ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 975/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 975/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 223/P.I. din 27

iunie 2012, a Tribunalului Timiș, în baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 74 alin. (2) C. pen., art.

76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F., la o pedeapsă de 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "favorizarea

infractorului".

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării

pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.,

în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni

intenționate, a avut drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu

consecința executării în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa

pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 349 C.

proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la

2.000 RON, cheltuieli judiciare față de stat.

S-a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 924/P/2010

înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 noiembrie 2011, sub număr

unic de Dosar nr. 7886/30/2011 a fost trimis în judecată inculpatul C.F.,

pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută și

pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul C.F. nu a înregistrat un dosar penal pe numele lui B.F.P., care,

în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a condus un autoturism pe drumurile

publice, sub influența băuturilor alcoolice, după care, condus la Spitalul din

Deta, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei.

Coroborând întreg

probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și cea de judecată,

respectiv: denunțul numitului B.F.P., fotocopii înscrisuri, procese-verbale

întocmite de organele de poliție, adresa nr. aaa a Spitalului orășenesc Deta,

adresa nr. bbb din 19 ianuarie 2011 a Poliției orașului Gătaia, proces-verbal

de contravenție nr. ccc, dovada nr. ddd, autorizația de reparații nr. eee și

chitanța pentru creanțele bugetare, declarație B.F.P. din 05 septembrie 2010,

declarații martori, Adresa nr. 116/II/6/2011 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Deta, cazier judiciar, declarații învinuit/inculpat, adresa din 31

martie 2011 a IPJ - Serviciul Rutier cu anexe, adresa din 11 octombrie 2011 a

Poliției Gătaia cu anexe, referatul de evaluare întocmit pe seama inculpatului

de către SPTT, precum și orice alte înscrisuri, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul C.F. era

polițist în cadrul IPJ Timiș - Poliția orașului Gătaia, având gradul

profesional de agent-șef de poliție și cu aviz de poliție judiciară nr.

1030/C/200.

În data de 04/05

septembrie 2010 inculpatul a fost planificat de serviciu în schimbul III, între

orele 24:00 - 08:00, în cadrul Formațiunii Ordine Publică, Poliția orașului

Gătaia. În acest sens, a efectuat și serviciul de patrulare, supraveghere și

control al traficului rutier pe DJ 588, între localitățile Gătaia - Jamu Mare.

În efectuarea serviciului, inculpatul C.F. a fost însoțit de martorul I.G.M.,

voluntar pe bază de contract la Poliția orașului Gătaia.

În jurul orelor

02:00, în timp ce inculpatul C.F. și martorul I.G.M. staționau cu mașina

inscripționată a Poliției la intersecția drumului județean care face legătura

între localitățile Butin și Șemlac, agentul de poliție a observat că de

intersecție se apropie un autoturism cu viteză mare. Inculpatul a efectuat

semnalele corespunzătoare cu paleta reflectorizantă pentru oprirea

respectivului autoturism, dar șoferul acestuia și-a continuat în mare viteză

deplasarea către orașul Gătaia, ignorând semnalele efectuate de polițist. Față

de această împrejurare, inculpatul C.F. a pornit în urmărirea autoturismului

respectiv. La intrarea în orașul Gătaia, la trecerea la nivel cu calea ferată,

a ajuns din urmă autoturismul pe care îl urmărea, întrucât șoferul acestuia

pierduse controlul direcției de mers și intrase cu autoturismul în parapetul

din apropierea căii ferate.

Inculpatul C.F. și

martorul I.G.s-au apropiat de autoturismul respectiv, constatând că este vorba

de un autoturism marca "T." de culoare roșie, cu numărul de

înmatriculare qqq, la volanul căruia se afla numitul B.F.P. Ca pasager în

autoturism se afla martorul I.I. Numitul B.F.P. se străduia să pornească

autoturismul, dar nu reușea, datorită avariilor suferite de autoturism ca

urmare a impactului cu parapetul de protecție a trecerii la nivel cu calea

ferată.

După ce au răspuns la

întrebarea inculpatului că sunt bine și că nu au suferit vătămări în urma

accidentului, numitul B.F.P. și martorul I.I. au fost urcați în mașina Poliției

și conduși la sediul Poliției Gătaia, pentru audieri, în vederea stabilirii

circumstanțelor în care s-a produs accidentul rutier.

La sediul Poliției

Gătaia, numitul B.F.P. a fost audiat de inculpatul C.F., unde acesta a

recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice anterior punerii în mișcare a

autoturismului, însă a devenit recalcitrant în momentul în care i s-a solicitat

să sufle în fiola alcooltest, motiv pentru care inculpatul a solicitat venirea

la fața locului a unor colegi de serviciu, pentru a-l sprijini. La sediul

Poliției orașului Gătaia a ajuns și martorul S.C.M., agent de poliție în cadrul

Poliției orașului Gătaia, care nu era de serviciu la data respectivă și s-a

prezentat la sediul Poliției în ținută civilă, nu în uniformă de polițist. Cei

doi polițiști l-au convins în final pe B.F.P. să dea o declarație și să sufle

în fiola alcooltest, care s-a înverzit în proporție de cca 10%, motiv pentru

care i-a fost suspendat permisul de conducere.

La un moment dat,

inculpatul C.F. a luat decizia conducerii numitului B.F.P. la Spitalul

orășenesc Deta, pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei.

La Spitalul orășenesc

Deta s-au prezentat inculpatul C.F., colegul acestuia, S.C.M. și numitul B.F.P.

La Unitatea de primire a Urgențelor - UPU, inculpatul a adus la cunoștința

medicului de gardă, G.M.A., că l-a prezentat pe numitul B.F.P. la spital pentru

a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit

procedurii, medicul de gardă G.M.A. a întrebat pe numitul B.F.P. dacă este de

acord să i se preleveze probe biologice, sus-numitul arătând că nu este de

acord, după care a ieșit din spital afară. Inculpatul C.F. și colegul acestuia,

S.C.M., au purtat discuții cu B.F.P., căutând să-l convingă să accepte

recoltarea de probe biologice, dar refuzul acestuia a fost ferm.

Față de această

situație, inculpatul C.F. a procedat la audierea infirmierei U.M., care a

consemnat olograf despre refuzul numitului B.F.P. de a i se recolta probe

biologice.

După plecarea de la

Spitalul din Deta, în după-amiaza zilei de 05 septembrie 2010 numitul B.F.P.

s-a prezentat la Poliția orașului Gătaia unde i-a fost eliberată dovada de

ridicare a permisului de conducere și autorizația de reparații. În data de 07

septembrie 2010, inculpatul i-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr.

sss, antedatându-l din data de 05 septembrie 2010

La data de 25

octombrie 2010 numitul B.F.P. a depus un denunț la DGA - Serviciul Județean

Anticorupție Timiș, reclamând faptul că agentul de poliție D.I.C., din cadrul

Poliției Gătaia a intervenit la inculpatul C.F. pentru a nu-i întocmi dosar

penal pentru faptele din data de 04/05 septembrie 2010, motiv pentru care i-a

solicitat denunțătorului să-i alimenteze autoturismul personal cu motorină.

În declarațiile date,

inculpatul C.F. a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește unele aspecte

relatate, însă constant a negat fapta de care este acuzat.

Astfel, în faza de

urmărire penală, inculpatul a menționat că în noaptea de 04/05 septembrie 2010

a găsit mașina numitului B.F.P. avariată ca urmare a lovirii parapetului de la

trecerea la nivel cu calea ferată, la intrarea în orașul Gătaia și pe care,

inițial, nu a oprit-o. L-a condus pe B.F.P. la sediul Poliției Gătaia, unde, în

prezenta colegului sau, S.C., l-a audiat și i-a solicitat să sufle în fiola

alcooltest, care s-a înverzit în proporție de 10%, motiv pentru care, potrivit

regulamentelor proprii, nu avea obligația de a-l conduce la spital pentru

recoltare de probe biologice. I-a suspendat permisul de conducere și l-a

sancționat contravențional. A mai adăugat că nu a condus pe B.F.P. la Spitalul

orășenesc Deta pentru recoltare de probe biologice.

În fața instanței,

inculpatul a arătat că se afla pe marginea drumului și nu a mai ajuns să semnalizeze

oprirea mașinii conduse de B., dar pe care a ajuns-o din urma, fără a o urmări.

La fața locului i-a întrebat pe B. și pe I. dacă sunt răniți, răspunsul

acestora fiind negativ. Inculpatul a precizat că personal nu a constatat vreo

vătămare corporală la cei doi, ceea ce, după aprecierea instanței, în fapt,

este posibil, întrucât afară era noapte, iar locul accidentului nu era luminat,

iar odată ajunși la secție, martorul I., care a afirmat la un moment dat că

s-ar lovit la cap, rană nesângerândă fiind vizibilă, a rămas afară și nu a

intrat în sediul poliției și unde se presupune că inculpatul ar avea

vizibilitate mai bună pentru a vedea rana.

Inculpatul a mai

declarat că la spital s-a prezentat doar cu B., S. plecând între timp acasă,

însă infirmiera sau asistentul medical nu au luat nicio atitudine pentru

recoltarea probelor biologice lui B., astfel că B. a dat să plece. El a luat

totuși, o declarație martorei U. despre refuzul de recoltarea a probelor

biologice al lui B.F., declarație pe care a distrus-o ulterior. Inculpatul a

continuat să arate că a revenit cu B.F. la secție unde a întocmit

procesul-verbal de contravenție, dar nu i l-a remis, acesta grăbindu-se sa

plece. A doua zi după-masă, după ce a ajuns în posesia formularelor de la

rutieră, i-a dat lui B.F. autorizația de reparare a mașinii, dovada de reținere

a permisului de conducere și procesul-verbal de contravenție.

Martorul B.F. nu a

putut fi audiat de către procuror sau de către instanță, fiind plecat la muncă

în străinătate, însă la dosar s-a regăsit denunțul acestuia și declarația

olografă luată la poliție în noaptea incidentului, în care a relatat despre

cele întâmplate, respectiv consumul de alcool, înverzirea fiolei în proporție

de 10%, conducerea sa la spital de către cei doi polițiști, C. și D., refuzul

lui de recoltare a probelor biologice, luarea unei declarații martorei U.

despre acest aspect de către C.F. La solicitarea lui B.F., inculpatul C.F. i-a

spus că nu vrea să se înțeleagă cu acesta și că îi va face dosar penal. A doua

zi, martorul B. s-a întâlnit cu polițistul D.C. pe care l-a rugat să intervină

pe lângă C.F. pentru a nu-i întocmi dosar penal. A treia zi, l-a sunat D. și a

stabilit o întâlnire cu acesta pe una dintre străzi, unde acesta se afla

împreună cu C.F., ocazie cu care a întocmit și procesul-verbal de contravenție.

