ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș nr. 818/P/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data

de 21 septembrie 2012 sub număr unic de dosar 8786/30/2012 au fost trimiși în

judecată inculpații J.P. și M.C.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și

ped. de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul J.P. a pretins suma de 150 euro și a acceptat suma de 600 RON de

la denunțătorul M.C.A., pentru a-i restitui permisul de conducere, iar inculpatul

M.C.D. a primit, în urma unei înțelegeri prealabile, de la coinculpatul J.P.

suma de 200 RON, ambii inculpați deținând funcția de agent șef de poliție în

cadrul Biroului Rutier Timișoara.

Fiind audiați la

termenul din data de 21 ianuarie 2013, inculpatul J.P. a recunoscut săvârșirea

faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, invocând în favoarea sa

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., cerere admisă de către prima

instanță, iar inculpatul M.C.D. nu a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că a

urmat procedura de drept comun.

Prin Sentința penală

nr. 38/PI din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

8786/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 254 C.

pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 256 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, cu privire la inculpatul J.P. și din art. 254 C. pen., raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art. 26 C. pen., raportat la art.

256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, cu privire la inculpatul M.C.D.

În baza art. 334 C.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din

art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în art.

256 C. pen, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, cu privire la inculpatul M.C.D.

În baza art. 254 C.

pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c)

C. pen., a fost condamnat inculpatul J.P., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării

pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.,

în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni

intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu

consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu

pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestul

preventiv din data de 1 septembrie 2012 până în data de 8 octombrie 2012.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă

față de inculpatul J.P.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 400 RON. Dispune virarea de către

inculpat a acestei sume către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în contul deschis la BCR.

În baza art. 256 C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul M.C.D., la o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

În baza art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II, b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării

pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.,

în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni

intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu

consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu

pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestul

preventiv din data de 1 septembrie 2012 până în data de 6 septembrie 2012.

În baza art. 256

alin. (2) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON. S-a dispus virarea de către

inculpat a acestei sume către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în contul deschis la BCR.

În baza art. 349 C.

proc. pen. și art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat

la 500 RON, cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 31 august

2012, numitul M.C.A. a adresat un denunț Direcției Generale Anticorupție -

Serviciul Județean Anticorupție Timiș, înaintat spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care a reclamat împrejurarea că,

în ziua respectivă, numitul J.P., subofițer în cadrul Serviciul Rutier Timiș -

Biroul Accidente Ușoare, i-a solicitat suma de 150 euro, pentru a nu-i reține

permisul de conducere.

S-a reținut că în

data de 30 august 2012, denunțătorul a fost implicat într-un eveniment rutier

soldat cu avarierea a trei autoturisme, motiv ce a determinat deplasarea unui

echipaj al Biroului Poliției Rutiere la locul accidentului. În acest sens, s-au

deplasat doi lucrători care au făcut constatarea accidentului, în sensul că

unul dintre ei a notat într-un carnețel datele personale ale celor trei

conducători ale autovehiculelor implicate, iar cel de-al doilea subofițer a

purtat discuții cu persoanele de la fața locului, detensionând atmosfera. Deși

nu au întocmit niciun document la fața locului, polițiștii respectivi i-au

cerut denunțătorului să se prezinte la Serviciul Rutier - Biroul Accidente

Ușoare, unde se afla inculpatul J.P.

Autoturismele

implicate în evenimentul rutier aparțineau numiților M.C.A., G.C.I. și G.V.C.

În urma cercetărilor

efectuate de către inculpatul J.P., acesta a apreciat că vinovat de producerea

evenimentului rutier este denunțătorul M.C.A. căruia i-a solicitat să-și

recunoască fapta de neacordare a priorității, consecința fiind repararea

autoturismelor implicate în eveniment prin asigurarea denunțătorului și

suspendarea permisului de conducere pe o perioadă cuprinsă între 1 - 3 luni.

Urmare acestui fapt, lucrătorul de poliție a întocmit proces-verbal de

contravenție ce a fost semnat de către denunțător, însă G.V.C. - unul dintre

ceilalți doi conducători auto implicați în evenimentul rutier - a acuzat dureri

în zona cervicală și a plecat la spital pentru investigații, revenind la

politie la ora 21.00 cu un certificat fără zile de îngrijiri medicale, când

inculpatul J.P. le-a comunicat că este ora închiderii și le-a recomandat să se

întoarcă a doua zi, în data de 31 august 2012, orele 14.30.

S-a mai reținut că în

data de 31 august 2012, denunțătorul a revenit la Serviciul Rutier unde, după

multe discuții, șoferul ce a reclamat vătămarea sa a declarat că nu are niciun

fel se pretenții ulterioare, cu condiția de a-și repara autoturismul pe

asigurarea denunțătorului și ca acesta să-și recunoască vina, ceea ce

denunțătorul a și declarat în scris, la recomandarea inculpatului J.P. Atunci

inculpatul J.P. i-a înmânat denunțătorului o copie a procesului-verbal de

contravenție, explicându-i că trebuie să plătească urgent amenda, că permisul

de conducere al denunțătorului este în buzunarul inculpatului și că în mod

normal acesta se suspendă pe 30 de zile, dar, după achitarea amenzii, când

revine cu chitanța, denunțătorul să aibă asupra sa și suma de 150 euro pe care

urmează să o împartă cu cei doi colegi ai săi care au fost la fața locului și

că nu i se va reține permisul de conducere.

Ca urmare acestui

denunț, în data de 31 august 2012, ora 16.30, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș a emis ordonanță de înregistrare a convorbirilor efectuate în mediul

ambiental, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 ore (ordonanță ce a fost

ulterior confirmată de către Tribunalul Timiș, prin Încheierea nr. I1 din 3

septembrie 2012). De asemenea, s-a procedat la înserierea sumei de 600 RON

aparținând denunțătorului.

După efectuarea

acestor activități, numitul M.C.A. s-a deplasat la sediul Serviciului Rutier

Timiș și a intrat în biroul în care se afla inculpatul J.P., îi înmânează suma

de 600 RON, împăturită probabil în procesul-verbal de contravenție și chitanța

de plată a acestuia, remise în prealabil de către inculpatul J.P., iar

concomitent, acesta din urmă îi predă lui M.C.A. permisul de conducere.

După remiterea sumei

de 600 RON inculpatului J.P., denunțătorul a ieșit din biroul acestuia, la

scurtă vreme în respectivul birou intrând inculpatul M.C.D.

Imediat, la fața

locului, în prezența martorilor asistenți B.I. și M.C.I., au intervenit

organele de urmărire penală care le-au cerut celor doi inculpați să declare

dacă dețin asupra lor vreo sumă de bani.

Asupra inculpatului

M.C.D. a fost găsită suma de 200 RON formată din patru bancnote având cupiura

de 50 RON, bancnote ce fuseseră anterior înseriate de organul de urmărire

penală. Cu privire la această sumă, inculpatul M.C.D. a declarat că a fost

primită ca o restituire a unui împrumut acordat unei persoane.

Inculpatul J.P. a

scos din buzunar suma de 506 RON cu privire la care a declarat că sunt banii

săi personali pe care i-a deținut de la intrarea în serviciu. În continuare,

inculpatul J.P. a scos dintr-o altă încăpere decât cea în care a fost surprins

de organele de urmărire penală, dintr-un dulap, suma de 400 RON, formată din

două bancnote având cupiura 50 RON, respectiv trei bancnote având cupiura de

100 RON, despre care a declarat că i-a primit de la denunțătorul M.C.A.

Comparându-se seriile

acestor bancnote, s-a constatat că sunt aceleași cu cele menționate în

procesul-verbal din data de 31 august 2012 de consemnare a seriilor bancnotelor

ce urmau a fi utilizate la realizarea flagrantului, proces-verbal întocmit de

organele de urmărire penală.

La stabilirea

vinovăției inculpaților, prima instanță a avut în vedere în primul rând

declarația dată de inculpatul J.P. la primul termen de judecată, când acesta a

recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de inculpare,

solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen., cu mențiunea că a acceptat oferta de la denunțător și nu a pretins el

personal banii.

S-a reținut că inculpatul

M.C.D. a arătat că, în data de 31 august 2012, a mers la biroul coinculpatului

J.P. pentru a înregistra o tamponare, ocazie cu care inculpatul J.P. i-a

înmânat suma de 200 RON, despre care i-a spus că este cadou, iar în momentul

imediat următor au intrat polițiștii de la D.G.A. Inculpatul M.C.D. a mai

menționat că J.P. avea la el o datorie mai veche de 200 RON, prima instanță

constatând că declarația inculpatului M.C.D. este în contradicție cu celelalte

probe din dosar.

De asemenea, s-a

reținut că inculpatul J.P. a declarat că, după ce i-a recomandat numitului

M.C.A. că este necesar să achite amenda contravențională, i-a precizat și că ar

trebui să fie atent cu cei care au fost la fața locului, iar la întrebarea

denunțătorului "Cât?", inculpatul i-a răspuns "cât vrei, 50 de

euro pentru fiecare". Inculpatul J.P. a mai arătat că la discuțiile

inițiale a participat și inculpatul M.C.D., ducând și el muncă de lămurire ca

totul să rămână la nivel de contravenție. Același inculpat a susținut că el îi

relatase anterior coinculpatului M.C.D. că M.C.A. urmează să aducă o sumă de

bani "pentru cei care l-am ajutat" și, după ce denunțătorul i-a remis

inculpatului suma de 600 RON, în biroul său a venit coinculpatul M.C.D. în fața

căruia s-au numărat banii primiți, din care inculpatul J.P. i-a dat colegului

său o treime, respectiv suma de 200 RON, iar diferența a pus-o în fișetul său.

Tribunalul a apreciat

că declarația inculpatului J.P. se coroborează cu declarațiile martorilor

audiați în cauză.

Din declarația martorului

C.D., colegul de echipaj al inculpatului M.C.D. prima instanță a reținut că în

data de 31 august 2012, în jurul orei 17.00 - 17.15, s-a aflat împreună cu

colegul său M.C.D. la autoturismul de serviciu, în curtea Serviciului Rutier,

iar, la un moment dat, după ce s-a salutat cu denunțătorul, acesta a părăsit

autoturismul de serviciu, împrejurare de natură a confirma înțelegerea

prealabilă a acestuia cu inculpatul J.P.

S-a mai reținut că și

martorul G.C.I. a arătat că, în data de 31 august 2012, după ora 14.00, în timp

ce, în sala de la "Accidente ușoare", se afla împreună cu

denunțătorul și numitul G.V.C. și asista la discuțiile contradictorii asupra

vinovăției accidentului purtate de cei din urmă, în sala respectivă a venit

inculpatul M.C.D. care a declarat răspicat tuturor celor prezenți că o să

meargă la fața locului din nou pentru a efectua măsurători. După un interval de

timp, denunțătorul și numitul G.V.C. au ajuns la o înțelegere, inculpatul

M.C.D. fiind încă prezent în încăperea respectivă (se plimba între sală și

coridor).

Din declarația

martorului M.C.I. s-a reținut că acesta că l-a însoțit pe vărul său la

Serviciul Rutier, atât în data de 30 august 2012, cât și în data de 31 august

implicate în accident discutau în sala de la "Accidente ușoare",

situată la etajul I al clădirii ce constituie sediul Serviciului Rutier, a

venit inculpatul M.C.D. care le-a cerut celor prezenți să-l însoțească la locul

producerii accidentului, iar atunci când conducătorii auto au declarat că nu

este nevoie, deoarece au ajuns la o înțelegere, M.C.D. a afirmat "vedeți

că se poate rezolva". Ulterior, inculpatul J.P. i-a pretins denunțătorului

suma de 150 euro pentru el și ceilalți doi polițiști care l-au ajutat și au

fost la fața locului (câte 50 euro pentru fiecare), bani pe care urma să-i dea

în momentul în care aduce chitanța de plată a amenzii.

Conform declarației

martorului M.C.I., s-a reținut de către prima instanță că cei doi polițiști

care au fost la fața locului (M.C.D. și colegul său) au rămas în mașina lor,

tot acolo fiind găsiți și după aproximativ două ore când martorul și

denunțătorul s-au reîntors cu banii ce urmau a fi dați inculpatului J.P. și cu

chitanța de plată a amenzii. După ce inculpatul J.P. a primit suma pretinsă,

denunțătorul și martorul M.C.I. au coborât în curtea Serviciului Rutier unde

i-au observat din nou pe inculpatul M.C.d. și pe colegul său stând în mașină,

cu ambele uși deschise. Imediat ce martorul și denunțătorul au ajuns la colțul

clădirii, în dreptul mașinii, au auzit portiera trântindu-se și l-au văzut pe

inculpatul M.C.D. alergând spre scările de acces în incinta instituției.

De asemenea, s-a

reținut că martorul T.A. l-a asistat și consiliat pe denunțător în calitate de

avocat la cele întâmplate, respectiv la implicarea clientului său într-un

accident de circulație petrecut în data de 30 august 2012, urmarea căruia i-a

fost reținut permisul de conducere, dar fără a i se suspenda dreptul de a

conduce. În data de 31 august 2012, el împreună cu persoanele implicate s-au

întâlnit la sediul poliției, la discuții participând și cei doi polițiști care

au încercat să convingă șoferii implicați în accident pentru rezolvarea

amiabilă a problemei. M.C.D. aștepta să vadă dacă urma să meargă la fața

locului pentru a face măsurători, însă, în final, ca urmare a înțelegerii

părților, acest lucru nu mai era necesar. La plecare, inculpatul J.P. l-a

asigurat pe martorul T.A. că totul este în ordine și că clientului său îi va fi

restitui permisul de conducere. La scurt timp după ce a ieșit din sediul

poliției, martorul T.A. a fost recontactat de clientul său, care i-a spus că

inculpatul J.P. i-a cerut suma de 150 de euro pentru că el și colegii săi l-au

ajutat și urmează să-i restituie permisul.

Cu privire la martora

M.E., prima instanță a reținut că aceasta a fost cea care a anunțat organele de

poliție despre accidentul în care a fost implicat soțul său, M.C.A., relatând

cronologic despre cele petrecute la fața locului, despre dirijarea lor de către

inculpatul M.C.D. către Biroul Tamponări al Serviciului Rutier, nefiind victime

ca urmare a accidentului rutier. La sediul poliției a fost completat și semnat

procesul-verbal de contravenție, fiind date și celelalte declarații olografe

ale șoferilor implicați în accident. Întrucât numitul G.V. a menționat în

cuprinsul declarației că are dureri, inculpatul J.P. i-a solicitat să facă un

consult medical, precizând, totodată că dacă se confirmă acuzele persoanei

vătămate, se va întocmi un dosar penal, iar permisul de conducere va fi

suspendat. După revenirea lui G.V. de la consult cu rezultatul negativ,

inculpatul J.P. a solicitat persoanelor implicate să revină a doua zi la

poliție, fiind deja ora închiderii.

S-a mai reținut că

soții M. împreună cu martorii T.A. și M.C.I., au revenit la sediul poliției

rutiere a doua zi, unde, în final, în urma discuțiilor purtate, s-a ajuns la o

înțelegere, soldată cu renunțarea la actele medicale de către martorul G.V. și

repararea autoturismelor avariate în baza asigurării autoturismului deținut de

denunțător. M.C.I. a completat declarația olografă în sensul recunoașterii

vinovăției sale, urmând ca acesta să meargă să plătească amenda. După ce au

plecat cu toții de la inculpatul J.P., acesta l-a chemat înapoi pe denunțătorul

M.C.A., iar când a coborât în curtea poliției, M.C.A. a comunicat

aparținătorilor că inculpatul J.P. i-a cerut suma de 150 euro pentru ajutor și

pentru că i-a restituit permisul de conducere.

Totodată, tribunalul

a reținut că martorul B.I. a fost cel care a asistat la organizarea

flagrantului de către polițiștii D.G.A.

