ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 677 din 5 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A., privind Decizia penală nr. 101 din 3 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2017.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (2 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În baza art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de schimbare, fără respectarea dispozițiilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., a fost stabilită pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime (3 luni) din pedeapsa mai ușoară, în total 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru un termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele obligații: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpatul B. a fost obligat să nu părăsească teritoriul României fără încuviințarea instanței.
Conform art. 93 alin. (3) C. pen., același inculpat a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 de zile, conform posibilităților concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probațiune Ilfov și la nivelul instituțiilor din comunitate.
Au fost stabilite, conform art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cele două instituții dintre cele în care să se aleagă executarea obligației de prestare a unei activități neremunerate în cele 80 de zile, stabilită în sarcina inculpatului, respectiv Primăria Orașului Buftea și Primăria Orașului Chitila.
Conform art. 96 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost stabilită, ca pedeapsă accesorie rezultantă, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile aplicării față de inculpat a dispozițiilor art. 91 și urm. C. pen.
În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la schimbare, fără respectarea dispozițiilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
S-a stabilit, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În baza art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de schimbare, fără respectarea dispozițiilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În temeiul art. 47 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare, pentru instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 5 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime (7 luni) din pedepsele mai ușoare, în total 3 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru un termen de supraveghere de 3 ani și 6 luni, calculat conform art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele obligații: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpatul A. a fost obligat să nu părăsească teritoriul României fără încuviințarea instanței.
Conform art. 93 alin. (3) C. pen., același inculpat a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, conform posibilităților concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probațiune Dâmbovița și la nivelul instituțiilor din comunitate.
Au fost stabilite, conform art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cele două instituții dintre cele în care să se aleagă executarea obligației de prestare a unei activități neremunerate în cele 90 de zile, stabilită în sarcina inculpatului, respectiv Primăria Comunei Crevedia și Primăria Comunei Tărtășești.
Conform art. 96 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile aplicării față de inculpat a dispozițiilor art. 91 și urm. C. pen.
În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la schimbare, fără respectarea dispozițiilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (autor B.).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei C. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
A fost stabilită, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la schimbare, fără respectarea dispozițiilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general consolidat al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (autor A.).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei C. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
S-a stabilit, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpată pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime (3 luni) din pedeapsa mai ușoară, în total 1 an închisoare.
În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei C. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei, pentru un termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata a fost obligată să respecte, pe durata termenului de supraveghere, următoarele obligații: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., inculpata C. a fost obligată să nu părăsească teritoriul României fără încuviințarea instanței.
Conform art. 93 alin. (3) C. pen., aceeași inculpată a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, conform posibilităților concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probațiune Dâmbovița și la nivelul instituțiilor din comunitate.
S-au stabilit, conform art. 405 alin. (3) C. proc. pen., cele două instituții dintre cele în care să se aleagă executarea obligației de prestare a unei activități neremunerate în cele 60 de zile, stabilită în sarcina inculpatei, respectiv Primăria Comunei Crevedia și Primăria Comunei Tărtășești.
Conform art. 96 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a stabilit, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile aplicării față de inculpată a dispozițiilor art. 91 și urm. C. pen.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) C. proc. pen. și la art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în contradictoriu cu inculpații B., A. și C..
A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 579,60 RON către A.F.I.R. (prejudiciu nerecuperat în contextul plății parțiale a sumei de 45.450 RON din prejudiciul total de 46.029,60 RON).
A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 46.029,60 RON către A.F.I.R.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile formulate față de inculpata C..
Au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de D., E. și F..
A fost menținută, în parte, ordonanța de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., A. și C., nr. 258/P/2017 din 21 septembrie 2017.
A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., până la concurența sumei de 46.029,60 RON, după cum urmează:
- cota de 50% din imobilul situat în extravilanul comunei Râul Alb, jud. Dâmbovița, în suprafață de 511 mp, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară a localității Râul Alb;
- imobilul situat în localitatea Crevedia, jud. Dâmbovița, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Crevedia;
- cota de 3/40 din imobilul teren extravilan situat în localitatea Jurilovca, jud. Tulcea, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Jurilovca.
A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B. și C., menționate în Ordonanța nr. 258/P/2017 din 21 septembrie 2017, sus precizată.
Au fost desființate înscrisurile falsificate, respectiv contractele de arendă nr. x/11 iunie 2010 și y/11 iunie 2010, înregistrate la Primăria Cornățelu (DB).
În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 650 RON, cheltuieli judiciare față de stat, din care câte 500 RON reprezentând cheltuielile judiciare aferente fazei de urmărire penală.
Împotriva Sentinței penale nr. 1450 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, inculpații B., A. și C. și părțile civile Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, F., E. și D., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 101 din data de 3 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-au decis următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, de inculpații B. și A. și de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care a fost desființată, în parte, în latură penală și civilă și, în rejudecare:
1) A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului B., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B., în temeiul disp. art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B., în temeiul disp. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 9 luni închisoare, la 8 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime (2 luni și 20 de zile) din pedeapsa de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 1 an, 8 luni și 20 de zile închisoare.
S-a menținut modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante de 1 an, 8 luni și 20 de zile închisoare și s-a redus termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 C. pen., de la 3 ani, la 2 ani și 6 luni.
2) A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., în temeiul disp. art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 9 luni închisoare, la 8 luni închisoare.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., în temeiul disp. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare, la 10 luni închisoare.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., în temeiul disp. art. 47 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 2 ani și 5 luni închisoare, la 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare și s-a redus termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 C. pen., de la 3 ani și 6 luni, la 3 ani.
