ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 818/P/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 21 septembrie 2012 sub număr unic de dosar 8786/30/2012 au fost trimiși în judecată inculpații J.P. și M.C.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În fapt, s-a reținut că inculpatul J.P. a pretins suma de 150 euro și a acceptat suma de 600 RON de la denunțătorul M.C.A., pentru a-i restitui permisul de conducere, iar inculpatul M.C.D. a primit, în urma unei înțelegeri prealabile, de la coinculpatul J.P.

suma de 200 RON, ambii inculpați deținând funcția de agent șef de poliție în cadrul Biroului Rutier Timișoara. Fiind audiați la termenul din data de 21 ianuarie 2013, inculpatul J.P. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, invocând în favoarea sa dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., cerere admisă de către prima instanță, iar inculpatul M.C.D. nu a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că a urmat procedura de drept comun. Prin Sentința penală nr. 38/PI din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8786/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu privire la inculpatul J.P.

și din art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 26 C. pen., raportat la art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu privire la inculpatul M.C.D. În baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 256 C. pen, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu privire la inculpatul M.C.D. În baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.P., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestul preventiv din data de 1 septembrie 2012 până în data de 8 octombrie 2012. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă față de inculpatul J.P. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400 RON. Dispune virarea de către inculpat a acestei sume către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contul deschis la BCR. În baza art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul M.C.D., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestul preventiv din data de 1 septembrie 2012 până în data de 6 septembrie 2012. În baza art. 256 alin. (2) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON. S-a dispus virarea de către inculpat a acestei sume către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contul deschis la BCR. În baza art. 349 C. proc. pen. și art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 500 RON, cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut următoarea stare de fapt: În data de 31 august 2012, numitul M.C.A.

a adresat un denunț Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Timiș, înaintat spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care a reclamat împrejurarea că, în ziua respectivă, numitul J.P., subofițer în cadrul Serviciul Rutier Timiș - Biroul Accidente Ușoare, i-a solicitat suma de 150 euro, pentru a nu-i reține permisul de conducere. S-a reținut că în data de 30 august 2012, denunțătorul a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu avarierea a trei autoturisme, motiv ce a determinat deplasarea unui echipaj al Biroului Poliției Rutiere la locul accidentului. În acest sens, s-au deplasat doi lucrători care au făcut constatarea accidentului, în sensul că unul dintre ei a notat într-un carnețel datele personale ale celor trei conducători ale autovehiculelor implicate, iar cel de-al doilea subofițer a purtat discuții cu persoanele de la fața locului, detensionând atmosfera.

Deși nu au întocmit niciun document la fața locului, polițiștii respectivi i-au cerut denunțătorului să se prezinte la Serviciul Rutier - Biroul Accidente Ușoare, unde se afla inculpatul J.P. Autoturismele implicate în evenimentul rutier aparțineau numiților M.C.A., G.C.I. și G.V.C. În urma cercetărilor efectuate de către inculpatul J.P., acesta a apreciat că vinovat de producerea evenimentului rutier este denunțătorul M.C.A. căruia i-a solicitat să-și recunoască fapta de neacordare a priorității, consecința fiind repararea autoturismelor implicate în eveniment prin asigurarea denunțătorului și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă cuprinsă între 1 - 3 luni. Urmare acestui fapt, lucrătorul de poliție a întocmit proces-verbal de contravenție ce a fost semnat de către denunțător, însă G.V.C.

- unul dintre ceilalți doi conducători auto implicați în evenimentul rutier - a acuzat dureri în zona cervicală și a plecat la spital pentru investigații, revenind la politie la ora 21.00 cu un certificat fără zile de îngrijiri medicale, când inculpatul J.P. le-a comunicat că este ora închiderii și le-a recomandat să se întoarcă a doua zi, în data de 31 august 2012, orele 14.30. S-a mai reținut că în data de 31 august 2012, denunțătorul a revenit la Serviciul Rutier unde, după multe discuții, șoferul ce a reclamat vătămarea sa a declarat că nu are niciun fel se pretenții ulterioare, cu condiția de a-și repara autoturismul pe asigurarea denunțătorului și ca acesta să-și recunoască vina, ceea ce denunțătorul a și declarat în scris, la recomandarea inculpatului J.P.

Atunci inculpatul J.P. i-a înmânat denunțătorului o copie a procesului-verbal de contravenție, explicându-i că trebuie să plătească urgent amenda, că permisul de conducere al denunțătorului este în buzunarul inculpatului și că în mod normal acesta se suspendă pe 30 de zile, dar, după achitarea amenzii, când revine cu chitanța, denunțătorul să aibă asupra sa și suma de 150 euro pe care urmează să o împartă cu cei doi colegi ai săi care au fost la fața locului și că nu i se va reține permisul de conducere. Ca urmare acestui denunț, în data de 31 august 2012, ora 16.30, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a emis ordonanță de înregistrare a convorbirilor efectuate în mediul ambiental, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 ore (ordonanță ce a fost ulterior confirmată de către Tribunalul Timiș, prin Încheierea nr. I1 din 3 septembrie 2012). De asemenea, s-a procedat la înserierea sumei de 600 RON aparținând denunțătorului.

