ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu – Mureș la data de 18 octombrie 2012, sub nr. 515/43/2012,

reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor –

Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mureș, a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr. 302 din

26 septembrie 2012, prin care pârâta a depus suspendarea soluționării

contestației pentru suma de 258,142 RON reprezentând obligații fiscale

suplimentare de plată stabilite prin raportul de inspecție fiscală din 15 mai

2012 și prin decizia

din 15 mai 2012, și ca urmare trimiterea cauzei la D.G.F.P.

Mureș pentru soluționarea contestației vizând debitul fiscal de

258

.

142 RON;

- Anularea deciziei

nr. 302/2012 prin care s-a dispus respingerea în parte a contestației pentru suma

de 642.093 RON:

- Anularea în

parte a deciziei de impunere din 15 mai 2012 și a raportului de inspecție fiscală

din 15 mai 2012;

- Exonerarea

reclamantei de la plata sumei în cuantum de 171.932 RON, cu titlu de impozit pe

profit, respectiv pentru suma de 80.021 RON cu

titlu

de majorări de întârziere și pentru suma de 29.546 RON cu titlu

de penalități:

- Exonerarea

reclamantei de la plata obligațiilor fiscale în

cuantum

de 225.411 RON cu titlu de TVA, respectiv suma de 100.675

RON cu titlu de

majorări

de întârziere

aferente TVA-ului, și suma de 34.508 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente

TVA-ului, ca fiind obligații fiscale

nedatorate.

În motivarea cererii, reclamanta arată că prin decizia nr. 302/2012 emisă

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș s-a dispus suspendarea soluționării

contestației pentru suma de 258.142 RON reprezentând impozit pe profit, majorări,

penalități, TVA și majorări aferente TVA-ului, cu motivarea că există o sesizare

penală vizând operațiunile realizate de reclamantă și supuse verificării de organele

fiscal.

Decizia de suspendare este nelegală, în opinia reclamantei, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 C. proc. fisc. Pentru a fi îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 214 C. proc. fisc. trebuia ca organele fiscale să întocmească

un proces–verbal așa cum prevăd dispozițiile art. 108 alin. (2) C. proc. fisc.

Mai mult, în cauză nu există un dosar penal în care să fie dispusă începerea

urmăririi penale, iar presupusele infracțiuni de evaziune fiscală nu au o înrâurire

asupra soluționării contestației.

De asemenea, decizia de impunere nr. 1061/2010 privind obligațiile fiscale

suplimentare și raportul de inspecție fiscală din anul 2010, sunt nelegale, neexistând

o nelegalitate care afectează eficacitatea actelor administrative, mai precis controlul

fiscal a fost efectuat cu nerespectarea regulilor privind inspecția fiscală stabilite

de art. 103 din O.U.G. nr. 92/2003 și a drepturilor contribuabililor prevăzute de

Carta drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării inspecției

fiscal, finalizate prin emiterea unei decizii de impunere nule absolut, iar pe de

altă parte documentele puse la dispoziția agenților de control au fost apreciate

în mod eronat, sumele contestate nefiind datorate.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 293 din 25 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SRL,

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș, fiind anulat pct. 1 din decizia nr.

302 din 26 septembrie 2012, emisă de pârâtă, referitor la suspendarea soluționării

contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 15 mai 2012,

pârâta fiind obligată să soluționeze contestația înregistrată din 12 iunie 2012,

formulată de reclamantă, cu privire la suma de 258.142 RON, reprezentând impozit

pe profit și accesorii, respectiv TVA și accesorii. Prin aceeași sentință a fost

disjunsă soluționarea pct. 2 din decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, emisă de

pârâtă, referitor la respingerea contestației pentru suma de 642.093 RON reprezentând

impozit pe profit, și accesoriile datorate, respectiv TVA, urmând a fi format un

nou dosar.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut ca măsura suspendării soluționării contestației cu privire la

suma de 258.142 RON, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală,

(ca urmare a sesizării de către D.G.F.P. Mureș a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mureș), este nelegală.

Astfel dispozițiile

art. 214 din O.G. nr. 92/2003 prevăd o facultate și nu o obligație a organului fiscal

de soluționare a contestației, atunci când dispun suspendarea soluționării acesteia

în cazul în care au fost sesizate organele de cercetare penală cu privire la existența

indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, iar simplul fapt al sesizări organelor judiciare

nu echivalează cu dovedirea existenței indiciilor de săvârșire a unor infracțiuni.

În materie

fiscală, dispozițiile art. 214 C. proc. fisc. reprezintă o reglementare similară

celei cuprinse în art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întâietatea rezolvării

acțiunii penale fiind în mod evident justificată și consacrată ca atare și de prevederile

art.

19

alin. (2) C. proc. pen.

De altfel,

art. 22 alin. (1) C. proc. pen. prevede că "hotărârea definitivă a instanței

penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența

faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".

Cele

statuate în materie civilă își găsesc justificarea, pentru identitate de rațiune

și în materie fiscală, în privința suspendării facultative a procedurii de soluționare

a contestației formulate împotriva actelor administrativ-fiscale (în acest sens

fiind și decizia nr. 4922 din 25 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal).

În speță

însă, după cum s-a comunicat de către organele judiciare, față de administratorului

de drept al reclamantei nu s-a dispus începerea urmăririi penale și nici nu s-a

soluționat cauza penală, până la data de 16 mai 2013, astfel că motivul principal

care a condus la suspendarea soluționării contestației administrative a recurentei,

în temeiul art. 214 C. proc. fisc., nu mai subzistă în opinia primei instanțe.

