ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3958/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 858 din data de 10 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a ll-a penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a)-c) C. pen. art. 76 lit. c) C. pen. I-a condamnat pe inculpatul D.D.E., la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a)-c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat Ia 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În baza art. 26 C. pen. rap. Ia art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a)-c) C. pen., art,76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelașsi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul D.D.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea disp.art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. proc. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. proc. pen..

În baza art. 359 C. proc. pen. i-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

A disjuns cauza privind pe inculpații C.G., M.C.Ș., C.l., M.M., precum și soluționarea laturii civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 82/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial lași, printre alții, a fost trimis în judecată inculpatul D.D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, de art. 26. C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și de art. 26 C. pen. raporatat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului D.D.E., în legătura cu derularea proiectului, ,„Modernizarea abatorului de carne și produse din carne partea a II-a", al cărui beneficiar a fost SC V. SA Vaslui, că a ajutat-o pe inculpata C.G., administrator al SC V. SRL Vaslui să primească suma de 77.500 euro de la reprezentanții SC SC Z.B. SRL Italia în condițiile în care cunoștea ca este vorba de o suma de bani pretinsa anterior de către C.G. pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, pentru a vicia procedura și a încheia contractul de achiziție a liniei de fabricare a conservelor cu aceasta societate (în mod concret, inculpatul a primit, prin virament bancar, de la reprezentanții societății italiene suma de bani si i-a remis-o, in numerar, inculpatei conform înțelegerii stabilite în prealabil).

- A ajuat-o pe inculpata C.G. pentru a prezenta reprezentanților autorității contractante - fosta Agenție S. - ofertele și contractul din data de 29 mai 2006, ajutor materializat prin faptul ca a asigurat intermedierea relațiilor dintre aceasta și reprezentanții SC SC Z.B. SRL Parma, Italia, traducerea discuțiilor dintre inculpata C.G. și reprezentanții societății italiene și trimiterea, prin e-mail, a contractelor, totul cu scopul de a materializa înțelegerea infracțională dintre aceștia, pe care o cunoștea, fiind stabilită în prezenta sa, în sensul atribuirii contractului de achiziție a liniei de fabricație a conservelor firmei italiene, în schimbul creșterii prețului din ofertă și contract și al returnării către învinuita C.G. a sumei de bani reprezentând 20% din valoarea inițiala a prețului de ofertă, ajutând astfel la prezentarea actelor false/inexacte și la obținerea fără drept a finanțării nerambursabile în cunatum de 1.809.337,70 lei (1.357.003,27 lei de la bugetulcomunitar și 452.334,43 lei de la bugetul național).

- A disimulat proveniența ilicita a sumei de 77.500 euro, ceruta si primita cu titlu de mită de învinuita C.G., într-o sumă de bani rezultând dintr-o plata aparent licita, prin emiterea și trimiterea către reprezentanții societății italiene a unui număr de opt facturi ce atestau, în mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenta că sumele reprezintă un „avans asupra comisionului" datorat de compania SC Z.B. SRL inculpatului, în baza cărora a primit plata sumei respective în contul său bancar, remitând-o apoi, în numerar, inculpatei C.G.

- A ajutat reprezentanții firmei italiene SC Z.B. SRL Parma și pe inculpata C.G., ajutor materializat prin faptul că a asigurat intermedierea relațiilor dintre inculpată și reprezentanții SC SC Z.B. SRL Parma, Italia, traducerea discuțiilor dintre inculpata C.G. și reprezentanții societății italiene și trimiterea, prin e-mail, a celor trei contracte, încheiate între SC A.V. SRL și SC Z.B. SRL, ajutând astfel la disimularea provenienței ilicite a sumei de 98.080 euro, primită cu titlu de mită de învinuită, într-o plată rezultând dintr-o operațiune aparent licită.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba: înscrisurile depuse de către inculpata C.G. la autoritatea contractanta - A.P.D.R.P., în cadrul proiectului. Aceste acte au stat la baza aprobării finanțării, stabilirii eligibilității cheltuielilor efectuate și rambursării sumelor. Actele depuse crează aparenta derulării licite a procedurilor de achiziții, aspect confirmat și asumat de către inculpată prin declarațiile pe propria răspundere date și prezentate autorității contractante, raportul întocmit de către investigatorii O.L.A.F., cu ocazia controlului la fata locului, efecuat la sediul SC Z.B. SRL Parma, raportul întocmit de către investigatorii O.L.A.F., cu ocazia controlului la fata locului, efecuat la sediul SC St.I.S. SRL Rimini, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din Regulamentul (Euratom, C.E.) nr. 2185 din 11 noiembrie 1996 privind verificările pe teren și inspecțiile efectuate de Comisie în vederea protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri „Documentele materiale și probatoare prevăzute în articolul 7 trebuie anexate la rapoartele menționate. Rapoartele astfel întocmite pot fi folosite ca probe admisibile în procedurile administrative sau juridice ale statului membru în care folosirea lor se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative întocmite de inspectorii administrației naționale. Acestea trebuie să fie subiectul acelorași reguli de evaluare ca acelea aplicabile rapoartelor administrative întocmite de inspectorii administrației naționale și vor avea aceeași valoare ca acestea.", 'înscrisurile ridicate de către investigatorii O.L.A.F. cu ocazia acestor controale, de la sediile celor două companii, anexate rapoartelor de control la fața locului. Acestea au fost scanate și trimiseî format electronic, pe un suport digital compact disk, atașat la dosarul cauzei. Cele mai importante înscrisuri au fost listate și atașate la dosarul cauzei, nota de control a D.L.A. (potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 „Departamentul întocmește acte de control care pot constitui mijloace de probă, în condițiile C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare", înscrisuri prezentate organului de urmărire penală de către inculpatul D.D.E., înscrisuri puse la dispoziția organului judiciar de către SC V. SRL și de către SC L. SRL Vaslui, notele de constatare întocmite de comisarii Gărzii Financiare Vaslui, situațiile privind veniturile realizate de către inculpată și soțul acesteia, comunicate de către D.G.F.P.J. Vaslui, conform fișelor fiscale, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialistul din cadrul D.N.A.-S.T. lași, declarațiile inculpatei, ale inculpaților și ale martorilor.