D. i-a comunicat că i-a rezolvat problema și că îi este dator, solicitând să îi

dea în schimbul serviciului motorină, ceea ce s-a și întâmplat în data de 09

octombrie 2010, când D. a venit la stația P. unde B.F. era vânzător,

alimentându-i mașina personala cu combustibil în valoare de 100 RON.

Aceste ultimele

aspecte nu au fost recunoscute de inculpat sau de către martorii D. și S.

Martorul S.C., coleg

de serviciu cu inculpatul, polițist la formațiunea Investigații Criminale și-a

făcut apariția în noaptea respectivă la secția de poliție ca urmare a

solicitării lui C.F. în legătură cu o persoană care refuză să coopereze și este

recalcitrantă, unde l-a găsit doar pe B.F., neîncătușat, în stare de ebrietate și

agitat, precum și pe C.F. El a mai constatat că fiola s-a înverzit în proporție

de cca 20% și a auzit când C.F. a spus că îl va duce pe B. la spital pentru

recoltarea probelor biologice. Martorul a relatat că a plecat acasă după ce

B.F. s-a calmat, fără a-i însoți pe cei doi la spital. Ulterior la serviciu s-a

discutat între colegi că inculpatul a fost să ia declarații de la femeia de la

serviciu de la spital.

Martorul D.I.C.,

polițist la formațiunea Poliție Rutieră, a relatat că a găsit a doua zi dimineață,

după ce s-a trezit, pe mobilul său, un apel pierdut de la inculpatul C.F. care

i-a povestit evenimentul din noaptea precedentă și căruia i-a arătat, totodată,

actul normativ privind încadrarea juridică a faptei săvârșite de B.F. Datorită

disputei dintre B.F. și C.F. din noaptea respectivă, martorul s-a oferit să-l

însoțească pe C.F. pentru ca acesta să-i înmâneze dovada de ridicare a

permisului de conducere și autorizația de reparare a mașinii. La întâlnire,

B.F. le-a oferit 400 RON pentru a nu i se lua permisul de conducere, la care

martorul i-a răspuns să-și plătească amenda cu acești bani. Martorul a mai spus

că l-a mai folosit pe B.F. ca și martor asistent în dosarele sale, însă exclude

o relație de prietenie dintre acesta și inculpat în virtutea căreia inculpatul

ar fi putut să-l ajute pe B., dat fiind faptul că acesta din urmă a mai fost

cercetat de către inculpat pentru distrugere cu cca. 6 luni în urmă. Martorul a

continuat spunând că inculpatul nu i-a relatat dacă s-a deplasat la spital sau

nu, însă a afirmat că obligația conducerii lui B.F. la spital exista doar în

situația în care fiola s-a fi înverzit în proporție de peste 40%.

Martorul I.G.M.,

voluntar pe bază de contract, care a fost în noaptea de 04/05 septembrie 2010

în autoturismul Poliției, împreună cu inculpatul, a relatat inițial faptul că

numitul B.F.P. nu a oprit la semnalele efectuate de inculpat și a circulat cu

viteză mare către Gătaia. În fața instanței, martorul a precizat că inculpatul

C. nu a urmărit mașina lui B.F. și nu a băgat de seamă dacă s-au făcut sau nu

semnalele de oprire pentru șoferul M.-ului. Deși a rămas în afara sediului

poliției, I. a auzit când inculpatului i-a cerut lui B. să sufle în fiolă, iar

acesta a refuzat, motiv pentru care B. a fost încătușat. În momentul în care a

ajuns S.C. la poliție, martorul a plecat acasă și nu a cunoscut ce s-a

întâmplat ulterior.

Tot astfel, martorul

I.I., pasager în autoturismul numitului B.F.P., a arătat că numitul B.F. nu a

oprit la semnalele efectuate de agentul de poliție C.F. și a lovit autoturismul

în parapetul de protecție datorită vitezei excesive și a faptului că B.F. era

beat. De asemenea, martorul I.I. a menționat că a plecat după scurt timp de la

sediul Poliției Gătaia având convingerea fermă că polițistul îi va întocmi

dosar penal pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub

influența băuturilor alcoolice, având în vedere că B.F. era beat.

Asistentul de gardă

G.M.A. a declarat că în noaptea de 04/05 septembrie 2010, fiind de serviciu, a

primit vizita agentului de poliție C.F. și a numitului B.F.P., acesta din urmă

fiind adus de polițist pentru a i se recolta probe biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei. Martorul G.M.A. a precizat că îi cunoaște atât pe

inculpat, cât și pe B.F.P. Față de refuzul acestuia din urmă de a i se recolta

probe biologice, inculpatul a procedat la audierea olografă a infirmierei U.M.

Asistentul a mai menționat că nu a ajuns să ceară datele personale ale lui B.

de la C., întrucât timpul cât a stat B.F. la UPU a fost foarte scurt, iar

incidentul trebuia să îl înregistreze într-un registru special, lucru pe care

nu l-a făcut.

Martora U.M. a

confirmat faptul că inculpatul a prezentat pe numitul B.F.P. la Spitalul Deta

pentru recoltare de probe biologice, dar acesta din urmă a refuzat. Despre

aceste aspecte, martora a dat o declarație în fața și la solicitarea

inculpatului C.F. Cei doi martori, G.M.A. și U.M. arată că împreună cu

învinuitul și B.F. a mai venit la Spital un polițist îmbrăcat în haine civile.

