, respectiv art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 rezultă

că terenul aferent construcțiilor cu mai multe apartamente

aparține domeniului privat al Statului sau al unităților

administrativ teritoriale.

Instanța de

contencios administrativ este competentă, potrivit art. 8 alin. (2)

și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, să

soluționeze numai acele litigii legate de contractele administrative,

respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate

expres prin legi speciale.

În speță,

cererea având ca obiect încheierea unui contract de concesiune vizează un

teren proprietate privată, astfel încât nu se încadrează în sfera de

reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

O.U.G. nr. 54/2006 la

care face referire Curtea de Apel reglementează concesionarea bunurilor

proprietate publică

a

Statului sau unităților administrativ – teritoriale.

Așa cum s-a arătat

mai sus în baza art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, terenurile pe care

sunt edificate construcții cu mai multe apartamente aparțin

domeniului privat, nefiind făcută dovada contrară că

terenul în litigiu este proprietatea publică a municipiului București.

În raport de situația

de fapt existentă în cauză și prevederile legale aplicabile,

soluționarea litigiului aparține Judecătoriei, ca

instanță cu plenitudine de competență în materie

civilă, și nu instanței de contencios administrativ, care

judecă numai acele cauze date de legiuitor expres în competența

acesteia.

Având în vedere

considerentele expuse, recursul se va admite, se va casa sentința

atacată și se va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.N.

și T.P. împotriva sentinței civile nr. 91 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.