După efectuarea acestor activități, numitul M.C.A. s-a deplasat la sediul Serviciului Rutier Timiș și a intrat în biroul în care se afla inculpatul J.P., îi înmânează suma de 600 RON, împăturită probabil în procesul-verbal de contravenție și chitanța de plată a acestuia, remise în prealabil de către inculpatul J.P., iar concomitent, acesta din urmă îi predă lui M.C.A. permisul de conducere. După remiterea sumei de 600 RON inculpatului J.P., denunțătorul a ieșit din biroul acestuia, la scurtă vreme în respectivul birou intrând inculpatul M.C.D. Imediat, la fața locului, în prezența martorilor asistenți B.I. și M.C.I., au intervenit organele de urmărire penală care le-au cerut celor doi inculpați să declare dacă dețin asupra lor vreo sumă de bani.

Asupra inculpatului M.C.D. a fost găsită suma de 200 RON formată din patru bancnote având cupiura de 50 RON, bancnote ce fuseseră anterior înseriate de organul de urmărire penală. Cu privire la această sumă, inculpatul M.C.D. a declarat că a fost primită ca o restituire a unui împrumut acordat unei persoane. Inculpatul J.P. a scos din buzunar suma de 506 RON cu privire la care a declarat că sunt banii săi personali pe care i-a deținut de la intrarea în serviciu. În continuare, inculpatul J.P. a scos dintr-o altă încăpere decât cea în care a fost surprins de organele de urmărire penală, dintr-un dulap, suma de 400 RON, formată din două bancnote având cupiura 50 RON, respectiv trei bancnote având cupiura de 100 RON, despre care a declarat că i-a primit de la denunțătorul M.C.A.

Comparându-se seriile acestor bancnote, s-a constatat că sunt aceleași cu cele menționate în procesul-verbal din data de 31 august 2012 de consemnare a seriilor bancnotelor ce urmau a fi utilizate la realizarea flagrantului, proces-verbal întocmit de organele de urmărire penală. La stabilirea vinovăției inculpaților, prima instanță a avut în vedere în primul rând declarația dată de inculpatul J.P. la primul termen de judecată, când acesta a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de inculpare, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., cu mențiunea că a acceptat oferta de la denunțător și nu a pretins el personal banii. S-a reținut că inculpatul M.C.D.

a arătat că, în data de 31 august 2012, a mers la biroul coinculpatului J.P. pentru a înregistra o tamponare, ocazie cu care inculpatul J.P. i-a înmânat suma de 200 RON, despre care i-a spus că este cadou, iar în momentul imediat următor au intrat polițiștii de la D.G.A. Inculpatul M.C.D. a mai menționat că J.P. avea la el o datorie mai veche de 200 RON, prima instanță constatând că declarația inculpatului M.C.D. este în contradicție cu celelalte probe din dosar. De asemenea, s-a reținut că inculpatul J.P. a declarat că, după ce i-a recomandat numitului M.C.A. că este necesar să achite amenda contravențională, i-a precizat și că ar trebui să fie atent cu cei care au fost la fața locului, iar la întrebarea denunțătorului "Cât?", inculpatul i-a răspuns "cât vrei, 50 de euro pentru fiecare". Inculpatul J.P.

a mai arătat că la discuțiile inițiale a participat și inculpatul M.C.D., ducând și el muncă de lămurire ca totul să rămână la nivel de contravenție. Același inculpat a susținut că el îi relatase anterior coinculpatului M.C.D. că M.C.A. urmează să aducă o sumă de bani "pentru cei care l-am ajutat" și, după ce denunțătorul i-a remis inculpatului suma de 600 RON, în biroul său a venit coinculpatul M.C.D. în fața căruia s-au numărat banii primiți, din care inculpatul J.P. i-a dat colegului său o treime, respectiv suma de 200 RON, iar diferența a pus-o în fișetul său. Tribunalul a apreciat că declarația inculpatului J.P. se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Din declarația martorului C.D., colegul de echipaj al inculpatului M.C.D.

prima instanță a reținut că în data de 31 august 2012, în jurul orei 17.00 - 17.15, s-a aflat împreună cu colegul său M.C.D. la autoturismul de serviciu, în curtea Serviciului Rutier, iar, la un moment dat, după ce s-a salutat cu denunțătorul, acesta a părăsit autoturismul de serviciu, împrejurare de natură a confirma înțelegerea prealabilă a acestuia cu inculpatul J.P. S-a mai reținut că și martorul G.C.I. a arătat că, în data de 31 august 2012, după ora 14.00, în timp ce, în sala de la "Accidente ușoare", se afla împreună cu denunțătorul și numitul G.V.C. și asista la discuțiile contradictorii asupra vinovăției accidentului purtate de cei din urmă, în sala respectivă a venit inculpatul M.C.D.

