ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4922/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 413 din 30 noiembrie 2010, Curtea

de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

cererea formulată de reclamanta SC M.D.S.F. SRL, în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul

Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.S.C., privind anularea deciziei din 2 iunie 2010

emisă de A.N.A.F., prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației fiscale

formulate împotriva deciziei de impunere din 28 septembrie 2009, până la pronunțarea

unei soluții definitive pe latura penală și obligarea A.N.A.F. la soluționarea pe

fond a contestației fiscale, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de

1.000 RON pe zi de întârziere precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel, examinând legalitatea măsurii adoptate de pârâtă prin decizia

din 2 iunie 2010, a constatat că sunt întrunite cerințele impuse de art. 214

alin. (1) C. proc. fisc., în cauză existând indiciile săvârșirii unei infracțiuni

cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției.

În acest sens, s-a reținut

că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța efectuează cercetări față de reprezentanții

legali ai SC M.D.S.F. SRL Constanța, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 9 lit.

e) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2).C. pen., ca urmare a sesizării

din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Constanța din data

de 8 mai 2009.

Sesizarea din oficiu se

referea la livrarea fictivă, în perioada ianuarie 2008-februarie 2009, de produse

energetice în regim scutit de plata accizei, către clientul SC B.N.C.S.T. SRL.

Cu privire la SC

B.N.C.S.T. SRL și SC D.I. SRL s-a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

efectuează cercetări față de învinuitul G.Z.G., administrator la SC B.N.C.S.T.

SRL Constanța și G.P. și N.I., administratori la SC D.I. SRL sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005,

constând în achiziționarea de la diverși furnizori, printre care și SC M.D.S.F.

SRL de produse energetice, în regim scutit de la plata accizei, fără ca operațiunile

comerciale să fie înregistrate în evidența contabilă și respectiv sustragerea de

la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă

a sediului social.

Totodată, Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. a comunicat faptul că relațiile

comerciale dintre SC M.D.S.F. SRL, SC B.N.C.S.T. SRL, SC R.S. SRL, SC M.S. SRL și

SC S.T.N. SRL fac obiectul Dosarului penal nr. 182/P/2009, cercetările fiind în

faza actelor premergătoare.

În acest context, Curtea

de apel a constatat legalitatea măsurii suspendării contestației adoptată de D.G.S.C.

din cadrul A.N.A.F prin decizia din 2 iunie 2010, având în vedere efectuarea cercetărilor

penale în legătură cu activitatea societății comerciale reclamante și a celor cu

care aceasta a avut raporturi comerciale.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC M.D.S.F. SRL Constanța, societate în reorganizare,

prin administrator special și judiciar, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a dispus soluționarea contestației sale

din 28 octombrie 2009, prin decizia din 2 iunie 2010 a A.N.A.F., D.G.S.C., măsură

menținută prin sentința nr. 413 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța,

deși recurenta a respectat normele și obligațiile ce-i reveneau în calitate de antrepozitar

autorizat, în privința vânzării de carburant scutit de plata accizelor și nu a încălcat

normele penale, acesta fiind motivul pentru care a solicitat să-i fie soluționată

pe fond contestația.

Recurenta a susținut că

nu mai subzistă motivele pentru care s-a suspendat contestația sa administrativă,

deoarece prin rezoluția din 29 aprilie 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul societății recurente,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost săvârșită

de acesta.

A învederat recurenta

că în relația de vânzare-cumpărare produse energetice în regim scutit de la plata

accizelor, ea și-a respectat obligațiile legale, culpa sustragerii de la plata accizei

pentru motorina vândută aparținând SC B.N.C.S.T. SRL, față de al cărei reprezentant

legal se continuă cercetările în Dosarul penal nr. 907/P/2009 și SC D.I. SRL, ai

cărei reprezentanți legali au fost trimiși în judecată în Dosarul penal nr. 945

/P/2009.

A concluzionat recurenta

că nu poate fi ținută să răspundă pentru faptele, chiar și penale, comise de reprezentanții

societăților comerciale cărora le-a vândut produse energetice, respectiv pentru

utilizarea motorinei scutită de la plata accizelor și în alte scopuri decât cel

de combustibil pentru motor de navigație maritimă, declarat în fața antrepozitarului

fiscal.

S-a solicitat admiterea

recursului în temeiul art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și modificarea

sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 158 din

2 iunie 2010 intimata A.N.A.F., D.G.S.C. a dispus suspendarea contestației administrative

formulată de recurenta-recurentă SC M.D.S.F. SRL împotriva deciziei de impunere

privind obligații suplimentare de plată din 28 septembrie 2009 emisă de A.N.A.F.,

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța pentru accize în

valoare de 16.603.574 RON și 5.566.642 RON accesorii aferente.

Măsura suspendării soluționării

contestației administrative s-a dispus de către organele fiscale în temeiul

art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., deoarece „organul care a efectuat activitatea

de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii

unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției

ce urmează a fi dată în procedura administrativă”.