Martorul H.I.,

doctorul de gardă de la spital, a arătat că în noaptea respectivă nu a fost

solicitat pentru a se prezenta la compartimentul UPU. Despre cele întâmplate, a

aflat a doua zi, când l-a căutat inculpatul pentru a-i da un înscris doveditor

al prezentării lui B. la spital pentru recoltarea probelor biologice, însă nu a

putut da un răspuns pozitiv polițistului, B. nefiind înregistrat în registrele

de evidență ale spitalului. Martorul a precizat că ar fi fost de datoria lui să

constate și să consemneze refuzul conducătorului auto de a recolta probele

biologice pe un formular special, în cazul în care ar fi fost prezent la cele

petrecute.

În registrele de

evidență ale Poliției Gătaia și Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta,

refuzul numitului B.F.P. de a se supune recoltării de probe biologice nu a fost

înregistrat, fiind doar înregistrată abaterea contravențională comisă de

acesta.

În procesul-verbal

nr. ccc din 05 septembrie 2010, întocmit de inculpatul C.F. nu se face nicio

referire la împrejurările în care numitul B.F. și-a accidentat autoturismul, la

prezența la fața locului a celor doi martori sau la refuzul acestuia de a se

supune recoltării de probe biologice. De la Poliția orașului Gătaia a fost

înaintată declarația luată numitului B.F.P. în dimineața zilei de 05 septembrie

2010 și înregistrată sub nr. 43 din 05 septembrie 2010, nefiind înregistrată

niciunde declarația martorei U.M., luată de inculpat la Spitalul Deta.

La dosar au mai fost

anexate regulamente proprii ale Serviciului Poliției Rutiere cu privire la constatarea

contravențiilor și infracțiunilor comise de conducători auto. Potrivit

acestora, polițistul este obligat să conducă la unitatea spitalicească pe

conducătorul auto care a suflat în fiolă și aceasta s-a înverzit în proporție

de peste 40%. Aceasta este și apărarea inculpatului, în sensul că inculpatul nu

avea obligația de a-l conduce pe B. la spital, întrucât fiola s-a înverzit în

proporție de 10%.

Instanța a mai

constatat că potrivit răspunsului Poliției orașului Gătaia, fiola alcoolscop

activată la data de 05 septembrie 2010 de polițistul C.F., era omologată și în

perioada de valabilitate.

A fost posibil ca

inculpatul să nu fi avut de la început intenția de a-l ajuta pe B., pe care l-a

încătușat după ce au ajuns la sediul poliției, iar B. a devenit recalcitrant și

vroia să plece înainte de a da vreo declarație și de a sufla în fiolă. Tot

astfel, inculpatul l-a condus la spital pe acesta pentru recoltarea probelor

biologice, deși nu era obligat să o facă, decât la solicitarea persoanei în

cauză, dată fiind proporția de înverzire a fiolei de cca 10%, fapta fiind

contravenție în aceasta situație. Aceste acțiuni ale inculpatului s-au

întâmplat până la săvârșirea de către B. a infracțiunii de refuz de recoltare

de probe biologice în momentul în care a ajuns la spitalul din Deta și care nu

au relevanță prin prisma infracțiunii de care este cercetat numitul C.F.,

întrucât ajutorul dat lui B. trebuie să fie posterior refuzului acestuia de a i

se recolta probe biologice.

Deși este adevărat

ca, a doua zi după incident, inculpatul s-a prezentat l-a spital și l-a căutat

pe medicul de gardă din acea noapte, martorul H.I., să îi dea un înscris

doveditor al faptului că l-a prezentat pe B. la spital pentru recoltarea

probelor biologice, inculpatul invocând că nu a procedat astfel în acea noapte,

datorita lipsei sale de experiență în activitatea de control în traficul

rutier, arătând că a fost prima dată când s-a întâlnit cu o situație de refuz

de recoltare de probe biologice, însă, chiar adevărate de ar fi aceste susțineri,

instanța nu le-a reținut, pentru că, dincolo de toate, inculpatul trebuia să

cunoască dispozițiile legale în baza cărora își exercita atribuțiile de

serviciu, neputând invoca în apărarea sa necunoașterea legii, necunoaștere care

nu l-a exonerat de răspundere. Însuși inculpatul a afirmat că referitor la

incident, s-a efectuat o cercetare prealabilă de către Serviciul Rutier, care a

concluzionat că era competent să efectueze cercetări și să aplice sancțiuni pe

linie de circulație rutieră. În plus, inculpatul nu era singur la spital, ci a

fost însoțit de colegul său tot polițist, martorul S.C., cu care se putea

consulta pentru a lua decizia legală. Ori acest lucru nu s-a întâmplat, la fața

locului, respectiv la UPU și nici ulterior, inculpatul nu a încheiat el însuși

vreun proces-verbal de constatare a celor întâmplate privind prezentarea lui

B.F. la spital, nu a solicitat medicul de gardă care să constate refuzul lui

B.F. de a i se recolta probe biologice și nici evidențierea în registrele

spitalului a datelor de identificare ale lui B., acte pe care a fost obligat să

le facă. Inculpatul s-a mulțumit să ia doar o declarație olografă martorei

U.M., distrugând ulterior intenționat această probă incriminatoare pentru B.,

pe motiv că, colegii lui râdeau de el că a audiat femeia de serviciu, ori

profesia unui martor nu are nicio legătură cu probarea unei fapte, lucru pe

care, desigur, inculpatul îl știa, însă și-a asumat riscul prin gestul său.

Numitul C.F. a mai

invocat în apărarea sa culpa medicului de gardă al spitalului care avea datoria

să completeze procesul-verbal de constatare al refuzului, însă instanța a

apreciat că dincolo de această culpă medicală, inculpatul avea și el niște

obligații legale, așa cum s-a arătat mai sus, pe care nu le-a respectat.

