ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursul în casație formulat de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 403 din data de 11 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016, s-au admis cererile formulate de inculpații B. și C. având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestor inculpați prin actul de sesizare a instanței și, în parte, cererea formulată de inculpatul D..

S-a respins cererea cu același obiect formulată de inculpatul A..

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, după cum urmează:

Pentru inculpatul D. - din infracțiunile prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., în cele prev. de art. 47 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpata B. din infracțiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. art. 48 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpatul C. din infracțiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. în cea prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru instigare la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (3 acte materiale);

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate mijlocită în forma complicității la instigare la fals intelectual în formă continuată (două acte materiale);

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare - 1/3 din pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare -, în total 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit. conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Buzău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Buzău sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit. conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Nucșoara sau în cadrul Primăriei Corbi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru complicitate la infracțiunea folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit. conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Nucșoara sau în cadrul Primăriei Corbi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 321 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru instigare la fals intelectual, în formă continuată, (două acte materiale);

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 12 luni închisoare - 1/3 din suma celorlalte pedepse -, în total 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Nucșoara sau în cadrul Primăriei Corbi pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. A fost obligat inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente E., la plata către partea civilă a sumei de 987.616,54 RON la care s-a adăugat accesoriile fiscale conform O.U.G. nr. 66/2011 din care: suma de 637.011,56 RON în solidar și cu inculpatul A. iar suma de 676.840,99 RON în solidar și cu inculpații C. și B..

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanța cu nr. 151/P/2015 din data de 26 octombrie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DN ST Pitești asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților D., A., C. și B..

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen., art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri falsificate:

- contract de comodat cu încheierea de dată certă nr. x din 25 mai 2011 emisă de notarul public F. cu sediul în localitatea Domnești, județul Argeș;

- contract de arendă nr. x din 13 martie 2012, înregistrat la Consiliul Local Nucșoara sub nr. x din 15 martie 2012;

- adeverință de rol nr. x din 25 mai 2011, emisă de Primăria comunei Nucșoara, județul Argeș;

- adeverință de rol nr. x din 22 martie 2012, emisă de Primăria comunei Nucșoara, județul Argeș;

- adeverință de rol nr. x din 25 martie 2013, emisă de Primăria comunei Nucșoara, județul Argeș;

- filele din Registrul agricol 2010 - 2014 al Primăriei comunei Nucșoara, județul Argeș, partea I, volumul 38, tip 3, poziția 6, cu poziția de rol pentru G.;

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, de inculpații D., A., B. și C., partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură și partea responsabilă civilmente E..

Prin Decizia penală nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, de inculpații D., A., B. și C., de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și de partea responsabilă civilmente E. reprezentată de Președinte H., împotriva Sentinței penale nr. 403 din data de 11 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs în casație inculpatul A., în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație formulat, suspendarea în totalitate a executării efectelor Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. f) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea sa.

În motivarea recursului în casație, sub aspectul laturii civile, a arătat că instanța de apel în mod greșit a soluționat cauza prin obligarea recurentului inculpat la plata unui presupus prejudiciu. Astfel, instanța de fond a stabilit un presupus prejudiciu în cuantum de 987.616,54 RON, pe care l-a împărțit în două sume ce depășesc totalul acestuia, în sensul că a dispus obligarea în solidar cu inculpatul D. și E. la plata sumei de câte 637.011,56 RON.

Cu privire la latura penală a cauzei, a susținut că pentru infracțiunile de instigare la fals intelectual, în formă continuată și fals intelectual în formă continuată, ambele instanțe în mod greșit, nu au aplicat dispozițiile art. 16 lit. f) C. proc. pen., în sensul că prin raportare la Decizia Curții Constituționale a României nr. 297/2018, faptele erau prescrise.

În opinia recurentului inculpat, în situația în care instanța de apel nu reținea că faptele sunt prescrise, trebuia să dispună o soluție de achitare, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. și să desființeze sentința penală.

În susținerea acestui aspect, a arătat că acuzația penală reținută în sarcina sa nu se întemeiază pe niciuna dintre probele administrate în cauză, în acest sens fiind declarația martorului I., a martorei J..

De asemenea, a menționat că cele două adeverințe de rol nu au fost redactate de către recurentul inculpat, ci de către funcționarul cu atribuții în acest sens, doar acesta a atestat în cuprinsul actelor a datelor existente în evidențele unității administrativ teritoriale.

Referitor la presupusele înscrisuri false (contract de arendare și contract de comodat) a precizat că nu a semnat și nu a participat la încheierea acestora, astfel că răspunderea pentru conținutul acestora revine părților, respectiv comodant-comodatar și arendator-arendaș.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrative de aceasta ori în numele ei, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., având în vedere că această infracțiune trebuie săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 597/A din data de 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație declarat de recurentul inculpat.

Examinând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesară expunerea unor considerații teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazurilor de casare prev. de art. 438 pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen. invocate de către recurentul inculpat în susținerea recursului în casație.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menționat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispozițiile precitate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce privește latura subiectivă, aceasta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație, fiind o teză distinctă prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., care nu a fost preluată de legiuitor în conținutul prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și care, oricum, presupune analiza elementelor factuale ale cauzei și este dedusă în urma interpretării materialului probator, împrejurări care nu țin de legalitatea, ci de temeinicia hotărârii.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidența a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel.

Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, instanța de recurs în casație constată că recurentul inculpat a formulat critici referitoare atât la hotărârea primei instanțe, cât și la decizia instanței de apel ce exced analizei instanței de recurs în casație întrucât această cale de atac nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte neputând să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aspectele invocate de apărare nu se încadrează în limitele cazurilor de recurs în casație pe care se grefează cererea inculpatului, invocarea acestora fiind una pur formală.

În acest sens se constată că prin motivele de recurs în casație nu se arată în niciun fel de ce pedeapsa aplicată inculpatului nu este în limitele prevăzute de lege (cu referire la pct. 12 al art. 438 C. proc. pen.) și nici de ce infracțiunile pentru care a fost condamnat nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare (cu referire la pct. 7 al art. 438 C. proc. pen.).

Astfel, Înalta Curte constată că, prin motivele invocate în cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., acesta solicită practic reanalizarea situației de fapt întrucât susține că acuzația penală reținută în sarcina sa nu se întemeiază pe niciuna dintre probele administrate în cauză, în acest sens menționând declarațiile martorilor I., J..

În același sens, a făcut referiri la cele două adeverințe de rol despre care a arătat că nu au fost redactate de către acesta, iar cu privire la presupusele înscrisuri false (contract de arendare și contract de comodat) a precizat că nu a semnat și nu a participat la încheierea acestora.

În consecință, întrucât aspectele invocate în motivarea recursului în casație tind la o reapreciere a probatoriului și la constatarea unei neconcordanțe între situația de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel și probatoriul administrat în cauză, ceea ce excede cazurilor de casare invocate în cauză, instanța reamintește faptul că toate aceste aspecte privesc fondului cauzei și nu se poate face o reanaliză a probelor administrate cu ocazia recursului în casație, nu se poate verifica existența concordanței între situația de fapt reținută de către instanță și conținutul mijloacelor de probă, astfel cum solicită recurentul prin motivele de recurs în casație.

Referitor la solicitarea principală a recurentului inculpat privind încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, Înalta Curte constată că un astfel de motiv nu poate fi încadrat în vreunul dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens, se constată că pct. 8 al acestui articol stabilește că hotărârile sunt supuse casării în situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, însă acest caz de casare nici nu a fost invocat de către recurent și nici nu este aplicabil în cauză.

În consecință, Înalta Curte constată că toate criticile recurentului exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 597/A din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM