ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu – Mureș la data de 18 octombrie 2012, sub nr. 515/43/2012, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr. 302 din 26 septembrie 2012, prin care pârâta a depus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 258,142 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată stabilite prin raportul de inspecție fiscală din 15 mai 2012 și prin decizia din 15 mai 2012, și ca urmare trimiterea cauzei la D.G.F.P.

Mureș pentru soluționarea contestației vizând debitul fiscal de 258 . 142 RON; - Anularea deciziei nr. 302/2012 prin care s-a dispus respingerea în parte a contestației pentru suma de 642.093 RON: - Anularea în parte a deciziei de impunere din 15 mai 2012 și a raportului de inspecție fiscală din 15 mai 2012; - Exonerarea reclamantei de la plata sumei în cuantum de 171.932 RON, cu titlu de impozit pe profit, respectiv pentru suma de 80.021 RON cu titlu de majorări de întârziere și pentru suma de 29.546 RON cu titlu de penalități: - Exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 225.411 RON cu titlu de TVA, respectiv suma de 100.675 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente TVA-ului, și suma de 34.508 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente TVA-ului, ca fiind obligații fiscale nedatorate.

În motivarea cererii, reclamanta arată că prin decizia nr. 302/2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 258.142 RON reprezentând impozit pe profit, majorări, penalități, TVA și majorări aferente TVA-ului, cu motivarea că există o sesizare penală vizând operațiunile realizate de reclamantă și supuse verificării de organele fiscal. Decizia de suspendare este nelegală, în opinia reclamantei, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 C. proc. fisc. Pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 C. proc. fisc. trebuia ca organele fiscale să întocmească un proces–verbal așa cum prevăd dispozițiile art. 108 alin. (2) C. proc.

fisc. Mai mult, în cauză nu există un dosar penal în care să fie dispusă începerea urmăririi penale, iar presupusele infracțiuni de evaziune fiscală nu au o înrâurire asupra soluționării contestației. De asemenea, decizia de impunere nr. 1061/2010 privind obligațiile fiscale suplimentare și raportul de inspecție fiscală din anul 2010, sunt nelegale, neexistând o nelegalitate care afectează eficacitatea actelor administrative, mai precis controlul fiscal a fost efectuat cu nerespectarea regulilor privind inspecția fiscală stabilite de art. 103 din O.U.G. nr. 92/2003 și a drepturilor contribuabililor prevăzute de Carta drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării inspecției fiscal, finalizate prin emiterea unei decizii de impunere nule absolut, iar pe de altă parte documentele puse la dispoziția agenților de control au fost apreciate în mod eronat, sumele contestate nefiind datorate.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 293 din 25 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș, fiind anulat pct. 1 din decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, emisă de pârâtă, referitor la suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 15 mai 2012, pârâta fiind obligată să soluționeze contestația înregistrată din 12 iunie 2012, formulată de reclamantă, cu privire la suma de 258.142 RON, reprezentând impozit pe profit și accesorii, respectiv TVA și accesorii. Prin aceeași sentință a fost disjunsă soluționarea pct. 2 din decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, emisă de pârâtă, referitor la respingerea contestației pentru suma de 642.093 RON reprezentând impozit pe profit, și accesoriile datorate, respectiv TVA, urmând a fi format un nou dosar.

În motivarea sentinței, instanța a reținut ca măsura suspendării soluționării contestației cu privire la suma de 258.142 RON, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, (ca urmare a sesizării de către D.G.F.P. Mureș a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș), este nelegală. Astfel dispozițiile art. 214 din O.G. nr. 92/2003 prevăd o facultate și nu o obligație a organului fiscal de soluționare a contestației, atunci când dispun suspendarea soluționării acesteia în cazul în care au fost sesizate organele de cercetare penală cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, iar simplul fapt al sesizări organelor judiciare nu echivalează cu dovedirea existenței indiciilor de săvârșire a unor infracțiuni.

În materie fiscală, dispozițiile art. 214 C. proc. fisc. reprezintă o reglementare similară celei cuprinse în art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întâietatea rezolvării acțiunii penale fiind în mod evident justificată și consacrată ca atare și de prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen. De altfel, art. 22 alin. (1) C. proc. pen. prevede că "hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia". Cele statuate în materie civilă își găsesc justificarea, pentru identitate de rațiune și în materie fiscală, în privința suspendării facultative a procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva actelor administrativ-fiscale (în acest sens fiind și decizia nr. 4922 din 25 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal).