Inculpatul și-a

motivat nesinceritatea declarațiilor sale date în fața procurorului prin aceea

că se temea de o eventuală plângere penală ce putea să vină din partea lui B.F.

pentru abuz în serviciu, însă instanța a constatat că acesta nu a fost sincer

nici în fața Tribunalului, de exemplu, atunci când a declarat că, fiind pe

marginea șoselei, nu a apucat să facă semnul de oprire mașinii conduse de B.F.

care-l depășise datorită vitezei accelerate și pe care nu a urmărit-o, ci a

ajuns-o din urmă, datorită accidentului avut prin lovirea de parapetul de cale

ferată; acest aspect a fost în contradicție cu declarațiile martorului I.I.,

care a relatat că inculpatul se afla în mijlocul drumului și făcea semnul de

oprire cu lanterna, purtând și o vesta reflectorizantă, coroborat cu declarația

martorului I.G.M. dată în faza de urmărire penală în același sens, declarații

față de care instanța nu a avut motive de îndoială privind realitatea acestora.

Un alt exemplu a fost și declarația inculpatului coroborată cu cea a martorului

S.C. când ei au declarat la unison că acesta din urma nu l-a însoțit pe B. la

spital. Este de apreciat spiritul de solidaritate al celor doi colegi

polițiști, însă nu și în situația în care acesta contravine adevărului, dacă

s-a raportat la declarațiile martorei U.M., infirmiera spitalului și ale

martorului G.M.A., asistent medical, de gardă în acea noapte, martori care au

arătat că la spital s-au prezentat trei persoane: un polițist, o persoană cu

mustață (B.F., așa cum a rezultat din poza acestuia de pe cartea sa de

identitate de la dosar s.n.) și o altă persoană îmbrăcată în civil despre care

s-a afirmat că era tot polițist. Instanța a apreciat că cei doi martori de la

spital au fost neutri și că au declarat adevărul în cauză. Totodată, martorul

B. a arătat în denunțul său că a fost condus la spital de cei doi polițiști, C.

și D.

În concluzie,

instanța a înlăturat în parte susținerile inculpatului și ale martorilor S., D.

și I. privind nesemnalizarea opririi M.-ului condus de B.F., neurmărirea lui,

neprezentarea lui S.C. la spital, apreciind că nu corespund adevărului, fiind

în contradicție ce celelalte probe deja analizate mai sus.

Față de toate aceste

aspecte, instanța a apreciat că nu au existat temeiuri de achitare a

inculpatului pe art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa intenției de

ajutorare a lui B.F. sau pentru lipsa laturii obiective pe motiv că nu a

existat obligația de a-l conduce pe B. la spital, fapta sa de a conduce pe

drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice sub limita legală fiind

contravenție, întrucât inculpatul a recunoscut în fata instanței că l-a condus

la spital pe B. pentru recoltarea probelor biologice, însă nu a întocmit un

dosar penal pentru refuzul acestuia în acest sens.

Având a se pronunța

asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, instanța a reținut că, în

drept, fapta inculpatului C.F. de a nu înregistra un dosar penal pe numele lui

B.F.P., care, în noaptea de 04/05 septembrie 2010 a condus un autoturism pe

drumurile publice, sub influenta băuturilor alcoolice, după care, condus la

Spitalul din Deta, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. Infracțiunea

constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau

în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea

penală, judecata sau executarea pedepsei.

Inculpatul nu a

consemnat în nici un document prezentarea numitului B.F.P. la Spitalul

orășenesc Deta și refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe

biologice, nu a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție toate

împrejurările comiterii faptelor de către "contravenient" (neoprirea

la semnalele polițistului), nu a înregistrat declarația martorei U.M.,

declarație pe care o și distruge, potrivit propriilor susțineri.

Faptele inculpatului

au prezentat un pericol social deosebit, prin acțiunile lui el aducând o

atingere gravă relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.

Sub aspectul laturii

subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea

faptului că numitul B. a săvârșit o infracțiune pentru care nu i-a întocmit un

dosar penal, urmărind prin aceasta să îl ajute și să zădărnicească urmărirea

penală împotriva acestuia.

La individualizarea

judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina

inculpatului, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen.,

respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea

săvârșită de inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

inculpatului - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea

lui, condițiile în care a crescut și trăit, precum și împrejurările care

agravează sau atenuează răspunderea penală.

Totodată, instanța a

avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea

circumstanțelor atenuante. Astfel, s-a constatat că inculpatul avea 42 de ani

la data săvârșirii faptei, este agent-șef de poliție, este căsătorit și are un

copil minor.

Din referatul de

evaluare întocmit de SPTTM instanța a reținut că inculpatul era un bun familist

și era apreciat în colectivul său de muncă. Era bine integrat în societate și

nu a necesitat o intervenție specializată în acest sens. Potrivit fișei de

cazier judiciar, inculpatul nu a avut antecedente penale, s-a prezentat la

toate termenele de judecată, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei, poziția sa

fiind oscilantă și din alte puncte de vedere deja arătate.

Față de toate aceste

aspecte, instanța a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., ca împrejurări care au atenuat

răspunderea penală și a coborât pedeapsa ce a fost aplicată sub minimul prev.

de art. 264 alin. (1) C. pen., făcând aplicarea disp. art. 76 lit. e) C. pen.

Astfel, în temeiul

art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., instanța a condamnat

inculpatul C.F. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului.

