ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4434/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3204 din 4 mai 2011, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 4

și Tribunalul București, stabilind competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Municipiul București, prin Primarul general și pârâtul S.A., în

favoarea Judecătoriei sector 4 București.

Pentru a decide în acest

sens, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul Municipiul București, prin

Primarul general a solicitat obligarea pârâtului S.A. la încheierea contractului

de concesiune pentru terenul aferent apartamentului din București, sector 4.

În speță, natura juridică

a contractului de concesiune este una civilă, întrucât obiectul concesiunii este

un bun proprietate privată al Municipiului București.

Împrejurarea că una din

părțile contractante este o autoritate publică nu conduce la calificarea contractului

ca fiind un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, autoritățile administrative putând să încheie atât contracte administrative,

cât și contracte de natură civilă sau comercială.

Curtea de, apel a menționat

că instanțele specializate în contencios administrativ și fiscal nu au competența

materială să soluționeze litigii în legătură cu contracte de natură civilă.

Faptul că nu există dispoziții

legale privind regulile aplicabile acestor contracte, nu conduce la ideea că în

speță trebuie aplicate dispozițiile O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor

de concesiune de bunuri proprietate publică.

Contractele de concesiune

a bunurilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale

sunt supuse reglementărilor cu caracter general privind contractele prevăzute la

Titlul III cap. I-III C. civ.

În concluzie, Curtea de

Apel București a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1 pct. 1

C. proc. civ., în raport de care a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sector 4 București.

Împotriva sentinței civile

nr. 3204 din data de 4 mai 2011 pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs

în termen legal reclamantul S.A., prin care s-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii judecătorești și pe cale de consecință stabilirea competenței

de soluționare a cauzei supuse judecății, pe fondul pricinii, de către Tribunalul

București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul a învederat,

prin motivele de recurs, că motivația curții de apel este nefondată, având în vedere

următoarele considerente.

Ținând cont de definirea

actelor administrative efectuată de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin

aceste acte care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, sunt asimilate

și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare

a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice, achiziții publice, etc. în aceste condiții, și contractul de

concesiune este cuprins în sfera contractelor administrative, afirmație întărită

și de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevede că instanța

de contencios administrativ și fiscal este competentă să soluționeze și litigiile

care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum

și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și

încetarea contractului de administrare. Totodată, alin. (3) precizează că la soluționarea

litigiilor izvorâte din fazele premergătoare încheierii contractelor administrative

se va avea în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat

principiului contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Trebuie luate în considerare

și prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. care dispun faptul că tribunalul

judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ,

în afară de cele date în competența curților de apel. Or, având în vedere că Municipiul

București solicită încheierea unui contract de concesiune cu reclamantul ce intră

în sfera actelor administrative iar în aceste condiții sunt aplicabile prevederile

C. proc. civ. și ale Legii nr. 554/2004 care precizează că în cazul actelor administrative

sunt competente secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor,

soluționarea acestei cereri intră în competența Tribunalului București.

Recursul este nefondat.

În mod legal, prin sentința

civilă nr. 3204 din data de 4 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită competența de soluționare

a acțiunii formulate de reclamantul Municipiul București, prin Primarul General,

în contradictoriu cu S.A., în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Într-adevăr, cum obiectul

acțiunii îl constituie obligarea pârâtului S.A. la încheierea contractului de concesiune

pentru terenul aferent apartamentului situat în București sector 4, nu sunt incidente

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim

și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, și nici prevederile art. 2 alin. (1)

lit. c) din același act normativ care prevăd că sunt asimilate actelor administrative

și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare

a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice și achizițiile publice.

Terenul aferent apartamentului

situat în București sector 4 este bun proprietate privată a reclamantului Municipiul

București, iar litigiului nu îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 54/2006,

cu modificările și completările ulterioare, acest act normativ reglementând regimul

juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică și nu regimul

juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate privată a statului sau

unităților administrativ-teritoriale.

Prin urmare, în mod întemeiat

curtea de apel a reținut că în privința soluționării litigiilor privind contractele

de concesiune de bunuri proprietate privată, cum este cazul în litigiu, sunt incidente

prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care stabilesc că judecătoriile judecă în

primă instanță toate procesele și cererile, afară de cele date prin lege în competența

altor instanțe, și a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe Municipiul

București, prin Primarul General, și pârâtul S.A., în favoarea Judecătoriei sectorului

4 București.

În aceste condiții, cum

motivele de recurs invocate în litigiu nu sunt întemeiate și hotărârea atacată este

legală, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de S.A. împotriva sentinței civile din 4 mai 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinței

nr. 3204 din 4 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2011.