Conform Planului de

acțiune al Biroului Rutier, s-a constatat că în data de 30 august 2012,

lucrătorii de poliție rutieră au executat o acțiune pe raza municipiului

Timișoara, pentru reducerea victimizării prin accidente rutiere, acțiune în

care dispozitivul format din a.s.a. M.C.D. și a.s.p. C.D. urma a-și desfășura

activitatea pe str. C.B., cu auto MAI XXX. Pe de altă parte, conform

documentelor comunicate de Biroului Rutier, s-a reținut că în data de 30 august

2012 patrula auto formată din a.s.a. M.C.D. și a.s.p. C.D. și-a desfășurat

activitatea în zona T.I., Bd. R., Calea A., Calea T., nu însă și în zona Calea

Ș. unde este situată str. H. pe care a avut loc evenimentul rutier în care a

fost implicat denunțătorul și unde au fost direcționați de către dispecerat.

Tribunalul a

constatat că primirea sumei de 600 RON în locul celor 150 de euro solicitați și

restituirea permisului de conducere de către inculpatul J.P. sunt confirmate și

de înregistrarea video din mediul ambiental între inculpat și denunțător,

discuție consemnată în procesul-verbal din data de 27 septembrie 2012.

Prima instanță a

constatat că, în drept, faptele inculpatului J.P. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 254 C. pen., raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, texte de lege care incriminează

"fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește

bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel

de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a

întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în

scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri", dacă fapta este săvârșită

de o persoană care are atribuții de constatare sau sancționare a

contravențiilor sau de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

În ceea ce privește

subiectul activ al celor două infracțiuni, s-a observat că acesta este unul

calificat, acela de "funcționar", condiție îndeplinită în prezenta

speță, întrucât inculpatul J.P. are gradul profesional de agent de poliție,

și-a desfășurat activitatea în cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul

Rutier - Compartimentul Tamponări, era de serviciu în momentul săvârșirii

faptei, iar atribuțiile sale de serviciu sunt cele prevăzute în fișa postului,

semnată de inculpat la data de 4 august 2011, atribuții printre care se

regăsește și cea de cercetare și soluționare a accidentelor rutiere soldate cu

avarierea autoturismelor.

Cât privește

infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., tribunalul a reținut

că din probele de la dosar rezultă că acțiunile inculpatului realizează

modalitatea normativă alternativă prevăzută în norma de incriminare sub forma

"pretinderi" și "primirii" ("acceptarea

promisiunii" susținută de inculpat nefiind dovedită cu probe), corelativă

acțiunii de "dare" a cărei inițiativă a aparținut mituitorului,

inculpatul manifestându-și expres voința de a "pretinde" și

"primi" suma de bani, anterior introdusă de denunțător în

procesul-verbal de contravenție și chitanța privind plata amenzii, ca o

răsplată a conduitei incorecte pe care a avut-o în legătură cu atribuțiile sale

de serviciu.

Totodată, s-a

constatat că din probele de la dosar rezultă că banii au fost primiți de

inculpatul J.P. după finalizarea procesului-verbal de contravenție, respectiv

după momentul în care a adus la cunoștința denunțătorului contravenția pentru

care a fost sancționat, cuantumul amenzii contravenționale și după semnarea și

înmânarea procesului-verbal de contravenție pentru în vederea plății amenzii.

Cu toate acestea, s-a reținut că atribuțiile inculpatului J.P. nu s-au terminat

aici, astfel cum s-a arătat în apărare în încercarea de a obține o schimbare de

încadrare juridică într-o infracțiune mai ușoară, aceea de primire de foloase

necuvenite, care presupune primirea de bani după îndeplinirea un act în

virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia. Din

declarația denunțătorului, coroborată cu înregistrarea video din mediul

ambiental între inculpat și denunțător, prima instanță a reținut că banii au

fost primiți de inculpat concomitent cu restituirea permisului de conducere pe

care îl reținuse ca urmare a comiterii unei contravenții la regimul rutier,

contravenție pentru sancționarea căreia nu era prevăzută ca măsură

administrativă reținerea permisului de conducere. S-a apreciat de către prima

instanță că au fost îndeplinite, așadar, toate condițiile speciale pentru

existența infracțiunii de luare de mită, respectiv: acțiunile de mituire ale

inculpatului au ca obiect bani, au caracter de retribuție, de plată pentru

îndeplinirea necorespunzătoare a unor atribuții de serviciu, sunt oferite

concomitent îndeplinirii de către polițist a atribuțiilor de serviciu, iar

"actul" pentru care s-a oferit mita intra în atribuțiile de serviciu

ale polițistului J.P. și prin urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen.,

instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei

din luare de mită în primirea de foloase necuvenite în ceea ce-l privește pe

inculpatul J.P.

Cu privire la

inculpatul M.C.D., prima instanță a reținut că acesta a fost trimis în judecată

în calitate de coautor al infracțiunii de luare de mită, deoarece, potrivit susținerilor

din rechizitoriu, acesta a acționat în temeiul unei înțelegeri prealabile cu

inculpatul J.P., aspecte ce rezultă din prezența acestuia, după efectuarea

constatării evenimentului rutier din data de 30 august 2012, și la discuțiile

purtate în data de 31 august 2012 cu ocazia cărora denunțătorul M.C.A. și-a

asumat vina evenimentului rutier și a fost de acord cu repararea

autovehiculelor implicate pe asigurarea sa. Pe de altă parte, din susținerile

parchetului, s-a reținut că imediat după ce denunțătorul a plecat din biroul

inculpatului J.P., inculpatul M.C.D. a intrat în biroul colegului său, chiar

înainte de pătrunderea organelor de urmărire penală care au organizat

flagrantul, de unde rezultă, în mod clar, că inculpatul a urmărit momentul în

care denunțătorul M.C.A. a părăsit biroul colegului său și a mers să-și

primească suma ce i-a fost promisă de acesta.