care a declarat răspicat tuturor celor prezenți că o să meargă la fața locului din nou pentru a efectua măsurători. După un interval de timp, denunțătorul și numitul G.V.C. au ajuns la o înțelegere, inculpatul M.C.D. fiind încă prezent în încăperea respectivă (se plimba între sală și coridor). Din declarația martorului M.C.I. s-a reținut că acesta că l-a însoțit pe vărul său la Serviciul Rutier, atât în data de 30 august 2012, cât și în data de 31 august 2012. În ziua de 31 august 2012, în jurul orei 14.00, în timp ce părțile implicate în accident discutau în sala de la "Accidente ușoare", situată la etajul I al clădirii ce constituie sediul Serviciului Rutier, a venit inculpatul M.C.D. care le-a cerut celor prezenți să-l însoțească la locul producerii accidentului, iar atunci când conducătorii auto au declarat că nu este nevoie, deoarece au ajuns la o înțelegere, M.C.D.

a afirmat "vedeți că se poate rezolva". Ulterior, inculpatul J.P. i-a pretins denunțătorului suma de 150 euro pentru el și ceilalți doi polițiști care l-au ajutat și au fost la fața locului (câte 50 euro pentru fiecare), bani pe care urma să-i dea în momentul în care aduce chitanța de plată a amenzii. Conform declarației martorului M.C.I., s-a reținut de către prima instanță că cei doi polițiști care au fost la fața locului (M.C.D. și colegul său) au rămas în mașina lor, tot acolo fiind găsiți și după aproximativ două ore când martorul și denunțătorul s-au reîntors cu banii ce urmau a fi dați inculpatului J.P. și cu chitanța de plată a amenzii. După ce inculpatul J.P. a primit suma pretinsă, denunțătorul și martorul M.C.I.

au coborât în curtea Serviciului Rutier unde i-au observat din nou pe inculpatul M.C.d. și pe colegul său stând în mașină, cu ambele uși deschise. Imediat ce martorul și denunțătorul au ajuns la colțul clădirii, în dreptul mașinii, au auzit portiera trântindu-se și l-au văzut pe inculpatul M.C.D. alergând spre scările de acces în incinta instituției. De asemenea, s-a reținut că martorul T.A. l-a asistat și consiliat pe denunțător în calitate de avocat la cele întâmplate, respectiv la implicarea clientului său într-un accident de circulație petrecut în data de 30 august 2012, urmarea căruia i-a fost reținut permisul de conducere, dar fără a i se suspenda dreptul de a conduce. În data de 31 august 2012, el împreună cu persoanele implicate s-au întâlnit la sediul poliției, la discuții participând și cei doi polițiști care au încercat să convingă șoferii implicați în accident pentru rezolvarea amiabilă a problemei.

M.C.D. aștepta să vadă dacă urma să meargă la fața locului pentru a face măsurători, însă, în final, ca urmare a înțelegerii părților, acest lucru nu mai era necesar. La plecare, inculpatul J.P. l-a asigurat pe martorul T.A. că totul este în ordine și că clientului său îi va fi restitui permisul de conducere. La scurt timp după ce a ieșit din sediul poliției, martorul T.A. a fost recontactat de clientul său, care i-a spus că inculpatul J.P. i-a cerut suma de 150 de euro pentru că el și colegii săi l-au ajutat și urmează să-i restituie permisul. Cu privire la martora M.E., prima instanță a reținut că aceasta a fost cea care a anunțat organele de poliție despre accidentul în care a fost implicat soțul său, M.C.A., relatând cronologic despre cele petrecute la fața locului, despre dirijarea lor de către inculpatul M.C.D.

către Biroul Tamponări al Serviciului Rutier, nefiind victime ca urmare a accidentului rutier. La sediul poliției a fost completat și semnat procesul-verbal de contravenție, fiind date și celelalte declarații olografe ale șoferilor implicați în accident. Întrucât numitul G.V. a menționat în cuprinsul declarației că are dureri, inculpatul J.P. i-a solicitat să facă un consult medical, precizând, totodată că dacă se confirmă acuzele persoanei vătămate, se va întocmi un dosar penal, iar permisul de conducere va fi suspendat. După revenirea lui G.V. de la consult cu rezultatul negativ, inculpatul J.P. a solicitat persoanelor implicate să revină a doua zi la poliție, fiind deja ora închiderii. S-a mai reținut că soții M. împreună cu martorii T.A.