S-a constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
S-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. prin Ordonanța nr. 258/P/2017 din 21 septembrie 2017.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței, în măsura în care nu contravin acestei decizii.
3) În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C. împotriva Sentinței penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Potrivit art. 415 C. proc. pen., s-a luat act de manifestarea de voință a părților civile D., E. și F., în sensul retragerii căilor de atac exercitate împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre apelanții părți civile D., E. și F. la plata sumei de 100 RON, iar apelanta inculpată C. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare contestatorul inculpat A..
În esență, contestatorul a solicitat desființarea deciziei penale atacate și, în rejudecare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se admită apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică și nelegală și, în baza probatoriului administrat, să se dispună desființarea sentinței și să se constate că a fost condamnat pentru o infracțiune pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, prin intervenirea unei cauze de încetare a procesului penal, făcându-se aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.
În plus, a solicitat să se aibă în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, faptul că a fost prezent ori de câte ori a fost solicitat de organele judiciare și de instanța de judecată, precum și faptul că nu a mai avut antecedente penale, coroborat și cu înscrisurile în circumstanțiere depuse, care atestă că este o persoană integrată social, iar prin natura activității sale, creează locuri de muncă, înfăptuiește fapte caritabile și care îl caracterizează în mod pozitiv.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere și faptul că prejudiciul a fost integral achitat.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate, curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, pentru considerentele prezentate în cele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., care reglementează cazurile de contestație în anulare, "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Conform art. 431 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează admiterea în principiu a contestației în anulare, instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților, iar conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că, în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
În speță, s-a reținut că a fost invocat, de către contestatorul condamnat, cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care se referă la faptul că inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Verificând incidența acestui caz de contestație în anulare, curtea de apel a constatat că nu este întemeiat, deoarece, în mod contrar susținerilor contestatorului, acest motiv de contestație în anulare este numai formal circumscris celui prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Practic, s-a constatat, examinându-se admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, că deși contestatorul a invocat în mod formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care reglementează existența unei cauze de încetare a procesului penal, acest caz de contestație în anulare este inaplicabil în fapt și în drept, deoarece în sarcina inculpatului s-a reținut, după cum rezultă din rechizitoriul nr. x/2017, că perioada infracțională s-a desfășurat între anii 2011-2013. Mai mult, pedeapsa prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este de la 1 la 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Termenul de prescripție general, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este de 5 ani, iar termenul de prescripție specială, conform art. 155 alin. (4) C. proc. pen., este de 10 ani, astfel că acesta s-ar fi împlinit în anul 2023. Or, la data de 3 februarie 2020, instanța de control judiciar, Curtea de Apel Ploiești, a pronunțat Decizia penală nr. 101.
Contrar susținerilor apărării, s-a apreciat că analiza considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (considerentele deciziei fiind general obligatorii) demonstrează, fără echivoc, că instanța de contencios constituțional a stabilit că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. rămân în fondul activ al legislației și continuă să producă efecte, dar singurele acte apte să aibă ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale sunt cele care se comunică suspectului sau inculpatului. Prin decizia anterior amintită, nu a fost declarat neconstituțional întregul articol 155 din C. pen., ci numai soluția legislativă care viza întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură penală, dispozițiile art. 155 alin. (4) rămânând aplicabile.
Astfel fiind, curtea de apel a constatat că, în concret, motivul de contestație în anulare invocat de contestator este numai formal circumscris unuia dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de lege, iar în realitate, acest motiv nu reprezintă un temei legal pentru a se dispune încetarea procesului penal, ci constituie o apărare de fond, care, de altfel, a fost analizată în ambele grade de jurisdicție și a fost înlăturată motivat de instanțele care au fost învestite cu soluționarea acțiunii penale.
Cât privește contestația în anulare, s-a reținut că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, care se poate promova doar pentru motive ce vizează îndeplinirea unor acte procedurale cu încălcarea legii, anularea având drept efect repunerea cauzei în aceeași etapă a judecății în care aceasta s-a aflat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.
Așa cum s-a statuat în mod constant în doctrină și jurisprudență, contestația în anulare are drept temei numai nulitatea actelor de procedură efectuate, nu și greșita soluționare a fondului cauzei, prin intermediul acestei căi de atac neputându-se pune în discuție aspecte legate de temeinicia, corectitudinea ori legalitatea hotărârii contestate.
Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a căii de atac, s-a reținut că celelalte condiții legale nu se impun a mai fi analizate și, prin urmare, contestația în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, conform art. 431 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a declarat apel contestatorul A..
La termenul din data de 28 ianuarie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității apelului, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Apărătorul ales al apelantului contestator a susținut că prezentul apel este admisibil.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac exercitate în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Cât privește contestația în anulare, aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac ce se adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită, fiind firesc ca, împotriva hotărârii pronunțate în contestație în anulare, contestatorul să beneficieze de calea de atac pe care ar fi avut-o hotărârea contestată.
În speță, contestatorul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017 - prin care, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de acesta cu privire la Decizia penală nr. 101 din 3 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2017 (prin care au fost soluționate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, de inculpații B., A. și C., precum și de părțile civile Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, D., E. și F. împotriva Sentinței penale nr. 1450 din data de 19 decembrie 2018 a Tribunalului Dâmbovița) - hotărâre care, însă, este definitivă, în condițiile în care hotărârea a cărei anulare s-a solicitat este o decizie pronunțată în apel, care nu este supusă niciunei căi de atac, context în care nici împotriva soluției pronunțate în contestație în anulare contestatorul nu poate beneficia de vreo cale de atac.
Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 677 din 5 august 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.