Pe de altă parte, s-a

reținut că inculpatul M.C.D. a solicitat inițial schimbarea de încadrare

juridică din luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite,

iar apoi în complicitate la primirea de foloase necuvenite, pe motiv că el nu

știa de remiterea sumei de către denunțător, acceptând să primească suma de 200

RON, fără a cunoaște proveniența acesteia.

Avându-se în vedere

că s-a stabilit deja că inculpatul J.P. se face vinovat de infracțiunea de

luare de mită și nu de primire de foloase necuvenite, prima instanță a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de

foloase necuvenite, neexistând fapta autorului pentru primire de foloase

necuvenite.

Din elementele

dosarului mai sus analizate, prima instanță a reținut că în data de 30 august

2012 a avut loc un accident de circulație, la fața locului fiind direcționați

polițiștii M.C.D. și C.D., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

aceștia constatând că accidentul s-a soldat doar cu avarierea autoturismelor

implicate în accident, fără a fi și victime, raportat și la cele declarate la

momentul respectiv de către șoferii autoturismelor, iar în aceste condiții, cei

doi polițiști au direcționat persoanele implicate la Serviciul Rutier - Biroul

Tamponări, unde era de serviciu inculpatul J.P. În ziua respectivă, nu a avut

loc nicio discuție între inculpatul J.P. și M.C.D.

S-a mai reținut că a

doua zi, în data de 31 august 2012, după reluarea programului de serviciu, la

ora 14.00, inculpatul J.P. i-a spus inculpatului M.C.D. că s-ar putea să fie

victime cu privire la accidentul din ziua precedentă, persoanele implicate și

însoțitorii lor fiind în acest timp în sala de așteptare. Au urmat discuții

între cei trei șoferi, la acestea intervenind cei doi inculpați care au

încercat să convingă persoanele implicate că este în avantajul lor ca totul să

rămână la nivel de contravenție și să nu se întocmească dosar penal, în cazul

în care numitul G.V.C. era victimă a accidentului. În final s-a ajuns la o

înțelegere între cei implicați, respectiv renunțarea la acuzații de către

presupusa victimă, recunoașterea vinovăției de către denunțător și repararea

autoturismelor avariate cu polița acestuia, în atare condiții de restul

formalităților urmând a se ocupa inculpatul J.P. După această înțelegere,

inculpatul J.P. i-a spus denunțătorului să meargă să plătească amenda,

precizându-i apoi, între patru ochi, că trebuie să se revanșeze pentru ajutor

și pentru că îi va restitui permisul de conducere. După ce a plecat

denunțătorul din biroul inculpatului J.P., acesta i-a spus lui M.C.D. că primul

se va revanșa față de ei. Mai târziu a revenit denunțătorul cu dovada de plată

a amenzii, în interiorul căreia a pus 600 RON, iar la scurt timp după ce a

plecat, în biroul lui J.P. și-a făcut apariția inculpatul M.C.D. care a

acceptat suma de 200 RON remisă de colegul său.

Față de această

succesiune a evenimentelor, instanța de fond a reținut că inculpatul M.C.D.,

după ce s-a prezentat la serviciu, în eventualitatea deplasării la fața locului

pentru măsurători, a constatat în final că acest lucru nu se mai impune, ca

urmare a înțelegerii părților, în acest fel, el îndeplinindu-și în mod

corespunzător atribuțiile de serviciu, pentru care a acceptat, la inițiativa

inculpatului J.P., să primească o sumă de bani care nu i se cuvenea, faptă care

se circumscrie infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Deși s-a reținut că

intre cei doi inculpați a avut loc o înțelegere prealabilă pentru a obține o

sumă de bani de la denunțător, precum susține rechizitoriul, prima instanță a

constatat că această înțelegere a intervenit după ce părțile s-au înțeles

pentru contravenție, urmând ca de finalizarea cazului și restituirea permisului

de conducere să se ocupe mai departe inculpatul J.P., această succesiune a

lucrurilor fiind percepută de toți martorii audiați în cauză și confirmată de

ambii inculpați în declarațiile date. De altfel, din fișa postului aparținând

inculpatului M.C.D., s-a reținut că este specificat, printre sarcinile și

îndatoririle acestuia, că inculpatul întocmește fișele statistice pentru

accidentele grave și ușoare cu victimă, prin urmare, s-a reținut că în momentul

intervenției înțelegerii prealabile dintre cei doi inculpați cu privire la

banii ce urma să îi aducă denunțătorul, inculpatul M.C.D. nu mai avea nicio

legătură cu respectivul caz de circulație, fiind desesizat în fapt de acesta ca

urmare a înțelegerii părților implicare, așa cum s-a arătat mai sus,

înțelegerea inculpaților nemaifiind legată de vreo sarcină ulterioară de

serviciu care îl privea direct pe inculpatul M.C.D. Prin urmare, în temeiul

art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea inculpatului M.C.D.,

reținând în favoarea sa infracțiunea de primire de foloase necuvenite și nu cea

de luare de mită, pentru care a fost trimis inculpatul în judecată.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru infracțiunea reținută în

sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea limitelor de

pedeapsă cu o treime - având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev.

de art. 320

1

C. proc. pen., ca urmare a solicitării inculpatului

J.P., prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă

fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de

pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților, precum și

împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. S-a considerat

că faptele inculpaților prezintă o gravitate ridicată, indiferent de valoarea

mitei oferite și primite sau de primirea folosului necuvenit, gradul de pericol

social al infracțiunilor nefiind dat de acest aspect, întrucât corupția este

ilegală și din acest motiv ea trebuie sancționată.