Cu privire la

aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că aplicarea art. 71 alin. (2)

C. pen., trebuie realizată în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și Sabou și

Pârcălab c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii,

care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c)

nu se face de drept, ci instanța a apreciat în concret, prin raportare la

criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen. și la principiul

constituțional al proporționalității. Astfel, instanța a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca

inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța a

apreciat că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum și a

dreptului de a ocupa o funcție ce a implicat exercițiul autorității de stat, a

fost justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a

fost în măsură să aprecieze importanța înfăptuirii justiției, l-a făcut nedemn

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu a

fost compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de

stat.

Apreciindu-se că

scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., a fost atins

chiar și fără executare efectivă, iar în cauză au fost îndeplinite și celelalte

cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce a fost aplicată și

inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6

luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a

executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen., rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen.,

pedeapsa accesorie fiind și ea suspendată, în conformitate cu dispozițiile art.

71 alin. (5) C. pen.

De asemenea, în baza

art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare cu o durată de 2 ani și 2

luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în

baza art. 359 C. proc. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a

unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării

condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu s-a

contopit cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

II. Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș și inculpatul C.F., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara,

secția penală, sub nr. 7886/30/2011 din 05 iulie 2012.

Pentru motivarea

apelului procurorului s-a depus la dosar un memoriu, prin care s-a solicitat

desființarea sentinței înlăturarea circumstanțelor atenuante, arătându-se că:

simpla constatare a existenței vreuneia din împrejurările care au fost reținute

de către instanță din cele enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu a

fost de natură să determine în mod automat reducerea pedepsei principale, ci

instanța le-a apreciat în raport cu pericolul social concret al faptei, cu

ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu rezultatul

produs și cu periculozitatea infractorului, pentru a deduce dacă au caracter

atenuant sau nu; inculpatul nu a recunoscut fapta nici în cursul urmăririi

penale și nici în cursul judecății.

Apelul inculpatului

nu a fost motivat.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia

în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, Curtea de Apel Timișoara a constatat, pentru considerentele

ce au urmat, că apelul inculpatului este nefondat, iar apelul procurorului a

fost fondat, cauza urmând a fi rejudecată în latura penală, în sensul că s-au

înlăturat circumstanțele atenuante și au fost majorate pedeapsa principală și

durata termenului de încercare.

Astfel, din

probatoriul administrat a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că

inculpatul C.F. a comis infracțiunea de favorizarea infractorului reținută în

sarcina sa.

Sub acest aspect,

declarațiile inculpatului (parțial, anumite aspecte: ex. prezentarea numitului

B.F.P. la spital pentru recoltarea probelor, refuzul acestuia de a se spune

recoltării, întocmirea procesului-verbal, distrugerea declarației luate

infirmierei) s-au coroborat cu declarațiile martorilor G.M.A. (asistent de

gardă la spitalul unde B.F.P. a fost prezentat pentru recoltarea probelor

biologice), U.M. (infirmiera pe care inculpatul a audiat-o în legătură cu

refuzul lui B.F.P. de a se supune recoltării probelor biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei), H.I. (care a fost medic de gardă, dar nesolicitat la

compartimentul UPU, aflând de cele întâmplate de la martorul G. și care a

declarat că inculpatul l-a rugat în ziua următoare să-i dea o dovadă scrisă că

în seara anterioară îl prezentase la spital pe B.F.P., medicul replicându-i că

în registru nu apare vreo mențiune în acest sens), I.I. (aflat în autoturismul

condus de inculpat, care declară că au consumat băuturi alcoolice și au plecat

cu mașina, că pe drum au întâlnit mașina poliției și pe inculpat care le făcea

semne să oprească, că șoferul B. a condus cu viteză mare și nu a oprit la

semnalele inculpatului și că a avut loc accidentul rutier), S.C. (polițist,

coleg cu inculpatul, prezent la serviciu într-o perioadă în care inculpatul îl

adusese pe B.F.P. la sediu), I.G.M. (voluntar pe bază de contract, care l-a

însoțit pe inculpat în misiune cu mașina poliției și care a arătat că B.F.P. a

circulat cu viteză mare prin Gătaia și că nu a oprit la semnalul inculpatului),

precum și cu procesul-verbal de contravenție (în care nu se fac referiri la

accidentul de circulație produs de B.F.P.).

Numitul B.F.P. a

refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei, faptă prevăzută de legea penală pe care inculpatul trebuia să o

constate și să o cerceteze. Însă, acesta nu a respectat procedurile în materie,

neocupându-se de înregistrarea în evidențele spitalului și de încheierea unui

proces-verbal de către cadrele medicale prin care să se constate cele

întâmplate, dar distrugând singura probă administrată de el referitoare la

eveniment, constând în declarația infirmierei.

În privința

sancțiunilor, s-a observat că prima instanță a reținut în mod eronat

circumstanțe atenuante, întrucât neîntocmirea de către un polițist a unui dosar

penal în legătură cu evenimentul rutier constatat personal în timpul

serviciului, distrugerea singurei probe administrate relativ la refuzul unui

conducător auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei și conduita procesuală necorespunzătoare (care prin

declarațiile date a încercat în mod constant să inducă în eroare organele

judiciare, îngreunând în mod serios aflarea adevărului în cauză), au constituit

împrejurări care nu justifică atenuarea răspunderii penale în sensul art. 74 și

76 C. pen.

Prin urmare, instanța

de apel a înlăturat circumstanțele atenuante și a majorat, în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa principală aplicată

inculpatului.