În speță însă, după cum s-a comunicat de către organele judiciare, față de administratorului de drept al reclamantei nu s-a dispus începerea urmăririi penale și nici nu s-a soluționat cauza penală, până la data de 16 mai 2013, astfel că motivul principal care a condus la suspendarea soluționării contestației administrative a recurentei, în temeiul art. 214 C. proc. fisc., nu mai subzistă în opinia primei instanțe. Pe de altă parte, adoptarea măsurii suspendării este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care ar avea o constatarea, de către organele competente, a elementelor constitutive ale unei infracțiuni, asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Instanța de fond, a apreciat că nu s-a făcut dovada înrâuririi hotărâtoare pe care ar avea-o constatarea infracțiunilor cu privire la care au fost sesizate organele de cercetare penală, asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Din motivarea deciziei nr. 302 din 26 septembrie 2012 pronunțată de D.G.F.P. Mureș nu rezultă expres care sunt persoanele față de care se fac cercetări penale, arătându-se numai generic că organele de inspecție fiscală au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, solicitând efectuarea cercetărilor în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Ca urmare, prima instanță a apreciat că, în mod nelegal, organul fiscal investit cu soluționarea contestației formulate de SC A. SRL, împotriva deciziei de impunere din 15 mai 2012, a dispus suspendarea soluționării petitului din contestație, pentru suma de 258.142 RON, motiv pentru care a dispus anularea pct. 1 din decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, obligând pârâta D.G.F.P.

Mureș să procedeze la soluționarea contestației cu privire la suma menționată. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 293 din 25 iunie 2013, pronunțată de Curtea de apel Târgu Mureș, a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantei privind anularea pct. 1 din decizia nr. 302/2012, vizând suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 380/2012 cu privire la suma de 258.141 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare. În motivarea recursului, recurenta a expus pe larg situația de fapt, prezentată și în întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual, arătând că suspendarea dispusă în temeiul dispozițiilor art. 214 C. proc.

fisc. este o măsură legală, având în vedere că organele de inspecție fiscală, în urma controlului fiscal efectuat la SC A. SRL au dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș pentru a se face verificări în vederea stabilirii existenței/inexistenței a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 245/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Obiectul litigiului izvorăște din constatările făcute de organele fiscale potrivit cărora reclamanta a înregistrat și a dedus TVA în baza unor facturi care nu reflectă operațiuni reale, iar confirmarea sau infirmarea constatărilor organelor fiscale trebuie făcută de organele penale sesizate.

Organele fiscale nu se pot pronunța pe fondul cauzei, având în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. pen., care prevede că „hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției”. Ca urmare, în raport de probatoriul administrat, instanța de fond, în mod greșit a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei contestate cu privire la suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive. Intimata SC A. SRL a formulat concluzii scrise prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu atât mai mult cu cât prin Ordonanța din 12 februarie 2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Târgu Mureș a clasat cauza privind pe F.E.F.

– administrator al SC A. SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2008, sens în care a depus la dosar acte. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probatoriul administrat, se constată în cauză nu subzistă motive de nelegalitate care să ducă la modificarea ori casarea sentinței. Astfel, prin decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012 pentru soluționarea contestațiilor depuse de SC A. SRL, intimata – pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 258.142 RON, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului ce a determinat suspendarea.

Măsura suspendării soluționării contestației administrative s-a dispus de către organele fiscale, în temeiul art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., lit. a), motivat de faptul că au fost sesizate organele de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către numita F.E.F., administrator al SC A. SRL. Instanța de fond a apreciat ca fiind neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., având în vedere că până la data de 6 mai 2013 nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva administratorului societății reclamante. Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.

„organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele de drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”. În cauza de față, s-a dispus, însă, clasarea cauzei privind pe numita F.E.F., administrator al SC A. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin Ordonanța din 12 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 415/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Mureș, astfel că motivul principal care a adus la suspendarea soluționării contestației administrative nu mai subzistă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc. Având în vedere actele noi depuse în recurs în condițiile art. 305 C. proc. civ., respectiv Referatul cu propunere de a nu începe urmărirea penală în cauza nr. 415/P/2012 vizând pe numita F.E.F. și Ordonanța din 14 februarie 2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș prin care s-a dispus clasarea cauzei în Dosarul nr. 415/P/2012, se constată că în cauză măsura suspendării soluționării contestației dispusă în temeiul dispozițiilor art. 214 C. proc. fisc. nu mai are un fundament legal. Celelalte motive de recurs invocate de recurentă nu vor mai fi analizate, având în vedere actele noi depuse în condițiile art. 305 C. proc. civ., din care rezultă că cercetările penale au fost finalizate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței nr. 293 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței nr. 293 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2014.