și M.C.I., au revenit la sediul poliției rutiere a doua zi, unde, în final, în urma discuțiilor purtate, s-a ajuns la o înțelegere, soldată cu renunțarea la actele medicale de către martorul G.V. și repararea autoturismelor avariate în baza asigurării autoturismului deținut de denunțător. M.C.I. a completat declarația olografă în sensul recunoașterii vinovăției sale, urmând ca acesta să meargă să plătească amenda. După ce au plecat cu toții de la inculpatul J.P., acesta l-a chemat înapoi pe denunțătorul M.C.A., iar când a coborât în curtea poliției, M.C.A. a comunicat aparținătorilor că inculpatul J.P. i-a cerut suma de 150 euro pentru ajutor și pentru că i-a restituit permisul de conducere.

Totodată, tribunalul a reținut că martorul B.I. a fost cel care a asistat la organizarea flagrantului de către polițiștii D.G.A. Conform Planului de acțiune al Biroului Rutier, s-a constatat că în data de 30 august 2012, lucrătorii de poliție rutieră au executat o acțiune pe raza municipiului Timișoara, pentru reducerea victimizării prin accidente rutiere, acțiune în care dispozitivul format din a.s.a. M.C.D. și a.s.p. C.D. urma a-și desfășura activitatea pe str. C.B., cu auto MAI XXX. Pe de altă parte, conform documentelor comunicate de Biroului Rutier, s-a reținut că în data de 30 august 2012 patrula auto formată din a.s.a. M.C.D. și a.s.p. C.D. și-a desfășurat activitatea în zona T.I., Bd.

R., Calea A., Calea T., nu însă și în zona Calea Ș. unde este situată str. H. pe care a avut loc evenimentul rutier în care a fost implicat denunțătorul și unde au fost direcționați de către dispecerat. Tribunalul a constatat că primirea sumei de 600 RON în locul celor 150 de euro solicitați și restituirea permisului de conducere de către inculpatul J.P. sunt confirmate și de înregistrarea video din mediul ambiental între inculpat și denunțător, discuție consemnată în procesul-verbal din data de 27 septembrie 2012. Prima instanță a constatat că, în drept, faptele inculpatului J.P. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped.

de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, texte de lege care incriminează "fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri", dacă fapta este săvârșită de o persoană care are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor sau de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor. În ceea ce privește subiectul activ al celor două infracțiuni, s-a observat că acesta este unul calificat, acela de "funcționar", condiție îndeplinită în prezenta speță, întrucât inculpatul J.P.

are gradul profesional de agent de poliție, și-a desfășurat activitatea în cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul Rutier - Compartimentul Tamponări, era de serviciu în momentul săvârșirii faptei, iar atribuțiile sale de serviciu sunt cele prevăzute în fișa postului, semnată de inculpat la data de 4 august 2011, atribuții printre care se regăsește și cea de cercetare și soluționare a accidentelor rutiere soldate cu avarierea autoturismelor.

Cât privește infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., tribunalul a reținut că din probele de la dosar rezultă că acțiunile inculpatului realizează modalitatea normativă alternativă prevăzută în norma de incriminare sub forma "pretinderi" și "primirii" ("acceptarea promisiunii" susținută de inculpat nefiind dovedită cu probe), corelativă acțiunii de "dare" a cărei inițiativă a aparținut mituitorului, inculpatul manifestându-și expres voința de a "pretinde" și "primi" suma de bani, anterior introdusă de denunțător în procesul-verbal de contravenție și chitanța privind plata amenzii, ca o răsplată a conduitei incorecte pe care a avut-o în legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

Totodată, s-a constatat că din probele de la dosar rezultă că banii au fost primiți de inculpatul J.P. după finalizarea procesului-verbal de contravenție, respectiv după momentul în care a adus la cunoștința denunțătorului contravenția pentru care a fost sancționat, cuantumul amenzii contravenționale și după semnarea și înmânarea procesului-verbal de contravenție pentru în vederea plății amenzii. Cu toate acestea, s-a reținut că atribuțiile inculpatului J.P. nu s-au terminat aici, astfel cum s-a arătat în apărare în încercarea de a obține o schimbare de încadrare juridică într-o infracțiune mai ușoară, aceea de primire de foloase necuvenite, care presupune primirea de bani după îndeplinirea un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia.

Din declarația denunțătorului, coroborată cu înregistrarea video din mediul ambiental între inculpat și denunțător, prima instanță a reținut că banii au fost primiți de inculpat concomitent cu restituirea permisului de conducere pe care îl reținuse ca urmare a comiterii unei contravenții la regimul rutier, contravenție pentru sancționarea căreia nu era prevăzută ca măsură administrativă reținerea permisului de conducere. S-a apreciat de către prima instanță că au fost îndeplinite, așadar, toate condițiile speciale pentru existența infracțiunii de luare de mită, respectiv: acțiunile de mituire ale inculpatului au ca obiect bani, au caracter de retribuție, de plată pentru îndeplinirea necorespunzătoare a unor atribuții de serviciu, sunt oferite concomitent îndeplinirii de către polițist a atribuțiilor de serviciu, iar "actul" pentru care s-a oferit mita intra în atribuțiile de serviciu ale polițistului J.P.