S-a ținut cont de

limitele de pedeapsă (reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor

art. 320

C. proc. pen.), de calitatea inculpatului (polițistul care

a constatat fapta prevăzută de legea penală) și de modalitatea concretă de

comitere a faptei (neînregistrarea făptuitorului B.F.P. în evidențele

spitalului, omisiunea de a asigura încheierea unui proces-verbal de către

cadrele medicale prin care să se constate cele întâmplate, distrugerea singurei

probe administrate de inculpat referitoare la eveniment - declarația

infirmierei, periculozitatea făptuitorului favorizat - a condus un autoturism

prin oraș, cu viteză mare, sub influența băuturilor alcoolice și având un

pasager și a produs un accident rutier).

Față de criteriile

amintite, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 5 luni închisoare este

proporțională cu gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

Pentru considerentele

de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul C.F. împotriva Sentinței penale nr. 223

din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7886/30/2011

din 16 noiembrie 2011, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva

aceleiași hotărâri, a fost desființată în parte sentința primei instanțe și,

rejudecându-se cauza în latura penală în privința pedepsei principale, a fost

înlăturată reținerea circumstanțelor atenuante și s-au majorat la 5 luni

închisoare pedeapsa principală și la 2 ani și 5 luni termenul de încercare al

suspendării condiționate; au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii

apelate.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 186/A din 3 octombrie 2012, a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.F.

împotriva Sentinței penale nr. 223 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul

Timiș în Dosarul nr. 7886/30/2011 din 16 noiembrie 2011.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Timiș împotriva aceleiași hotărâri.

A fost desființat

sentința primei instanțe și, rejudecând cauza, s-a înlăturat reținerea

circumstanțelor atenuante și a majorat la 5 (cinci) luni închisoare pedeapsa

principală și la 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni termenul de încercare al

suspendării condiționate.

S-a menținut în rest

dispozițiile hotărârii apelate.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 RON

cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare

avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.F., criticând-o ca

nelegală prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

pct. 12

și 17 din 2 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, cu privire la pct. 12, a arătat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă a

infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât pentru a subzista

această infracțiune, pe de-o parte trebuie să existe o infracțiune săvârșită de

cel favorizat și, pe de altă parte, ajutorul dat de inculpat cu privire la zădărnicirea

sau îngreunarea urmăririi penale.

Se susține că în ce

privește infracțiunea care ar fi fost comisă de către cel favorizat, aceasta nu

există, deși este real că numitul B.F. a fost condus la spital în vederea

recoltării probelor biologice, însă anterior a fost testat cu fiola alcooltest,

care s-a înverzit în proporție de 10%.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 185 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 pentru

aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 186 din

același act normativ, este obligatorie prezentarea persoanei în vederea

recoltării probelor biologice doar atunci când, în urma testării, apare o

concentrație mai mare de 0,4mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere

că textul de lege reglementează ca imperativă prezentarea persoanei doar în

aceste condiții, nu se poate reține infracțiunea prev. de art. 85 alin. (5) din

O.U.G. nr. 195/2002, adică refuzul de recoltare a probelor biologice.

S-a mai arătat că nu

a fost vorba de vreun accident care să fi avut ca și consecință vătămarea

corporală a vreunei persoane, lucru care rezultă din declarația numitului B.F.,

aflată în dosarul de urmărire penală, care arată că niciunul din cei doi

pasageri nu a suferit nicio leziune, iar dacă exista o vătămare a pasagerului

sau a șoferului, atunci ar fi existat obligația legală de a fi condus în

vederea recoltării probelor biologice, chiar dacă fiola s-a înverzit doar în

proporție de 10%.

Cu privire la

ajutorul ce se susține că l-a dat inculpatul numitului B.F., se arată că acesta

a greșit în faza de urmărire penală, omițând să spună adevărul cu privire la

două aspecte, și anume: că a fost la spital cu numitul B., a luat și o

declarație de la infirmieră și a doua zi de dimineață a solicitat doctorului

care a fost de gardă în noaptea respectivă o dovadă că s-a prezentat acolo.

După ce l-a condus la sediul poliției, martorul B.F. fiind o persoană violentă

și recalcitrantă, l-a încătușat. Din probatoriul administrat, reiese că

inculpatul cu numitul B.F. aveau conflicte mai vechi.

S-a mai arătat că

inculpatul recurent nu avea atribuțiuni pe linia serviciului rutier și nu a

știut cum să acționeze și pe tot drumul parcurs de la sediul poliției până la

spital, sus-numitul B.F. l-a amenințat pe inculpat că îi face plângere penală

pentru abuz în serviciu. Se conchide că ambele instanțe, atât Tribunalul Timiș

cât și Curtea de Apel Timișoara, au interpretat în mod eronat starea de fapt și

s-a arătat că odată ajunși la spital, s-a prezentat la camera de gardă, unde

era asistentul. S-a mai indicat că inculpatul C.F. nu avea cum să facă vreun

demers, atâta vreme cât era obligația asistentului să solicite medicului de

gardă să se prezinte la cabinet, inculpatul neavând cum să-l anunțe pe medicul

de gardă. Constatarea sau refuzul de a i se recolta probe biologice numitului

B.F. se consemnează într-un proces-verbal, acel înscris aflându-se în trusa de

la spital cu ustensilele în vederea recoltării probelor. Or, atâta timp cât

acea trusă nu a fost adusă de asistent, nu avea pe ce să consemneze. Se mai

susține că inculpatul nu a știut cum să procedeze și s-a gândit să ia o

declarație infirmierei, declarație pe care ulterior a distrus-o.

