ÎCCJ, decizie (scj.ro #84884)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84884) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
având ca obiect încheierea unui contract de concesiune în temeiul art. 40 alin.
(2) din Legea nr. 50/1991. Instanță competentă.
Legea
nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (2)
Legea
nr. 50/1991, art. 40 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: contract administrativ
contract de concesiune
Competență materială
Proprietate publică
Proprietate privată a statului
Instanța
de contencios administrativ este competentă potrivit art. 8 alin. (2)
și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, să
soluționeze numai acele litigii legate de contractele administrative,
respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative
reglementate expres prin legi speciale.
Cererea
având ca obiect încheierea unui contract de concesiune în temeiul art. 40 alin.
(2) din Legea nr. 50/1991, vizând un teren aparținând domeniului privat al
statului sau al unităților administrativ-teritoriale, nu se
încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 554/2004, fiind astfel în competența de soluționare a
judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Î.C.C.J,
Secția contencios administrativ și fiscal
Decizia
nr. 3681 din 17 septembrie 2010
Prin
acțiunea înregistrată la Judecătoria Sector 3 București - Secția Civilă sub nr. 2894/301/2009
reclamantul Municipiul București, prin Primarul General a chemat în
judecată pe pârâții TN și TP solicitând obligarea acestuia
să încheie contract de concesiune pentru terenul de 13,3 mp aferent
apartamentului nr.108 din blocul K4, Bulevardul Unirii nr. 64 sector 3.
Prin
sentința civilă nr.4377/10.04.2009 a fost admisă excepția
de necompetență materială și declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -
Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reținându-se,
că în speță sunt incidente dispozițiile art.66 alin.3 din
OUG nr.56/2006, care reglementează regimul concesiunilor și care
face trimitere la Legea nr.554/2004 și în raport de principiul disponibilității,
astfel încât litigiul este de competența instanțelor de contencios
administrativ.
Prin
sentința civilă nr.2406 din data de 23.06.2009 pronunțată
în dosarul nr. 22781/3/2009 al Tribunalului București - Secția de
Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de
necompetență materială și declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
București.
De
asemenea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și
a fost înaintată cauza Curții de Apel București - Secția
de Contencios Administrativ și Fiscal în vederea soluționării
conflictului de competență.
Prin
sentința nr. 91/6 octombrie 2009, Curtea de Apel București a stabilit
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal,
reținând că în raport de obiectul acțiunii, respectiv
obligarea pârâtului să încheie contractul de concesiune pentru teren
proprietate publică a orașului și de prevederile art. 66 din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul
concesiunilor, competența de soluționare a acțiunii revine
secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărui
rază de jurisdicție se află sediul concedentului.
Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs TN și TP, arătând că
în mai multe cauze de aceeași natură Curtea de Apel a stabilit
competența de soluționare la Judecătoria Sector 3 București, terenul nefiind proprietate publică sau
privată a Primăriei sau a statului, depunând în acest sens mai
multe sentințe pronunțate de Curtea de Apel București.
Recursul
este fondat.
Obiectul
acțiunii l-a constituit obligarea pârâților să încheie
contractul de concesiune pentru terenul în suprafață de 13,3 mp
aferent unui apartament situat în București, sector 3.
Legislația
aplicabilă cauzei:
Legea
nr. 554/2004, art. 2 alin. 1 lit. c) „ act administrativ -
actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau a executării în concret a legii, care dă
naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate
actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate
de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,
prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot
fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse
competenței instanțelor de contencios administrativ;
Art. 8 –
Obiectul acțiunii judiciare; alin. (2) „Instanța de contencios
administrativ
este competentă să soluționeze litigiile
care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ,
precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,
executarea și încetarea contractului administrativ”.
Ordonanța
de Urgență a Guvernului nr. 54/2006, art. 66: „(1)
Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea,
încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de
concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se
realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare; (2) Acțiunea în justiție se introduce
la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui
jurisdicție se află sediul concedentului”.
Legea nr.
50/1991 art. 40 alin. 2:
„
O dată cu dreptul
de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în
clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o
cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând
domeniului privat al statului sau al unităților
administrativ-teritoriale”.
Din examinarea
legislației aplicabile, respectiv art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991
rezultă că terenul aferent construcțiilor cu mai multe
apartamente aparține domeniului privat al Statului sau al
unităților administrativ teritoriale.
Instanța
de contencios administrativ este competentă, potrivit art. 8 alin. 2
și art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, să soluționeze
numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv a acelor
contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate
publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate
expres prin legi speciale.
În
speță, cererea având ca obiect încheierea unui contract de concesiune
vizează un teren proprietate privată, astfel încât nu se încadrează
în sfera de reglementare a art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Ordonanța
de Urgență a Guvernului nr. 54/2006 la care face referire Curtea de
Apel reglementează concesionarea bunurilor proprietate publică
a Statului sau unităților
administrativ – teritoriale.
Așa cum
s-a arătat mai sus în baza art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991,
terenurile pe care sunt edificate construcții cu mai multe apartamente
aparțin domeniului privat, nefiind făcută dovada contrară
că terenul în litigiu este proprietatea publică a municipiului
București.
În raport
de situația de fapt existentă în cauză și prevederile
legale aplicabile, soluționarea litigiului aparține
Judecătoriei, ca instanță cu plenitudine de competență
în materie civilă, și nu instanței de contencios administrativ,
care judecă numai acele cauze date de legiuitor expres în competența
acesteia.
Având în
vedere considerentele expuse, recursul a fost admis, sentința
atacată a fost casată, competența de soluționare a cauzei
fiind stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București
– Secția civilă.