și prin urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din luare de mită în primirea de foloase necuvenite în ceea ce-l privește pe inculpatul J.P. Cu privire la inculpatul M.C.D., prima instanță a reținut că acesta a fost trimis în judecată în calitate de coautor al infracțiunii de luare de mită, deoarece, potrivit susținerilor din rechizitoriu, acesta a acționat în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul J.P., aspecte ce rezultă din prezența acestuia, după efectuarea constatării evenimentului rutier din data de 30 august 2012, și la discuțiile purtate în data de 31 august 2012 cu ocazia cărora denunțătorul M.C.A.

și-a asumat vina evenimentului rutier și a fost de acord cu repararea autovehiculelor implicate pe asigurarea sa. Pe de altă parte, din susținerile parchetului, s-a reținut că imediat după ce denunțătorul a plecat din biroul inculpatului J.P., inculpatul M.C.D. a intrat în biroul colegului său, chiar înainte de pătrunderea organelor de urmărire penală care au organizat flagrantul, de unde rezultă, în mod clar, că inculpatul a urmărit momentul în care denunțătorul M.C.A. a părăsit biroul colegului său și a mers să-și primească suma ce i-a fost promisă de acesta. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul M.C.D. a solicitat inițial schimbarea de încadrare juridică din luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, iar apoi în complicitate la primirea de foloase necuvenite, pe motiv că el nu știa de remiterea sumei de către denunțător, acceptând să primească suma de 200 RON, fără a cunoaște proveniența acesteia.

Avându-se în vedere că s-a stabilit deja că inculpatul J.P. se face vinovat de infracțiunea de luare de mită și nu de primire de foloase necuvenite, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de foloase necuvenite, neexistând fapta autorului pentru primire de foloase necuvenite. Din elementele dosarului mai sus analizate, prima instanță a reținut că în data de 30 august 2012 a avut loc un accident de circulație, la fața locului fiind direcționați polițiștii M.C.D. și C.D., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia constatând că accidentul s-a soldat doar cu avarierea autoturismelor implicate în accident, fără a fi și victime, raportat și la cele declarate la momentul respectiv de către șoferii autoturismelor, iar în aceste condiții, cei doi polițiști au direcționat persoanele implicate la Serviciul Rutier - Biroul Tamponări, unde era de serviciu inculpatul J.P.

În ziua respectivă, nu a avut loc nicio discuție între inculpatul J.P. și M.C.D. S-a mai reținut că a doua zi, în data de 31 august 2012, după reluarea programului de serviciu, la ora 14.00, inculpatul J.P. i-a spus inculpatului M.C.D. că s-ar putea să fie victime cu privire la accidentul din ziua precedentă, persoanele implicate și însoțitorii lor fiind în acest timp în sala de așteptare. Au urmat discuții între cei trei șoferi, la acestea intervenind cei doi inculpați care au încercat să convingă persoanele implicate că este în avantajul lor ca totul să rămână la nivel de contravenție și să nu se întocmească dosar penal, în cazul în care numitul G.V.C. era victimă a accidentului.

În final s-a ajuns la o înțelegere între cei implicați, respectiv renunțarea la acuzații de către presupusa victimă, recunoașterea vinovăției de către denunțător și repararea autoturismelor avariate cu polița acestuia, în atare condiții de restul formalităților urmând a se ocupa inculpatul J.P. După această înțelegere, inculpatul J.P. i-a spus denunțătorului să meargă să plătească amenda, precizându-i apoi, între patru ochi, că trebuie să se revanșeze pentru ajutor și pentru că îi va restitui permisul de conducere. După ce a plecat denunțătorul din biroul inculpatului J.P., acesta i-a spus lui M.C.D. că primul se va revanșa față de ei. Mai târziu a revenit denunțătorul cu dovada de plată a amenzii, în interiorul căreia a pus 600 RON, iar la scurt timp după ce a plecat, în biroul lui J.P.

și-a făcut apariția inculpatul M.C.D. care a acceptat suma de 200 RON remisă de colegul său. Față de această succesiune a evenimentelor, instanța de fond a reținut că inculpatul M.C.D., după ce s-a prezentat la serviciu, în eventualitatea deplasării la fața locului pentru măsurători, a constatat în final că acest lucru nu se mai impune, ca urmare a înțelegerii părților, în acest fel, el îndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, pentru care a acceptat, la inițiativa inculpatului J.P., să primească o sumă de bani care nu i se cuvenea, faptă care se circumscrie infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Deși s-a reținut că intre cei doi inculpați a avut loc o înțelegere prealabilă pentru a obține o sumă de bani de la denunțător, precum susține rechizitoriul, prima instanță a constatat că această înțelegere a intervenit după ce părțile s-au înțeles pentru contravenție, urmând ca de finalizarea cazului și restituirea permisului de conducere să se ocupe mai departe inculpatul J.P., această succesiune a lucrurilor fiind percepută de toți martorii audiați în cauză și confirmată de ambii inculpați în declarațiile date. De altfel, din fișa postului aparținând inculpatului M.C.D., s-a reținut că este specificat, printre sarcinile și îndatoririle acestuia, că inculpatul întocmește fișele statistice pentru accidentele grave și ușoare cu victimă, prin urmare, s-a reținut că în momentul intervenției înțelegerii prealabile dintre cei doi inculpați cu privire la banii ce urma să îi aducă denunțătorul, inculpatul M.C.D.