Sub aspectul laturii

subiective, prima instanță a reținut că inculpații au acționat cu intenție

directă, calificată prin scopul special de a îndeplini un act privitor la

atribuțiile sale de serviciu în cazul infracțiunii de luare de mită, inculpații

având reprezentarea faptului că desfășoară o activitate ilegală, aspect pe care

l-a recunoscut doar inculpatul J.P. și urmărind, în cazul ambilor inculpați, ca

prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite.

Totodată, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea

circumstanțelor atenuante în cazul inculpatului J.P. Astfel, din fișa de cazier

judiciar s-a reținut că acesta nu are antecedente penale care să atragă starea

de recidivă, fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru șantaj și fals

în înscrisuri sub semnătură privată, a recunoscut de la bun început săvârșirea

faptei pe care a săvârșit-o, prezintă anumite afecțiuni medicale, astfel cum

rezultă din actele medicale depuse la dosar în circumstanțiere, este o persoană

bine integrată în societate, cu planuri de viitor realizabile și bine

conturate, nefiind necesare intervenții specializate în acest sens, această

concluzie reieșind din referatul S.P.T.T.M.

În concluzie, prima

instanță a reținut pentru inculpatul J.P. circumstanțele atenuante prev. de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ca împrejurări care atenuează răspunderea

penală și a coborât pedeapsa ce i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut

de lege, făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen.

Cu privire la

inculpatul M.C.D., prima instanță a reținut că acesta nu este cunoscut cu

antecedente penale, dar nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost

cercetat, a înregistrat performanțe în activitatea profesională, fiind

recompensat de nouă ori, dar și sancționat de două ori cu mustrare scrisă, este

o persoană bine integrată în societate, în cazul căreia nu au fost identificate

nevoi care să necesite intervenție specializată, această concluzie reieșind din

referatul S.P.T.T.M. Prin urmare, tribunalul a apreciat că în cazul

inculpatului M.C.D. nu se impun a fi reținute circumstanțe atenuante, astfel

cum s-a solicitat în apărare, aspectele pozitive urmând a fi valorificate la

aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.

În vederea atingerii

scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C.

pen., Tribunalul Timiș a apreciat ca fiind suficientă aplicarea următoarelor

sancțiuni: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită în cazul inculpatului J.P. și 6 luni închisoare pentru primire de foloase

necuvenite, în cazul inculpatului M.C.D.

Cu privire la

aplicarea pedepsei accesorii, instanța de fond a reținut că aplicarea art. 71

alin. (2) C. pen., trebuie realizată în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și Sabou și

Pârcălab c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii,

care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c)

nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin

raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen. și la principiul

constituțional al proporționalității. Astfel, s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpaților să le

fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța apreciază că interzicerea

dreptului electoral de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce

implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința

inculpaților întrucât aceștia, atâta timp cât nu au fost în măsură să aprecieze

valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea

umană, respectiv probitatea exercitării atribuțiilor de serviciu de către un funcționar,

îi face nedemni de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective

publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică

exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., respectiv art. 35 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000,

instanța de fond nu a aplicat inculpatului J.P. pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită, raportat la cuantumul

pedepsei aplicate, acesta fiind sub 2 ani închisoare.

Apreciindu-se că

scopul pedepsei aplicate, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi

atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite și

celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce a fost aplicată și

inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6

luni, Tribunalul Timiș a dispus, în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea

condiționată a executării pedepsei în cazul ambilor inculpați, făcându-se

totodată pentru cei doi inculpați aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., rap.

la art. 64 lit. a) teza a-II b), c) C. pen., pedeapsa accesorie fiind și ea suspendată,

în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

Împotriva Sentinței

penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 203 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 8786/30/2012 au declarat apel, inculpații M.C.D. și J.P. și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la

data de 11 februarie 2013.

În motivarea apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se solicită casarea

hotărârii atacate și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.

254 C. pen rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedepse privative

de libertate, considerându-se sentința primei instanțe netemeinică, întrucât

printr-o interpretare eronată a stării de fapt și a materialului probator, s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului M.C.D., din

infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite,

din analiza mijloacelor de probă rezultând că inculpatul J.P. a fost cel care a

pretins și a primit de la denunțător suma de bani pentru a-i restitui acestuia

permisul de conducere pe care i-l reținuse ca urmare a comiterii unei

contravenții la regimul rutier, contravenție pentru sancționarea căreia nu era

prevăzută ca măsură administrativă reținerea permisului de conducere, la rândul

său inculpatul M.C.D. fiind coautor al infracțiunii de luare de mită, deoarece

a acționat în temeiul unei înțelegeri prealabile cu inculpatul J.P. Astfel, se

consideră că motivarea instanței de fond în sensul că în momentul intervenției

înțelegerii prealabile dintre cei doi inculpați cu privire la banii ce urma

să-i aducă denunțătorul, inculpatul M.C.D. nu mai avea nicio legătură cu

respectivul caz de circulație, fiind desesizat în fapt de acesta ca urmare a

înțelegerii părților implicate, nu poate fi primită, neavând corespondent în

materialul probator, ca de altfel nici constatarea instanței cu privire la

faptul, că înțelegerea inculpaților nu mai era legată de vreo sarcină

ulterioară de serviciu care îl privea direct pe inculpatul M.C.D., deoarece la

dosarul cauzei nu există niciun înscris întocmit de acest inculpat, acesta

neîndeplinindu-și atribuția de serviciu constând în efectuarea cercetării la

fața locului după ce a primit banii de la inculpatul J.P. Prin urmare se

consideră că inculpatul M.C.D. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în

varianta primirii sumei de bani pentru a nu-și îndeplini, o atribuție de

serviciu.

Se mai arată în

motivele de apel că hotărârea Tribunalului Timiș este netemeinică sub aspectul

cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, precum și a modalității de

executare a acestora, care nu este în măsură de a asigura reeducarea și

prevenția generală, infracțiunile reținute și săvârșite de inculpați fiind

caracterizate printr-un grad ridicat de pericol social, fenomenul corupției

fiind periculos și extrem de dăunător pentru societate, iar atunci când actele

de corupție sunt comise de lucrători de poliție, situația este mult mai gravă.

Astfel, se arată că prin aplicarea unor astfel de pedepse și în această modalitate,

s-ar putea încuraja și alte persoane să comită astfel de infracțiuni, creând în

opinia publică un sentiment de insecuritate și faptul că justiția nu acționează

suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu accentuat pericol

social. De asemenea, se mai arată că majorarea pedepsei pentru cei doi

inculpați apare ca fiind necesară, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura

și gravitatea infracțiunii săvârșite de aceștia, luare de mită, să poată fi

aplicată și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În motivarea apelului

declarat de către inculpatul J.P. se solicită în principal, în temeiul art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ulterior schimbării încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase

necuvenită și rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara, iar în

subsidiar, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea

cuantumului pedepsei, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen. Astfel, se arată, că sentința

este nelegală și netemeinică, întrucât și din probele de la dosar rezultă că

activitatea sa infracțională a debutat după momentul finalizării atribuțiilor

de serviciu, fapt reținut și de către prima instanță care nu a avut însă în

vedere faptul că procesul-verbal de contravenție era încheiat deja din seara

zilei de 30 august 2012, iar activitatea infracțională a avut loc în data de 31

august 2012, fapt confirmat și de declarația denunțătorului care a arătat și

faptul că în seara zilei de 30 august 2012, inculpatul i-a comunicat că nu îi

va fi reținut permisul de conducere, prin urmare odată cu încheierea

procesului-verbal de contravenție atribuțiile sale de serviciu au încetat și

prin urmare, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice s-a făcut

în mod netemeinic și nelegal.

În susținerea cererii

subsidiare, respectiv aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, solicită a se face aplicarea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c)

C. pen., luându-se în considerare referatul de evaluare efectuat în cauză,

menționând că este un infractor primar, neavând antecedente penale, s-a

prezentat la fiecare solicitare a autorităților judiciare în fața cărora a relatat

în mod complet starea de fapt.

Prin Decizia penală

nr. 112/A de la 30 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 8786/30/2012, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen. a fost respins, ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.C.D.

împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 203 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8786/30/2012. .

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul J.P. împotriva aceleiași hotărâri.

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie

2013 pronunțată de Tribunalul Timiș.

S-a desființat hotărârea

penală atacată în ceea ce îl privește pe inculpatul J.P. și rejudecând:

S-a înlăturat

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen și

s-a majorat la 2 (doi) ani pedeapsa aplicată inculpatului J.P. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a majorat termenul

de încercare stabilit pe seama inculpatului J.P. la 4 ani.

S-au menținut în rest

dispozițiile hotărârii penale atacate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat fiecare inculpat apelant la plata a câte 250 RON,

cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 100 RON,

onorariu parțial avocatul din oficiu.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel, analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale

apelate din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371

alin. (2) C. proc. pen., a apreciat întemeiată calea de atac declarată de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și neîntemeiată cea declarată de către

inculpatul J.P., respectiv tardivă cea declarată de inculpatul M.C.D., pentru

considerentele ce vor fi prezentate.

În ceea ce privește

calea de atac declarată de către inculpatul M.C.D., instanța de apel constată

că inculpatul a fost prezent la dezbaterea fondului cauzei, respectiv la data

de 21 ianuarie 2013, arătând, cu ocazia acordării ultimului cuvânt, că regretă

săvârșirea faptei și că nu a cunoscut proveniența banilor.

Potrivit art. 363

alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare, termenul curge de la pronunțarea hotărârii primei instanțe.