Pe de

altă parte, adoptarea măsurii suspendării este condiționată de înrâurirea hotărâtoare

pe care ar avea o constatarea, de către organele competente, a elementelor constitutive

ale unei infracțiuni, asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Instanța

de fond, a apreciat că nu s-a făcut dovada înrâuririi hotărâtoare pe care ar avea-o

constatarea infracțiunilor cu privire la care au fost sesizate organele de cercetare

penală, asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Din

motivarea deciziei nr. 302 din 26 septembrie 2012 pronunțată de D.G.F.P. Mureș nu

rezultă expres care sunt persoanele față de care se fac cercetări penale, arătându-se

numai generic că organele de inspecție fiscală au sesizat Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș, solicitând efectuarea cercetărilor în vederea stabilirii existenței

sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Ca urmare,

prima instanță a apreciat că, în mod nelegal, organul fiscal investit cu soluționarea

contestației formulate de SC A. SRL, împotriva deciziei de impunere din 15 mai 2012,

a dispus suspendarea soluționării petitului din contestație, pentru suma de 258.142

RON, motiv pentru care a dispus anularea pct. 1 din decizia nr. 302 din 26

septembrie 2012, obligând pârâta D.G.F.P. Mureș să procedeze la soluționarea contestației

cu privire la suma menționată.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 293 din 25 iunie 2013, pronunțată de Curtea de apel Târgu Mureș, a formulat

recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Mureș, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantei privind anularea

pct. 1 din decizia nr. 302/2012, vizând suspendarea soluționării contestației formulate

de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 380/2012 cu privire la suma de

258.141 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare.

În motivarea recursului,

recurenta a expus pe larg situația de fapt, prezentată și în întâmpinarea formulată

în primul ciclu procesual, arătând că suspendarea dispusă în temeiul dispozițiilor

art. 214 C. proc. fisc. este o măsură legală, având în vedere că organele de inspecție

fiscală, în urma controlului fiscal efectuat la SC A. SRL au dispus sesizarea Parchetului

de pe lângă Tribunalul Mureș pentru a se face verificări în vederea stabilirii existenței/inexistenței

a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 245/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Obiectul litigiului izvorăște

din constatările făcute de organele fiscale potrivit cărora reclamanta a înregistrat

și a dedus TVA în baza unor facturi care nu reflectă operațiuni reale, iar confirmarea

sau infirmarea constatărilor organelor fiscale trebuie făcută de organele penale

sesizate.

Organele fiscale nu se

pot pronunța pe fondul cauzei, având în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. pen.,

care prevede că „hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței

civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției”.

Ca urmare, în raport de

probatoriul administrat, instanța de fond, în mod greșit a admis acțiunea reclamantei

și a dispus anularea deciziei contestate cu privire la suspendarea soluționării

contestației până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive.

Intimata SC A. SRL a formulat

concluzii scrise prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat,

cu atât mai mult cu cât prin Ordonanța din 12 februarie 2014, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Târgu Mureș a clasat cauza privind pe F.E.F. – administrator al SC A.

SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2008, sens în care a depus la dosar acte.

Hotărârea instanței de

recurs

Analizând sentința recurată

în raport de criticile formulate și probatoriul administrat, se constată în cauză

nu subzistă motive de nelegalitate care să ducă la modificarea ori casarea sentinței.

Astfel, prin decizia

nr. 302 din 26 septembrie 2012 pentru soluționarea contestațiilor depuse de SC A.

SRL, intimata – pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a dispus suspendarea

soluționării contestației pentru suma de 258.142 RON, până la pronunțarea unei soluții

definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea

cu caracter definitiv a motivului ce a determinat suspendarea.

Măsura suspendării

soluționării contestației administrative s-a dispus de către organele fiscale, în

temeiul art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., lit. a), motivat de faptul că au fost

sesizate organele de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către numita

F.E.F., administrator

al SC A. SRL.

Instanța de fond a apreciat

ca fiind neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc.,

având în vedere că până la data de 6 mai 2013 nu s-a dispus începerea urmăririi

penale împotriva administratorului societății reclamante.

Potrivit art. 214 alin.

(1) lit. a) C. proc. fisc. „organul de soluționare competent poate suspenda, prin

decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea

de control a sesizat organele de drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii

unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției

ce urmează să fie dată în procedura administrativă”.

În cauza de față, s-a

dispus, însă, clasarea cauzei privind pe numita F.E.F., administrator al SC A. SRL,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin Ordonanța din 12 februarie

2014 pronunțată în Dosarul nr. 415/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalului

Mureș, astfel că motivul principal care a adus la suspendarea soluționării contestației

administrative nu mai subzistă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.

Având în vedere actele

noi depuse în recurs în condițiile art. 305 C. proc. civ., respectiv Referatul cu

propunere de a nu începe urmărirea penală în cauza nr. 415/P/2012 vizând pe numita

F.E.F. și Ordonanța din 14 februarie 2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș

prin care s-a dispus clasarea cauzei în Dosarul nr. 415/P/2012, se constată că în

cauză măsura suspendării soluționării contestației dispusă în temeiul dispozițiilor

art. 214 C. proc. fisc. nu mai are un fundament legal.

Celelalte motive de recurs

invocate de recurentă nu vor mai fi analizate, având în vedere actele noi depuse

în condițiile art. 305 C. proc. civ., din care rezultă că cercetările penale au

fost finalizate.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței nr. 293 din 25 iunie 2013

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș împotriva sentinței nr. 293

din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2014.