S-a mai subliniat că

inculpatul recurent nu a avut niciun moment intenția de a-l ajuta pe numitul

B.F., or infracțiunea de favorizarea infractorului se poate săvârși doar cu

intenție directă sau indirectă, fiind evident însă că între inculpat și numitul

B.F. a existat un conflict, nu se pune problema că l-ar fi ajutat pe acesta,

dimpotrivă, numitul B.F. i-a făcut plângere penală la DGA după o lună.

Cu privire la cazul

de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen., s-a

arătat că în decizia instanței de apel se reține că inculpatul recurent s-ar fi

prevalat de prevederile art. 320

C. proc. pen., aspect care este eronat.

Pe de altă parte, în

motivarea deciziei recurate se reține că numitul B.F. a refuzat să se supună

recoltării probelor biologice, situație pe care inculpatul trebuia să o

constate și să o cerceteze. În aceeași decizie se mai arată că inculpatul

recurent nu a respectat procedurile în materie, neocupându-se de înregistrarea

în evidențele spitalului deși inculpatul nu putea să facă consemnări în

evidențele spitalului, doar medicul de gardă sau asistentul care se afla acolo

putea să facă acest lucru.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică mai sus

expuse și de cazurile de casare sus indicate, Înalta Curte, are în vedere,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul de față

declarat de inculpatul C.F. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca

atare în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a). Sub aspectul

primului motiv de critică prin care pretinzându-se incidența cazului de casare

prev. de art. 385

pct. 12 C. proc. pen. se tinde la achitare în

baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub

aspectul infracțiunii imputate prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., Înalta

Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Astfel, Înalta Curte

reține că ambele instanțe, de fond și de apel printr-un examen coroborat al

probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și cea de judecată,

respectiv: denunțul numitului B.F.P., fotocopii înscrisuri, procese-verbale

întocmite de organele de poliție, adresa nr. aaa a Spitalului orășenesc Deta,

adresa nr. bbb din 19 ianuarie 2011 a Poliției orașului Gătaia, proces-verbal

de contravenție nr. ccc, dovada nr. ddd, autorizația de reparații nr. eee și

chitanța pentru creanțele bugetare, declarație B.F.P., înregistrată sub nr. 43

din 05 septembrie 2010, declarații martori, adresa nr. 116/II/6/2011 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, cazier judiciar, declarații

învinuit/inculpat, adresa din 31 martie 2011 a IPJ - Serviciul Rutier cu anexe,

adresa din 11 octombrie 2011 a Poliției Gătaia cu anexe, referatul de evaluare

întocmit pe seama inculpatului de către SPTT, au reținut corect situația de

fapt imputată în sarcina recurentului inculpat C.F. și anume:

Inculpatul C.F. este

polițist în cadrul IPJ Timiș - Poliția orașului Gătaia, având gradul

profesional de agent-șef de poliție și cu aviz de poliție judiciară nr.

1030/C/200.

În data de 04/05

septembrie 2010 inculpatul nominalizat a fost planificat de serviciu în

schimbul III, între orele 24:00 - 08:00, în cadrul Formațiunii Ordine Publică,

Poliția orașului Gătaia. În acest sens, a efectuat și serviciul de patrulare,

supraveghere și control al traficului rutier pe DJ 588, între localitățile

Gătaia - Jamu Mare. În efectuarea serviciului, inculpatul C.F. a fost însoțit

de martorul I.G.M., voluntar pe bază de contract la Poliția orașului Gătaia.

În jurul orelor

02:00, în timp ce inculpatul recurent C.F. și martorul I.G.M. staționau cu

mașina inscripționată a Poliției la intersecția drumului județean care face

legătura între localitățile Butin și Șemlac, agentul de poliție a observat că

de intersecție se apropie un autoturism cu viteză mare.

Inculpatul deja

indicat a efectuat semnalele corespunzătoare cu paleta reflectorizantă pentru

oprirea respectivului autoturism, dar șoferul acestuia și-a continuat în mare

viteză deplasarea către orașul Gătaia, ignorând semnalele efectuate de

polițist. Față de această împrejurare, inculpatul C.F. a pornit în urmărirea

autoturismului respectiv. La intrarea în orașul Gătaia, la trecerea la nivel cu

calea ferată, a ajuns din urmă autoturismul pe care îl urmărea, întrucât

șoferul acestuia pierduse controlul direcției de mers și intrase cu

autoturismul în parapetul din apropierea căii ferate.

Inculpatul recurent

C.F. și martorul I.G. s-au apropiat de autoturismul respectiv, constatând că

este vorba de un autoturism marca "T." de culoare roșie, cu numărul

de înmatriculare qqq, la volanul căruia se afla numitul B.F.P. Ca pasager în

autoturism se afla martorul I.I. Numitul B.F.P. se străduia să pornească

autoturismul, dar nu reușea, datorită avariilor suferite de autoturism ca

urmare a impactului cu parapetul de protecție a trecerii la nivel cu calea

ferată.

După ce au răspuns la

întrebarea inculpatului sus-menționat că sunt bine și că nu au suferit vătămări

în urma accidentului, numitul B.F.P. și martorul I.I. au fost urcați în mașina

Poliției și conduși la sediul Poliției Gătaia, pentru audieri, în vederea

stabilirii circumstanțelor în care s-a produs accidentul rutier.

La sediul Poliției

Gătaia, numitul B.F.P. a fost audiat de inculpatul recurent C.F., unde acesta a

recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice anterior punerii în mișcare a

autoturismului, însă a devenit recalcitrant în momentul în care i s-a solicitat

să sufle în fiola alcooltest, motiv pentru care inculpatul a solicitat venirea

la fața locului a unor colegi de serviciu, pentru a-l sprijini.

Ulterior, la sediul