nu mai avea nicio legătură cu respectivul caz de circulație, fiind desesizat în fapt de acesta ca urmare a înțelegerii părților implicare, așa cum s-a arătat mai sus, înțelegerea inculpaților nemaifiind legată de vreo sarcină ulterioară de serviciu care îl privea direct pe inculpatul M.C.D. Prin urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea inculpatului M.C.D., reținând în favoarea sa infracțiunea de primire de foloase necuvenite și nu cea de luare de mită, pentru care a fost trimis inculpatul în judecată. La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime - având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen., ca urmare a solicitării inculpatului J.P., prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. S-a considerat că faptele inculpaților prezintă o gravitate ridicată, indiferent de valoarea mitei oferite și primite sau de primirea folosului necuvenit, gradul de pericol social al infracțiunilor nefiind dat de acest aspect, întrucât corupția este ilegală și din acest motiv ea trebuie sancționată.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă, calificată prin scopul special de a îndeplini un act privitor la atribuțiile sale de serviciu în cazul infracțiunii de luare de mită, inculpații având reprezentarea faptului că desfășoară o activitate ilegală, aspect pe care l-a recunoscut doar inculpatul J.P. și urmărind, în cazul ambilor inculpați, ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite. Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea circumstanțelor atenuante în cazul inculpatului J.P.

Astfel, din fișa de cazier judiciar s-a reținut că acesta nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru șantaj și fals în înscrisuri sub semnătură privată, a recunoscut de la bun început săvârșirea faptei pe care a săvârșit-o, prezintă anumite afecțiuni medicale, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar în circumstanțiere, este o persoană bine integrată în societate, cu planuri de viitor realizabile și bine conturate, nefiind necesare intervenții specializate în acest sens, această concluzie reieșind din referatul S.P.T.T.M. În concluzie, prima instanță a reținut pentru inculpatul J.P. circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ca împrejurări care atenuează răspunderea penală și a coborât pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen.

Cu privire la inculpatul M.C.D., prima instanță a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, dar nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat, a înregistrat performanțe în activitatea profesională, fiind recompensat de nouă ori, dar și sancționat de două ori cu mustrare scrisă, este o persoană bine integrată în societate, în cazul căreia nu au fost identificate nevoi care să necesite intervenție specializată, această concluzie reieșind din referatul S.P.T.T.M. Prin urmare, tribunalul a apreciat că în cazul inculpatului M.C.D. nu se impun a fi reținute circumstanțe atenuante, astfel cum s-a solicitat în apărare, aspectele pozitive urmând a fi valorificate la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.

În vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., Tribunalul Timiș a apreciat ca fiind suficientă aplicarea următoarelor sancțiuni: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în cazul inculpatului J.P. și 6 luni închisoare pentru primire de foloase necuvenite, în cazul inculpatului M.C.D.

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, instanța de fond a reținut că aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., trebuie realizată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și Sabou și Pârcălab c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen. și la principiul constituțional al proporționalității. Astfel, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpaților să le fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța apreciază că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpaților întrucât aceștia, atâta timp cât nu au fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv probitatea exercitării atribuțiilor de serviciu de către un funcționar, îi face nedemni de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., respectiv art. 35 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța de fond nu a aplicat inculpatului J.P. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, acesta fiind sub 2 ani închisoare.

Apreciindu-se că scopul pedepsei aplicate, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite și celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce a fost aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, Tribunalul Timiș a dispus, în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul ambilor inculpați, făcându-se totodată pentru cei doi inculpați aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., rap. la art. 64 lit. a) teza a-II b), c) C. pen., pedeapsa accesorie fiind și ea suspendată, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. Împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 203 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8786/30/2012 au declarat apel, inculpații M.C.D.