La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2012 a fost audiat inculpatul D.D.E., care a arătat ca dorește aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., respectiv cunoaște faptele reținute în sarcina sa și este de acord cu judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, fapt pentru care instanța de fond a dispus disjungerea cauzei față de ceilalți inculpați și judecarea inculpatului inculpatul D.D.E. după procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului D.D.E., instanța de fond a avut în vedere crieriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, apreciat că atingerea scopului prevăzut de art. 52 poate fi atins și fără executarea în regim de detenție.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. pentru motive de nelegalitate ce țin de stabilirea pedepsei complementare și accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă și omisiunea instanței de fond de a interzice inculpatului D.D.E. ca pedepse complementare și accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. și motive de netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 130/A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - D.N.A., împotriva sentinței penale nr. 858 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 31480/3/2013, a desființat în parte sentința atacată și rejudecând a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., iar în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D.D.E. să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, să se suspendă și executarea pedepselor accesorii, și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (2) C. pen., suspendarea condiționată poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani. în speță, curtea de apel a constatat că pedeapsa rezultantă este de 3 ani, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 81.

Curtea de apel a considerat că, deși instanța de fond nu și-a motivat în nici un fel opțiunea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului, arătând doar că sunt aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa nu este un scop în sine, la stabilirea acesteia judecătorul trebuind să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influența sa, în cazul infractorilor primari și cu atitudine procesuală sinceră trebuind să primeze funcția de exemplaritate, oferindu-i astfel șansa corectării conduitei sociale fără ca aceștia să suporte rigorile detenției.

De aceea, instanța de apel a apreciat că reinserția socială a condamnatului nu poate fi atinsă întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, iar o pedeapsă prea severă în raport cu criteriul anterior menționat poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.

În raport de aceste considerente, curtea de apel a considerat că simpla pronunțare a condamnării inculpatului este suficientă pentru a se realiza funcția de reeducare a pedepsei, motiv pentru care a apreciat că este justificată suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, în condițiile revăzute de art. 861 și următoarele C. pen.

Cât privește critica Parchetului referitoare la nelegalitatea sentinței în ce privește stabilirea pedepsei complementare și accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă, curtea de apel a apreciat că aceasta ține de o tehnică greșită de redactare, considerând neoportună și aplicarea pedepsei complementare și accesorii, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A., critivând hotărârea sub două aspecte, respectiv nelegalitatea în ceea ce privește stabilirea pedepselor complementare și accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă și nelegalitatea privind omisiunea instanțelor de a interzice inculpatului D.D.E. ca pedeapsă complementară, dar și ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greșita aplicare a legii, constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 65 C. pen. reglementează aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, astfel:

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară;

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă;

(3) Condiția arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

Potrivit acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că pedeapsa complementară însoțește pedeapsa principală mai mare de 2 ani, fiind obligatorie dacă este prevăzută de legea penală, iar stabilirea cuantumului pedepsei complementare și conținutul acesteia revin, în mod exclusiv, instanței de judecată.

Verificând îndeplinirea condițiilor de legalitate, Înalta Curte constată că pedeapsa complementară a fost în mod legal dispusă față de inculpatului D.D.E. în condițiile în care pedeapsa principală aplicată acestuia este de 3 ani închisoare, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat prevede pe lângă pedeapsa cu închisoarea și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În ceea ce privește conținutul pedepsei complementare, Înalta Curte constată că inculpatul D.D.E. a săvârșit infracțiuni economice folosindu-se de calitatea sa de administrator al SC D.T. SRL, precum și de calitatea de reprezentant al SC Z.B. SRL.

În aceste condiții, Înalta Curte consideră fondată critica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. potrivit căreia pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. se impune, ca pedeapsă complementară, și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, iar în temeiul art. 71 C. pen. se impune interzicerea inculpatului și a exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) Iit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, privind pe inculpatul D.D.E., va casa în parte atât decizia penală recurată, cât și sentința penală nr. 858 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând, în baza art. 65 C. pen., va aplica intimatului inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) Iit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., va interzice intimatului inculpat și exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie și va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și sentinței care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D.E. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe inculpatul D.D.E.

Casează în parte atât decizia penală recurată, cât și sentința penală nr. 858 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, și rejudecând:

În baza art. 65 C. pen., aplică intimatului inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., interzice intimatului inculpat și exercițiul dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și sentinței care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D.E. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.