Curtea de Apel Constanța

a respins cererea societății de anulare a deciziei din 2 iunie 2010 a A.N.A.F. și

de înlăturare a măsurii suspendării soluționării contestației administrative, având

în vedere că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța începuse cercetările față

de reprezentantul legal al recurentei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată, prin livrarea fictivă de produse energetice scutite

de la plata accizelor în perioada ianuarie 2008-februarie 2009, dar și faptul că

s-au început cercetări în legătură cu relațiile comerciale dintre recurentă și beneficiarii

produselor, de către D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, în Dosarul nr. 182/P/2009.

Instanța de fond a apreciat

corect că erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc.,

existând interdependența între posibilul caracter penal al faptelor investigate

și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului.

În recurs reclamanta a

depus ca act nou, în temeiul art. 305 C. proc. civ., copia rezoluției din 29

aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța pronunțată în Dosarul

nr. 1018/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de fostul

administrator al recurentei, întrucât fapta de evaziune fiscală pentru care a fost

cercetat nu a fost săvârșită de acesta.

În plus, s-a precizat

de către recurentă că Dosarul nr. 182/P/2009 instrumentat de D.N.A. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se află în faza actelor premergătoare.

În materie fiscală dispozițiile

art. 214 C. proc. fisc. reprezintă o reglementare similară celei cuprinse în

art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întâietatea rezolvării acțiunii penale

fiind în mod evident justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19

alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, art. 22

alin. (1) C. proc. pen. prevede că „hotărârea definitivă a instanței penale are

autoritate de lucru judecat, în fața instanței civile, cu privire la existența faptei,

a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.

Cele statuate în materie

civilă își găsesc justificarea, pentru identitate de rațiune și în materie fiscală,

în privința suspendării facultative a procedurii de soluționare a contestației formulate

împotriva actelor administrativ-fiscale.

Adoptarea măsurii suspendării

este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care ar avea o constatarea, de către

organele competente, a elementelor constitutive ale unei infracțiuni, asupra soluției

ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În speță însă, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de singurul reprezentant al recurentei, constatându-se

că acesta nu a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în legătură cu produsele

energetice scutite de la plata accizelor, comercializate de recurentă, astfel că

motivul principal care a condus la suspendarea soluționării contestației administrative

a recurentei, în temeiul art. 214 C. proc. fisc., nu mai subzistă.

Împrejurarea că față de

reprezentanții societăților care au cumpărat produse scutite de la plata accizelor

de la recurentă, s-au început acte premergătoare cercetării penale în Dosarul

nr. 182/P/2009 al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, fostul administrator al recurentei având calitatea de „martor” în acea

cauză, nu justifică menținerea măsurii suspendării contestației administrative,

dispozițiile art. 214 C. proc. fisc. vizând în mod evident posibila săvârșire de

infracțiuni de către reprezentanții sau prepușii societății în cauză și nu de către

cei care reprezentau sau săvârșeau acte de comerț în numele partenerilor contractuali.

De altfel, este și în

interesul organelor fiscale să clarifice situația recurentei-contestatoare care,

potrivit deciziei de impunere din 22 septembrie 2009 datorează bugetului de stat

22.170.216 RON reprezentând accize și majorări de întârziere, neexistând nici o

rațiune pentru întârzierea soluționării contestației, care are drept consecință

și întârzierea executării obligațiilor bugetare suplimentare stabilite în sarcina

acesteia.

Pentru toate aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica sentința

atacată și va anula decizia din 2 iunie 2010 emisă de intimata A.N.A.F., pe care

o va obliga să soluționeze contestația administrativă a recurentei înregistrată

din 28 octombrie 2009.

Se va respinge însă ca

neîntemeiată cererea recurentei privind obligarea intimatei A.N.A.F. la plata penalităților

de întârziere de 1.000 RON/zi, întrucât, organele fiscale au dreptul de a aprecia

asupra incidenței art. 214 C. proc. fisc., nimeni neputând fi pedepsit că și-a valorificat

un drept prevăzut de lege.

Pe de altă parte, așa

cum s-a arătat deja, atât organele fiscale, cât și instanța de fond au considerat

în mod judicios că se impunea suspendarea contestației administrative, însă în recurs

s-a făcut dovada terminării cercetării penale, fără să se fi reținut săvârșirea

vreunei infracțiuni de către reprezentantul recurentei, astfel că măsura dispusă

nu mai avea justificare nici legală, nici rațională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC M.D.S.F. SRL Constanța prin administrator judiciar împotriva sentinței

nr. 413 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea reclamantei SC M.D.S.F. SRL.

Anulează decizia din 2

iunie 2010 emisă de intimata Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. și obligă această

autoritate la soluționarea contestației fiscale înregistrată din 28 octombrie 2009.

Respinge cererea de obligare

a pârâtei A.N.A.F. la plata penalităților de 1.000 RON pe zi de întârziere, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.