Inculpatul M.C.D. a fost prezent la dezbateri, fiind amânată pronunțarea pentru

data de 28 ianuarie 2013 când instanța a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase

necuvenite. Inculpatul a declarat calea de atac la data de 2 aprilie 2013,

fiind încălcat prin urmare termenul de 10 zile prevăzut la art. 363 C. proc.

pen. înăuntrul căruia trebuie exercitată calea de atac împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță. Inculpatul M.C.D. a formulat "apel peste

termen", instituție reglementată de disp. art. 365 C. proc. pen., pentru

partea care a lipsit, atât la toate termenele de judecată, cât și la

pronunțare, și care poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10

zile de la data începerii executării pedepsei. Instituția apelului peste termen

nu este incidentă în cazul inculpatului M.C.D., deoarece acesta a fost prezent

pe parcursul dezbaterii procesului, astfel încât instanța de apel, în temeiul

art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv, apelul declarat de

inculpatul M.C.D. împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 28 ianuarie 2003

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8786/30/2012.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M.C.D., instanța de apel și-a

însușit opinia formulată de prima instanță care, făcând aplicarea prevederilor

art. 334 C. proc. pen. relativ la schimbarea de încadrare juridică, a apreciat

ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de

foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, urmând a fi făcute următoarele completări cu precizarea

menținerii încadrării juridice a faptei comise de inculpatul J.P., pentru considerentele

ce urmează a fi prezentate:

În literatura

juridică s-a menționat că ceea ce este de esența infracțiunii de luare de mită

determinându-i gradul mai ridicat de pericol social, în raport cu cea de

primire de foloase necuvenite, este împrejurarea că funcționarul primește banii

sau foloasele pentru a îndeplini, a nu îndeplini un act privitor la

îndatoririle de serviciu. În cazul luării de mită funcționarul, traficând

funcția sa, condiționează îndeplinirea, neîndeplinirea actului de obținerea

unui beneficiu material. În cazul infracțiuni de primire de foloase necuvenite

o asemenea condiționare nu există, actul fiind îndeplinit corect de funcționar

în virtutea funcției. Incorectitudinea funcționarului apare ulterior, după

îndeplinirea actului, când primește banii sau foloasele, manifestându-se ca un

element care înțelege să realizeze, prin îndeplinirea, de altfel corectă, a

îndatoririlor sale de serviciu pentru care este retribuit legal și alte

venituri.

Așa cum corect s-a

reținut de către prima instanță, la momentul la care a avut loc accidentul,

respectiv 30 august 2012 când inculpatul M.C.D., aflat în exercitarea

atribuțiilor de serviciu a făcut constatările privind avarierea celor două

autoturisme și îndrumarea conducătorilor auto la sediul Biroului Tamponări din

cadrul Poliției Rutiere Timiș, între acesta și inculpatul J.P. nu a existat

nicio discuție referitoare la primirea vreunei sume de bani de către niciunul

din ei. Abia a doua zi, după reluarea programului de serviciu, la ora 12,00

inculpatul J.P. i-a comunicat inculpatului M.C.D. că cei doi conducători auto

implicați în accident cu o zi în urmă nu s-au înțeles cu privire la vinovăție

și că unul dintre aceștia, acuzând dureri a fost îndrumat la o unitate

sanitară, aceasta fiind prima discuție dintre inculpați cu referire la

evenimentul rutier în care a fost implicat denunțătorul. Discuțiile dintre cei

doi șoferi de la sediul Biroului Tamponări din data de 31 august 2012 la care

au asistat cei doi inculpați au condus la soluționarea amiabilă a accidentului

prin recunoașterea vinovăției de către denunțător, cu consecințele ce

decurgeau. Prin urmare, atribuțiile de serviciu ale inculpatului M.C.D. au

încetat în acest moment, astfel că părțile înțelegând să pună punct litigiului

nu se mai impunea îndeplinirea vreunui act de către inculpatul M.C.D., iar

afirmațiile inculpatului J.P. în sensul încunoștințării inculpatului M.C.D.

despre primirea unei sume de bani de la denunțător au fost făcute după ce

părțile s-au înțeles pentru încheierea procesului-verbal de contravenție.

Prin urmare, folosul

material constând în suma de 200 RON a fost acceptată de către inculpatul

M.C.D. după aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu, în momentul în

care acesta nu mai avea nicio atribuție în ceea ce privește accidentul de

circulație din data de 30 august 2012 la a cărui constatare participase și în

care a fost implicat denunțătorul.

Însă, analizând

activitatea ilicită a inculpatului J.P., așa cum este reținut în actul de

acuzare și cum a fost însușită de către prima instanță, instanța de apel

apreciază corectă soluția pronunțată, atât în ceea ce privește starea de fapt,

cât și încadrarea juridică. Așa cum rezultă din depozițiile denunțătorului

coroborate cu cronologia evenimentelor, după ce persoanele implicate au căzut

de comun acord cu privire la soluționarea amiabilă a accidentului rutier,

inculpatul J.P. i-a spus denunțătorului să plătească amenda, apoi să se

întoarcă la sediul Poliției pentru a se revanșa, urmând a-i restitui permisul

de conducere. Denunțătorul a urmat întocmai indicațiile primite de la inculpat,

suma de 600 RON aflată în interiorul dovezii achitării contravalorii amenzii,

reprezentând folosul material solicitat și acceptat de inculpat. Primirea

folosului material s-a realizat prin restituirea permisului de conducere,

astfel că instanța de apel a apreciat că nu se impunea solicitarea apărătorului

inculpatului J.P. în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei

comise de inculpat din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire

de foloase necuvenite. Fapta inculpatului J.P. de a-i solicita denunțătorului

să se revanșeze a fost comisă după încheierea procesului-verbal de

contravenție, dar înainte de restituirea permisului de conducere, deci după

îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu dar înainte de finalizarea acesteia.

Prin urmare,

solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată,

urmând a fi menținută starea de fapt din actul de sesizare al instanței.

În ce pr