și J.P. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 11 februarie 2013. În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se solicită casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedepse privative de libertate, considerându-se sentința primei instanțe netemeinică, întrucât printr-o interpretare eronată a stării de fapt și a materialului probator, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului M.C.D., din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, din analiza mijloacelor de probă rezultând că inculpatul J.P.

a fost cel care a pretins și a primit de la denunțător suma de bani pentru a-i restitui acestuia permisul de conducere pe care i-l reținuse ca urmare a comiterii unei contravenții la regimul rutier, contravenție pentru sancționarea căreia nu era prevăzută ca măsură administrativă reținerea permisului de conducere, la rândul său inculpatul M.C.D. fiind coautor al infracțiunii de luare de mită, deoarece a acționat în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul J.P. Astfel, se consideră că motivarea instanței de fond în sensul că în momentul intervenției înțelegerii prealabile dintre cei doi inculpați cu privire la banii ce urma să-i aducă denunțătorul, inculpatul M.C.D.

nu mai avea nicio legătură cu respectivul caz de circulație, fiind desesizat în fapt de acesta ca urmare a înțelegerii părților implicate, nu poate fi primită, neavând corespondent în materialul probator, ca de altfel nici constatarea instanței cu privire la faptul, că înțelegerea inculpaților nu mai era legată de vreo sarcină ulterioară de serviciu care îl privea direct pe inculpatul M.C.D., deoarece la dosarul cauzei nu există niciun înscris întocmit de acest inculpat, acesta neîndeplinindu-și atribuția de serviciu constând în efectuarea cercetării la fața locului după ce a primit banii de la inculpatul J.P. Prin urmare se consideră că inculpatul M.C.D. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în varianta primirii sumei de bani pentru a nu-și îndeplini, o atribuție de serviciu.

Se mai arată în motivele de apel că hotărârea Tribunalului Timiș este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, precum și a modalității de executare a acestora, care nu este în măsură de a asigura reeducarea și prevenția generală, infracțiunile reținute și săvârșite de inculpați fiind caracterizate printr-un grad ridicat de pericol social, fenomenul corupției fiind periculos și extrem de dăunător pentru societate, iar atunci când actele de corupție sunt comise de lucrători de poliție, situația este mult mai gravă. Astfel, se arată că prin aplicarea unor astfel de pedepse și în această modalitate, s-ar putea încuraja și alte persoane să comită astfel de infracțiuni, creând în opinia publică un sentiment de insecuritate și faptul că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu accentuat pericol social.

De asemenea, se mai arată că majorarea pedepsei pentru cei doi inculpați apare ca fiind necesară, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de aceștia, luare de mită, să poată fi aplicată și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) C. pen. În motivarea apelului declarat de către inculpatul J.P. se solicită în principal, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ulterior schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenită și rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara, iar în subsidiar, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei, cu aplicarea disp.

art. 81 C. pen. Astfel, se arată, că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât și din probele de la dosar rezultă că activitatea sa infracțională a debutat după momentul finalizării atribuțiilor de serviciu, fapt reținut și de către prima instanță care nu a avut însă în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție era încheiat deja din seara zilei de 30 august 2012, iar activitatea infracțională a avut loc în data de 31 august 2012, fapt confirmat și de declarația denunțătorului care a arătat și faptul că în seara zilei de 30 august 2012, inculpatul i-a comunicat că nu îi va fi reținut permisul de conducere, prin urmare odată cu încheierea procesului-verbal de contravenție atribuțiile sale de serviciu au încetat și prin urmare, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice s-a făcut în mod netemeinic și nelegal.

În susținerea cererii subsidiare, respectiv aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, solicită a se face aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., luându-se în considerare referatul de evaluare efectuat în cauză, menționând că este un infractor primar, neavând antecedente penale, s-a prezentat la fiecare solicitare a autorităților judiciare în fața cărora a relatat în mod complet starea de fapt. Prin Decizia penală nr. 112/A de la 30 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8786/30/2012, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.C.D.

împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 203 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8786/30/2012. . În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul J.P. împotriva aceleiași hotărâri. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș. S-a desființat hotărârea penală atacată în ceea ce îl privește pe inculpatul J.P. și rejudecând: S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen și s-a majorat la 2 (doi) ani pedeapsa aplicată inculpatului J.P.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. S-a majorat termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului J.P. la 4 ani. S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat apelant la plata a câte 250 RON, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 100 RON, onorariu parțial avocatul din oficiu. Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a apreciat întemeiată calea de atac declarată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și neîntemeiată cea declarată de către inculpatul J.P., respectiv tardivă cea declarată de inculpatul M.C.D., pentru considerentele ce vor fi prezentate. În ceea ce privește calea de atac declarată de către inculpatul M.C.D., instanța de apel constată că inculpatul a fost prezent la dezbaterea fondului cauzei, respectiv la data de 21 ianuarie 2013, arătând, cu ocazia acordării ultimului cuvânt, că regretă săvârșirea faptei și că nu a cunoscut proveniența banilor. Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțarea hotărârii primei instanțe.

Inculpatul M.C.D. a fost prezent la dezbateri, fiind amânată pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2013 când instanța a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite. Inculpatul a declarat calea de atac la data de 2 aprilie 2013, fiind încălcat prin urmare termenul de 10 zile prevăzut la art. 363 C. proc. pen. înăuntrul căruia trebuie exercitată calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. Inculpatul M.C.D. a formulat "apel peste termen", instituție reglementată de disp. art. 365 C. proc. pen., pentru partea care a lipsit, atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, și care poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.

Instituția apelului peste termen nu este incidentă în cazul inculpatului M.C.D., deoarece acesta a fost prezent pe parcursul dezbaterii procesului, astfel încât instanța de apel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M.C.D. împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8786/30/2012. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M.C.D., instanța de apel și-a însușit opinia formulată de prima instanță care, făcând aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen. relativ la schimbarea de încadrare juridică, a apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

rap. la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, urmând a fi făcute următoarele completări cu precizarea menținerii încadrării juridice a faptei comise de inculpatul J.P., pentru considerentele ce urmează a fi prezentate: În literatura juridică s-a menționat că ceea ce este de esența infracțiunii de luare de mită determinându-i gradul mai ridicat de pericol social, în raport cu cea de primire de foloase necuvenite, este împrejurarea că funcționarul primește banii sau foloasele pentru a îndeplini, a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu. În cazul luării de mită funcționarul, traficând funcția sa, condiționează îndeplinirea, neîndeplinirea actului de obținerea unui beneficiu material.

În cazul infracțiuni de primire de foloase necuvenite o asemenea condiționare nu există, actul fiind îndeplinit corect de funcționar în virtutea funcției. Incorectitudinea funcționarului apare ulterior, după îndeplinirea actului, când primește banii sau foloasele, manifestându-se ca un element care înțelege să realizeze, prin îndeplinirea, de altfel corectă, a îndatoririlor sale de serviciu pentru care este retribuit legal și alte venituri. Așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, la momentul la care a avut loc accidentul, respectiv 30 august 2012 când inculpatul M.C.D., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu a făcut constatările privind avarierea celor două autoturisme și îndrumarea conducătorilor auto la sediul Biroului Tamponări din cadrul Poliției Rutiere Timiș, între acesta și inculpatul J.P.

nu a existat nicio discuție referitoare la primirea vreunei sume de bani de către niciunul din ei. Abia a doua zi, după reluarea programului de serviciu, la ora 12,00 inculpatul J.P. i-a comunicat inculpatului M.C.D. că cei doi conducători auto implicați în accident cu o zi în urmă nu s-au înțeles cu privire la vinovăție și că unul dintre aceștia, acuzând dureri a fost îndrumat la o unitate sanitară, aceasta fiind prima discuție dintre inculpați cu referire la evenimentul rutier în care a fost implicat denunțătorul. Discuțiile dintre cei doi șoferi de la sediul Biroului Tamponări din data de 31 august 2012 la care au asistat cei doi inculpați au condus la soluționarea amiabilă a accidentului prin recunoașterea vinovăției de către denunțător, cu consecințele ce decurgeau.

Prin urmare, atribuțiile de serviciu ale inculpatului M.C.D. au încetat în acest moment, astfel că părțile înțelegând să pună punct litigiului nu se mai impunea îndeplinirea vreunui act de către inculpatul M.C.D., iar afirmațiile inculpatului J.P. în sensul încunoștințării inculpatului M.C.D. despre primirea unei sume de bani de la denunțător au fost făcute după ce părțile s-au înțeles pentru încheierea procesului-verbal de contravenție. Prin urmare, folosul material constând în suma de 200 RON a fost acceptată de către inculpatul M.C.D. după aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu, în momentul în care acesta nu mai avea nicio atribuție în ceea ce privește accidentul de circulație din data de 30 august 2012 la a cărui constatare participase și în care a fost implicat denunțătorul.

Însă, analizând activitatea ilicită a inculpatului J.P., așa cum este reținut în actul de acuzare și cum a fost însușită de către prima instanță, instanța de apel apreciază corectă soluția pronunțată, atât în ceea ce privește starea de fapt, cât și încadrarea juridică. Așa cum rezultă din depozițiile denunțătorului coroborate cu cronologia evenimentelor, după ce persoanele implicate au căzut de comun acord cu privire la soluționarea amiabilă a accidentului rutier, inculpatul J.P. i-a spus denunțătorului să plătească amenda, apoi să se întoarcă la sediul Poliției pentru a se revanșa, urmând a-i restitui permisul de conducere. Denunțătorul a urmat întocmai indicațiile primite de la inculpat, suma de 600 RON aflată în interiorul dovezii achitării contravalorii amenzii, reprezentând folosul material solicitat și acceptat de inculpat.

Primirea folosului material s-a realizat prin restituirea permisului de conducere, astfel că instanța de apel a apreciat că nu se impunea solicitarea apărătorului inculpatului J.P. în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite. Fapta inculpatului J.P. de a-i solicita denunțătorului să se revanșeze a fost comisă după încheierea procesului-verbal de contravenție, dar înainte de restituirea permisului de conducere, deci după îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu dar înainte de finalizarea acesteia. Prin urmare, solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată, urmând a fi menținută starea de fapt din actul de sesizare al instanței.

În ce pr